O femeie și-a revenit din coma Covid, după ce medicii i-au dat Viagra

Smartwatch-urile ar putea ajuta la identificarea simptomelor bolii Parkinson cu șapte ani înainte ca acestea să apară, potrivit unui studiu.

Cercetătorii au analizat date de la peste 103.000 de persoane care au purtat timp de șapte zile un dispozitiv portabil de uz medical, măsurându-le continuu viteza de mișcare. Mișcarea lentă este un simptom distinctiv al bolii, alături de tremurături și rigiditate, scrie AlephNews.

Dr. Kathryn Peall, de la Institutul de Inovație în Sănătate Mintală al Universității Cardiff, a declarat că echipa sa a investigat dacă datele privind viteza de mișcare de la un smartwatch ar putea acționa, prin urmare, ca un potențial semn de avertizare timpurie a dezvoltării bolii.

Studiul, care s-a desfășurat în perioada 2013-2016, a comparat datele de la persoanele care aveau deja această afecțiune cu cele care au fost diagnosticate până la șapte ani după ce au fost colectate datele de la smartwatch. Cercetătorii au putut distinge între cei care au ajuns să dezvolte Parkinson și cei care erau sănătoși.

Nu numai atât, dar au arătat, de asemenea, că IA ar putea fi apoi folosită pentru a identifica persoanele din populația generală care vor dezvolta afecțiunea mai târziu în viață – și pentru a prezice momentul potrivit.

Rezultatele studiului pot îmbunătăți practica clinică

Conducătoarea studiului, Dr. Cynthia Sandor, de la Institutul britanic de cercetare a demenței de la Universitatea Cardiff, a declarat că rezultatele ar putea îmbunătăți atât cercetarea, cât și practica clinică, „permițând pacienților să aibă acces la tratamente într-un stadiu mai timpuriu”.

Majoritatea pacienților au pierdut deja majoritatea celulelor cerebrale afectate până la momentul diagnosticării. „Deși va trebui să se lucreze mult mai mult înainte ca acest lucru să fie pus în practica clinică, descoperirea noastră marchează un salt semnificativ în diagnosticarea timpurie a bolii Parkinson și sugerează că dispozitive precum dispozitivele de urmărire a activității și smartwatch-urile ar putea juca un rol cheie în monitorizarea clinică”, a adăugat Dr. Sandor.

Organizația caritabilă Parkinson’s UK estimează că aproximativ 145.000 de persoane trăiesc cu această afecțiune, cu 18.000 de noi diagnostice în fiecare an. Studiul privind smartwatch-urile a fost finanțat de Institutul britanic pentru demență, de guvernul galez și de Universitatea din Cardiff. Rezultatele au fost publicate în revista Nature Medicine.

În apele Mării Negre din regiunea Odesa, epidemiologii au descoperit bacterii ce pot provoca unele boli de care nu s-a mai auzit de zeci de ani. Una dintre ele este tetanosul, o afecţiune neurologică fatală pentru cei nevaccinaţi.

Potrivit specialiştilor ucraineni, bacteriile au apărut în urma distrugerii barajului de la Nova Kahovka. Informaţia a fost prezentată de activiştii de mediu în cadrul unui seminar pentru jurnalişti, despre efectele războiului asupra Mării Negre, desfăşurat în Georgia, transmite tvrmoldova.md.

Potrivit Agenţiei Naţionale de Sănătate Publică din Ucraina, cele mai recente rezultate ale probelor de apă prelevate din Marea de Neagră din regiunea Odesa arată că persoanele care se scaldă în această zonă îşi pun sănătatea în pericol. În ultima perioadă, numărul cazurilor de boli diareice acute s-a dublat.

OLENA MARUSHEVSKA specialist, Hub-ul Ucrainei privind Mecanismul Național de Asistență în Marea Neagră. „Aici este Salmonella, rotavirus care provoacă diaree. Mai este un virus care provoacă probleme gastrointestinale. Sunt şi vibrioni de holeră însă nu boală, ceea ce înseamnă că nu este transmisibilă. Tetanos…. Oamenii sunt îndemnaţi să se vaccineze împotriva tetanosului. Putem spune că are legătură cu Nova Kahovka pentru că aceste virusuri nu sunt normale”.

Între timp, inundaţiile provocate de distrugerea barajului de la Nova Kahovka au adus în Marea Neagră, prin râul Nipru, substanţe chimice extrem de periculoase, precum erbicide sau pesticide. Pe lângă pericolul asupra sănătăţii oamenilor, la fel de afectat e şi ecosistemul marin. De la începutul invaziei ruse, zeci de mii de delfini ar fi murit din cauza muniţiilor şi substanţelor chimice.

BAYRAM ÖZTÜRK, profesor, Universitatea din Istanbul, Turcia. „Sunt mai multe speculaţii – între 1000 şi 50 de mii, dar eu nu pot spune cu precizie. Ştiu că 1000 de delfini au naufragiat pe parcursul războiului pe ţărmurile a patru ţări: Ucraina, România, Bulgaria şi Turcia”.

Totuşi, cea mai afectată zonă a Măriii Negre este cea din regiunea Odesa, spun specialiştii. Pe lângă poluarea bacteriană, mai există pericolul celei radioactive, din cauza muniţiilor ce ajung în mare. De exemplu, minele marine pot provoca distrugeri pe termen lung şi scurt.

VADIM CHEPTANARU jurnalist TVR MOLDOVA. „Cea mai mare distanţă parcursă de o mină marină, provenită din războiul dus de Rusia în Ucraina a fost Batumi, Georgia. Aceasta a explodat acum câteva luni, lângă ţărmurile oraşului, la nici 25 de kilometri distanţă.”

BAYRAM ÖZTÜRK, profesor, Universitatea din Istanbul, Turcia  . „Poluarea, inclusiv a apei. Încă nu cunoaştem care a fost impactul radioactivităţii pentru că unele muniţii conţin material radioactiv. Urmează scurgerile de petrol. Corabia (n.r naufragiată în Marea Neagră) „Moscova” este un exemplu. Nu ştim câte tone de ulei s-au scurs în Marea Neagră şi unde au ajuns”.

După explozia barajului de la Nova Kahovka, cercetătorii din Ucraina şi cei din România au prelevat recent probe din apele Mării Negre din ţările lor pentru a compara rezultatele contaminării. Seminarul s-a desfăşurat cu sprijinul fundaţiei germane Friedrich-Ebert-Stiftung, pentru a prezenta efectele războiului asupra Mării Negre şi a ţărilor din bazin.

Gest impresionant făcut de o femeie în vârstă de 34 de ani: aceasta a donat un rinichi sănătos soțului său în vârstă de 43 de ani și i-a oferit șansa la o viață normală.

Daniel a ajuns să nu-și mai poată folosi rinichii și să facă dializă după ce o afecțiune genetică i-a distrus funcția renală, scrie presa română.

După două luni de zile de dializă, medicii i-au spus că pentru boala sa nu putea primi un rinichi de la un membru al familiei, care sunt donatori în majoritatea cazurilor, și că va trebui să aștepte să fie compatibil cu un donator cadaveric. Florina nu a ezitat nicio clipă atunci când medicii i-au spus că există șansa să fie compatibilă pentru transplant.

Medicii de la Spitalul „Dr. C.I.” Parhon din Iași spun că este o situație foarte rară. Doar șase cazuri de transplanturi între soți au fost efectuate la Parhon în ultimii 22 de ani, iar povestea este cu atât mai puternică cu cât a fost dorința Florinei să fie testată și să-l poată ajuta pe soțul ei să aibă o viață cât mai aproape de normalitate. Să poată juca fotbal cu copiii lui.

„Șansa acestui bărbat a fost că soția sa a fost acord să doneze, iar analizele au arătat că există o compatibilitate bună. Pe lângă compatibilitatea imunologică a fost și una emoțională. Dată fiind afecțiunea genetică, nu erau multe alte șanse pentru a se realiza un transplant de la o rudă apropiată, astfel că acesta trebuia să aștepte să fie compatibil pentru a primi un organ de la un donator aflat în moarte cerebrală”, a declarat conf.dr. Ionuț Nistor, purtător de cuvânt al unității medicale.

„Am avut mari emoții, dar dorința a fost mai mare decât frica”

Bărbatul a ajuns la Urgențe în urmă cu două luni într-o stare foarte gravă, aproape de comă, iar dializa i-a salvat viața pe moment. Soția sa povestește că a început să plângă pe hol când a auzit că soțul ei, un sportiv de performanță, care a făcut 16 ani lupte libere, va fi dependent de aparatul de dializă o dată la două zile.

„Am zis că nu, îi ofer eu un rinichi, vreau să facă transplant, nu dializă. Doctorul a zis că trebuie să așteptăm, nu decurg așa lucrurile, trebuie stabilizat și trebuie să facem teste de compatibilitate. Într-o lună de zile am făcut toate testele, toate analizele și am ieșit compatibili. Am zis pe loc, m-a văzut o doamnă că plâng și a zis să stau liniștită, credea că va face dializă, că soțul ei face de 10 ani, dar eu am zis că nu, soțul meu are abia 43 de ani și un copil acasă. Am simțit dintotdeauna că suntem compatibili”, a spus Florina.

Acum femeia se simte bine și spune că a făcut-o pentru copil, pentru familia lor, ar face-o oricând din nou și abia așteaptă să crească fiul mare, care are doar 2 ani și jumătate, ca să îi poată povesti ce a făcut pentru tatăl său. „Am avut mari emoții, mi-a fost frică, dar dorința de a fi aproape când e nevoie mai mult a fost mai mare decât frica. Trebuie să fim aproape, familiile trebuie să fie unite în astfel de momente. Vreau să fiu un exemplu, nu se întâmplă nimic grav să faci un lucru bun, familiile trebuie să fie unite”, a mai declarat femeia.

„Nu puteam face nimic, oboseam tot timpul”

Daniel spunea că știa că ar putea suferi de maladia genetică ce i-a măcinat familia și pentru că mama sa și fratele au fost diagnosticați cu aceeași boală. Dar spera că viața sa de sportiv să-l țină departe de astfel de probleme. De aceea a fost și mai greu: de la o viață activă, sportivă, a picat la pat și nu mai putea face nimic.

„Avem un copilaș, trebuia să ne jucăm și nu puteam face nimic, oboseam tot timpul. Mulțumim medicilor, asistentelor, infirmierelor, este o întreagă familie aici. Am făcut lupte libere de performanță în viață, 16 ani, acum nu mai practicam, doar câteva antrenamente pe săptămână și jucam fotbal”, mai povestește Daniel.

Ambii sunt momentan în afara pericolului, dar vor fi monitorizați în următoarele două săptămâni de medici pentru a vedea cum evoluează starea lor de sănătate.