Medicii infecţionişti din Iaşi avertizează: profilul bolnavului de COVID 19 s-a schimbat substanţial. Un aspect foarte relevant: absenţa gustului sau a mirosului, decisive până nu de mult, nu mai sunt un reper în punerea diagnosticului. Mai nou, accentul cade pe simptomele digestive, tot mai acute şi mai grave. În plus, simptomele noi durează un timp mai îndelungat faţă de acum câteva luni, iar numeroşi pacienţi se negativează foarte greu, chiar dacă nu au boli asociate.
Totodată, există din ce în ce mai multe cazuri de foşti pacienţi, declaraţi negativi, dar care se reîntorc cu boala la spital.
Un ieşean deţine recordul: a revenit la spital pozitiv de trei ori, după ce ieşise negativ. În acest context, infecţioniştii îşi pun întrebarea dacă nu cumva infecţia cu SARS COV 2, care începe să aibă manifestări ale unei boli autoimune, ar putea deveni o infecţie cronică, precum HIV cu care e înrudit. Ipoteza, tot mai serios luată în calcul de specialiştii ieşeni de la „Boli Infecţioase”.
Principalele ipoteze, după opt luni de observare a pandemiei: lipsa gustului, a mirosului sau temperatura nu mai sunt un reper. Problemele digestive, în schimb, da.
Anosmia şi ageuzia
Anosmia şi ageuzia (pierderea mirosulului şi a gustului) erau simptomele care practic puneau în primăvară sau vară parafa pe pacientul prezentat în Triaj, chiar înainte de a i se recolta proba pentru test. Din aprilie – mai şi până acum, lucrurile s-au schimbat însă substanţial.
”Ca o modificare a ceea ce înseamnă simptomatologia bolii, la începutul pandemiei pierderea gustului şi a mirosului erau un semn cardinal şi de debut. În prezent, aceastea lipsesc în cele mai multe cazuri, sau apar târziu, după 7-10 zile de la confirmarea cu boala”, a declarat prof.dr. Carmen Dorobăţ, infecţionist, managerul Spitalului de Boli Infecţioase Iaşi, potrivit Ziarul de Iași.
Aceasta a adăugat că şi febra de peste 37,5 grade nu mai este un criteriu imperativ în punerea diagnosticului. Mai exact, au fost pacienţi care, deşi nu au prezentat febră, au avut mialgii, dureri musculare foarte puternice, cu o durată de câteva zile, şi în cele din urmă s-au dovedit pozitivi.
“O altă remarcă pe care o subliniez este faptul că fenomenele digestive sunt din ce în ce mai frecvente, dacă nu cele mai frecvente. Noi, infecţioniştii, încă din vară am tras un semnal de alarmă spunând că o boală diareică poate masca o infecţie cu SARS COV 2. Am întâlnit inclusiv pacienţi care au mimat o suferinţă a colecistului, şi de fapt era COVID 19”, a mai adăugat Carmen Dorobăţ.
O altă componentă a profilului pacientului COVID 19 vizează durata bolii. După cum susţin infecţioniştii, în ultima perioadă s-a remarcat faptul că formele medii de boală, chiar dacă nu se agravează, se prelungesc.
“Asta înseamnă că se negativează după 3-4 săptămâni, sau chiar mai mult. Dacă la începutul pandemiei susţineam că acest lucru se putea întâmpla la cei care aveau comorbidităţi, în momentul de faţă astfel de situaţii se întâlnesc la pacienţi care au forme medii, şi care nu au nicio boală asociată. Şi asta inclusiv la tineri.”, a atras atenţia dr. Carmen Dorobăţ.
Un caz cu de trei ori COVID. Alţi şapte pacienţi întorşi la spital
Tot mai multe reviste de specialitate au publicat articole în care medicii şi-au pus întrebarea dacă există sau nu urmări ale bolii COVID 19 în organism. Întrebarea a venit dat fiind cazurile în care au fost persoane care au “refăcut” boala, după experienţa unei spitalizări sau izolări la domiciliu.
În Iaşi, există cel puţin un caz la care infecţia cu COVID 19 a apărut de trei ori, în perioade distincte, dar consecutive ca timp, chiar dacă acest periplu nefericit a însemnat o formă uşoară de boală.
“În prezent, avem cel puţin şapte pacienţi care s-au prezentat, după ce s-au negativat, din nou la spital. Deci COVID 19 a doua oară. Din fericire, au fost cu o formă uşoară de boală”, a spus Carmen Dorobăţ.
Problema pe care infecţioniştii şi-o pun vizavi de boală este persistenţa virusului în organism, la fel cum se întâmplă la virusul herpetic sau alte virusuri care generează boli ce în timp pot deveni cronice. “Apar într-adevăr modificări care ar putea fi etichetate în contextul unui cortegiu fizio-patologic, ca într-o boală autoimună, în care , de fapt, rezultatul modificării apare în urma conflictului antigen-anticorpi. Aici aş pune acele manifestări dermatologice ce apar la unii pacienţi şi care sunt strict legate de boală. Tot aici aş încadra unele modificări renale de tipul nefritei”, a mai spus Carmen Dorobăţ.
Una dintre simptomele care apar după debutul bolii şi care au fost observate de medici sunt cele de natură neurologică, cele “like Alzheimer”. “E vorba de dezorientare, lipsa parţială a memoriei sau senzaţia de memorie înceţoşată. Dar asta nu înseamnă că putem eticheta aceste manifestări ca sechele ale bolii, pentru că timpul de observare a pacientului este mult prea scurt. Sunt doar opt luni. Ar trebui să existe doi-trei ani de experienţă COVID 19 pentru a putea stabili adevărul aici”, a mai spus Carmen Dorobăţ.
Dureri la mers
Strâns legate de manifestările neurologice ale unor pacienţi COVID 19, medicii au remarcat că tot mai mulţi dintre bolnavi se plâng în ultimul timp de dureri la mers. Acestea persită pe o durată de două-trei luni, dar după terapia indicată acestea au cedat.
„Dincolo de durerile la mers, am mai avut persoane care şi după două luni de la această infecţie se plângeau de o stare de oboseală persistentă, şi la care interveneam desigur cu sfaturi privind modul de viaţă, combinat eventual cu unele suplimente alimentare. Nu numai corpul medical din Iaşi sau din ţară a remarcat că aceste manifestări coincid, dacă vreţi, cu cele ale unei boli autoimune. În acelaşi timp, tot din acest punct de vedere, dar şi al noului profil al bolnavului COVID 19, ne întrebăm dacă la această boală putem pune problema unei infecţii cronice”, a mai adăugat Carmen Dorobăţ. O ipoteză, într-adevăr, care poate da fiori.
