Mărturiile cutremurătoare ale unui bărbat care a reuşit să se vindece de unul singur de cancer la intestin!

Profesor de sport, antrenor de fitness şi cultu­rism, bărbatul a văzut moartea cu ochii. Acum zece ani, acesta a fost lovit de o boală cumplită şi, întrucât medicina nu putea să îl mai ajute, el a pornit de unul singur un război total împotriva cancerului şi susţine că a reuşit să se vindece.

separator

canceros

Semnele bolii: când a început coşmarul?

,,În 1997. Antrenam şi practicam personal cultu­rismul, atinsesem o greutate corporală de 82 de kilo­grame, eram numai muşchi, fără pic de grăsime, când, dintr-o dată, am început să slăbesc accelerat. În con­diţiile în care mâncam foarte mult, excesiv chiar, am pierdut şapte kilograme într-o lună şi jumătate. Am ape­lat la soţia unui prieten, doctoriţă la Spitalul Uni­ver­sitar. Cu toate că eram fumător, radiografia pulmo­nară a fost în ordine, în schimb, din analizele de sânge se vedea clar că există ceva de natură infecţioasă. Dar ce anume? Până la urmă, m-am stabilizat cumva pe la 75 de kilograme. Peste doi ani, aveam scaune cu sânge şi dureri abdo­mi­nale, însă le-am pus pe seama hemoroizilor, povesteşte Adrian Radu.

Foarte mulţi din cei ce practică culturismul sunt ameninţaţi de hemoroizi, din cauza durităţii efortului fizic, a ridicării greutăţilor şi a regimului alimentar hiper­pro­teic, sărac în fibre – iar eu nu reprezentam o excepţie. Venea la sală şi un student în anul patru la Medicină, un tânăr deosebit de studios. I-a atras atenţia faptul că aveam un aspect ciudat, o paloare stranie, tegu­men­tele aproape albe şi m-a întrebat ce se întâmplă cu mine. După ceea ce i-am relatat, mi-a spus: „Nu vreau să te sperii, dar aşa cum îmi descrii tu scaunul, ar putea fi tumori pe colon. E mai bine să verifici”. Am optat deocamdată pentru o metodă de investigaţie neinva­zivă: RMN. Astfel am aflat că ansele intesti­nale nu arătau deloc bine şi că unul dintre ganglionii din abdomen, care în mod normal ar fi trebuit să măsoare 3-4 milimetri, avea mărimea unei portocale. Asta indica fără dubiu o infecţie majoră. Părerea medi­cului, citez: „Trebuie să te desfacă cineva”.

Diagnosticarea cancerului

,,Cum perspectiva de a fi demontat ca o maşinărie nu mi-a surâs, am început să caut tratamente com­ple­mentare pentru infecţiile intestinale, am luat probio­tice şi prebiotice, vitamine – în special B-uri – şi am băut ceaiuri de plante. Durerile abdominale au cedat, însă pierdeam din ce în ce mai mult în greutate. În trei luni, coborâsem la 62 de kilograme. Am discutat cu o doctoriţă, care mi-a propus un tranzit cu bariu. Colonul meu era plin de excrescenţe, unele din ele foarte mari. Evident, de acolo proveneau sângerările. Verdictul: „Nu ştiu ce este, dar nu e în regulă”. Era limpede că nu mai puteam evita colonoscopia şi m-am adresat unei autorităţi în materie. El mi-a găsit intestinul gros încărcat de po­lipi, pe segmentul transversal aveam unul enorm, de peste zece centimetri, care obtura colonul aproa­pe com­plet, lăsând doar un spaţiu liber de un milimetru şi jumătate. Timp de două săptămâni, am aşteptat cu inima la gură rezultatul biopsiei, de altfel previzibil: ţesut normal, ţesut malign şi celule nediferenţiate. Într-un cuvânt, cancer.

Am avut o discuţie decisivă cu profesorul Oproiu. Chimioterapia şi razele nu intrau în dis­cuţie, în cazul meu. Urma să mi se scoată in­testinul gros şi o porţiune din cel subţire. Am vrut să ştiu când mi se va face colonoplastia, la care el m-a privit lung şi mi-a spus că n-aveau din ce să-mi reconstru­iască intestinul. Adică, trebuia să mă chinui cu un anus contra naturii, până la sfârşitul zilelor mele. Mi s-a părut inacceptabil.

Mă topeam pe picioare. În decembrie, nu mai cân­tăream decât 53-54 de kilograme, şi chiar mersul prin casă devenise un efort prea mare pentru mine. Reve­lionul l-am făcut în pat, mama venise să mă ajute şi mă hrănea cu lingura, ca pe un copil. Îmi adusese niş­te ceaiuri şi o tinctură de spânz, de la un fitotera­peut din Galaţi. Le-am luat şi, după două-trei săptă­mâni, am mai prins ceva putere. Când m-am simţit din nou în stare să ies din casă, m-am gândit că era timpul să mă informez, să văd şi eu ce Dumnezeu e cancerul ăsta şi ce se poate face cu el. Tot căutând pe internet, am ajuns din aproape în aproape, la Otto Warburg, un biochimist german, laureat al Premiului Nobel. El a definit, în 1931, celula canceroasă prin câ­teva carac­te­ristici: nu respiră oxi­gen, ci îşi produce energia prin procese fermentative; tră­ieşte în mediu acid; într-un me­diu alcalin se distruge. În con­tinuare, am citit o mulţime de studii la zi despre cancerul de colon, adu­nând mereu alte şi alte infor­ma­ţii. Aşa am aflat că, la pacienţii respectivi, s-a constatat o lipsă de calciu în ţesutul co­lonului, iar cel mai bun calciu este cel de origine marină şi ve­getală. Că la popu­laţii precum coreenii, care au fost dintot­dea­una mari mâncători de varză, dar care nu consumă carne de ma­mi­fere şi nici lac­tate, can­cerele in­testinale sunt ca şi inexis­tente. Că varza, ceapa şi usturoiul conţin substanţe care in­hibă proliferarea celu­lelor ma­lig­ne. Că acelaşi efect îl are me­til­sulfonilmetanul (MSM), pre­zent în legumele cru­ci­fere. Că mu­coa­­­sele – cu deose­bire cele intestinale – nu se pot reface fără gluta­mină, un aminoacid indis­pen­­sabil muşchi­lor”.

Mobilizarea

,,Astfel înarmat cu o sume­denie de cunoştinţe noi, m-am grăbit să le pun în practică. Am scos definitiv din alimen­taţie lactatele şi carnea roşie, am trecut pe peşte o­ceanic şi mi-am pro­curat alge din nişte culturi experimentale. Am băut în fiecare zi suc de varză, mi-am stors şi două cepe mari, iar usturoiul îl pisam şi îl mâncam cu peşte oceanic. Mi-am administrat MSM în doză triplă faţă de cea indicată pe cutie şi mi-am întărit sistemul imunitar cu co­lostru. Am luat glu­tamină, am încercat yucca – vă amintiţi că a fost o ase­menea modă – şi tot ce pot spune este că nu mi-a făcut nici rău, dar nici bine. Nu ştiam aproape nimic despre Coenzima Q10. Acum ştiu că ea are o însem­nă­tate vitală pentru mitocondrii (micile uzine ener­getice din interiorul celulelor) şi, fiindcă produc­ţia proprie a organismului scade abrupt, începând de la 30 de ani, la femei, şi 35 de ani, la bărbaţi, trebuie suplimentată zilnic, pe cale orală. Necesarul luat în considerare la data aceea era de 15-30 de miligrame pe zi, respectiv 200-300 de miligrame în cancer. Eu m-am decis imediat pentru 300 de miligrame. Zis şi fă­cut.

După o vreme, însă, am început să am o sen­zaţie ciudată. Îmi pulsa ficatul, ca şi cum un pitic s-ar fi strecurat acolo şi ar fi lucrat de zor, bătând cu un ciocan. M-am sfătuit cu o prietenă farmacistă. Ea mi-a explicat că se produce o dezintoxicare bruscă, din care cauză s-ar putea să am şi dureri de cap. Chiar aşa a şi fost. Bun, mi-am spus, dacă am multe toxine acumulate în ficat, trebuie să le dau afară. Cum fac să-mi curăţ ficatul? Discutând întâmplător cu fosta so­ţie a unui boxer, ea mi-a vorbit des­pre metoda cla­sică, aceea cu ulei de măsline, zeamă de lămâie şi sare amară. Boxerii din America Latină şi din fostul bloc sovietic o folo­seau în mod obişnuit, pentru a-şi goli complet colecistul, înainte de meci, ca să fie mai puţin sen­sibili la lovituri. Doamna a mai precizat că procedura trebuie apli­cată de două ori, la interval de două săp­tămâni. Aşa am făcut – şi m-am îngrozit de ce a ieşit din mine. To­tuşi, asta a fost nimica toată faţă de ceea ce avea să mi se întâmple mai târziu.

În 2002 a venit la facultatea noastră un cetăţean din Republica Moldova, care voia să ne vândă nişte pastile dintr-o răşină neagră, recoltată din Podişul Pa­mir, încercând să ne convingă că ar fi extraordinară pentru sportivi: Mumio. Fiindcă eu mă ocupam atunci de lotul de fitness al ANEFS, profesorul l-a trimis la mine. În primul rând, i-am cerut o documentaţie. Mi-a adus o carte în limba rusă, semnată de un academician pe nume Norbekovici, din Kârgâzstan.

După ce mi-a tradus-o cineva şi am putut s-o citesc, am văzut acolo rezultatele unor studii care dovedeau că smoala aceea cu miros ciudat are efecte benefice într-o multitudine de afecţiuni, de la alergii, ulcer, diabet şi hemoroizi, până la reumatism, osteoporoză, leucemie, diverse tipuri de cancer şi altele. S-ar fi zis că e un adevărat panaceu. M-am gândit însă că nu puteam să dau altora un produs pe care nu l-am testat mai întâi eu însumi. Prin urmare, am luat prima pastilă într-o joi seara şi încă una a doua zi dimineaţa. Vineri, pe la ora 18, eram la sală, la IDM, şi mi se făcuse aşa de somn, în­cât abia pu­team ţine ochii deschişi. Trebuie să vă spun că, din pricina stresului cumplit din ultimii ani, a tensiunii psihice generate de gândul că viaţa mea se poate sfârşi în orice clipă, ajunsesem să sufăr de in­som­nie cronică, abia dor­meam două-trei ore pe noap­te.

Dar în seara aceea am simţit că leşin, dacă nu mă duc imediat la culcare. Acasă m-am aşezat „puţin” la televizor – şi dus am fost. Când m-am deşteptat, era dimi­neaţă. M-am uitat la ceas: zece şi ceva. Întâr­zia­sem. Am făcut un duş, am băut repede o cafea şi am pornit val-vârtej către IDM. Acolo, clubul gol. Îl în­treb pe recepţioner ce se întâmplă. El dă din umeri şi răspunde: „Nimic, domnu’ Adi, aşa e de obicei dumi­nica”. Vă daţi seama, dormisem neîntrerupt o noapte, o zi şi încă o noapte. Din momentul acela, mi s-a reglat somnul.

Pentru că, fără voia mea, întrerupsesem cura, am hotărât să recuperez, adică să iau de acum înainte câte două pastile de răşină dimineaţa şi două seara. În noaptea de luni spre marţi, du­pă ora două, m-am trezit cu nişte dureri înfio­rătoare în abdo­men, de parcă mi-ar fi răsucit cineva un cuţit pe dinăuntru. M-am gân­dit: „Mă duc mâine la doctor – şi ce-i spun? Că am înghiţit ceva ne­gru şi urât, care îmi arde ma­ţele?”. Mi-am făcut un ceai de cimbru şi mi s-au mai potolit du­re­rile, puteam să aştept dimineaţa fără să urlu. Pe la şase, m-am pre­gătit să merg la spi­tal, am mai băut un ceai şi m-am dus la toaletă. Sur­priza a fost că, în locul unui scaun obişnuit, am elimi­nat o masă de mucozităţi şi mai multe bucăţi de carne, care aveau forma unor burice de deget. Le-am luat, le-am pus în două borcane, am turnat spirt peste ele şi m-am decis să am răbdare, să văd ce se mai întâmplă. Seara am avut un scaun ase­mănător: iarăşi mucilagii, iarăşi bucăţi de carne. În ziua următoare, m-am pre­zentat cu unul din borcane la histopatologie, cunoş­team drumul, că doar mai fu­sesem acolo. Mi-au con­fir­mat că erau fragmente din polipii mei.

Vreme de două luni, am eliminat mereu în scaun bucăţi de carne, care între timp îşi schimbaseră di­men­siunile, erau mai mari, însă foarte subţiri. Toto­dată, aveam o senzaţie extraordinară de uşurare, scă­pa­sem de durerea surdă şi permanentă din intestin. Când am observat că nu mai iese nimic, mi-am zis că e momentul să atac „inamicul” pe terenul lui. Unde erau tumorile? În colon. Prin urmare, încă vreo lună şi ceva am făcut clisme, seară de seară, cu 5 grame de Mumio dizolvate într-un litru de apă călduţă. Nu mai eliminam nimic. În 2004, am vrut să repet colo­noscopia – de astă dată cu cineva care nu mă văzuse înainte. Am primit două refuzuri, unul după altul. Cei ce se uitau în dosarul meu medical evitau să intre pe un intestin cu asemenea probleme. Atunci am azvâr­lit, pur şi simplu, toate analizele şi, făcând asta, am avut sentimentul că arunc la gunoi şi boala. Pe urmă, m-am dus altundeva şi am pretins că solicit un exa­men de rutină. Au constatat doar un aspect de colon iritabil, cu câteva mucozităţi. Trei ani mai târziu, deci în 2007, am avut posibilitatea să merg la o clinică ultraperformantă din Germania. La insistenţele mele, mi-au garantat că aparatura lor poate depista orice formaţiune, începând cu mărimea de un milimetru şi jumătate. Şi mi-au dat asigurări că n-au găsit nimic. Intestinul era perfect curat”.

Continuarea articolului o poţi citi pe formula-as.ro.

Veste bună pentru mai mulți pacienți! Schemele de tratament au fost actualizate și includ mai multe medicamente compensate de către stat

Persoanele cu boli ale aparatului digestiv, sistemului osteo-articular, ale muşchilor şi ţesutului conjunctiv, aparatului urinar, cu boli endocrine, de nutriţie şi metabolism vor fi tratați în baza unor scheme actualizate de tratament, scrie Ziarul Național.

Mai exact, schemele de tratament vor include, începândcu 1 aprilie curent, noi medicamente din lista celor compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală (FAOAM).

Astfel, potrivit deciziei Consiliului pentru medicamente compensate din fondurile asigurării obligatorii de asistență medicală, pentru tratamentul maladiilor aparatului digestiv vor fi incluse preparatele cu denumirile comune internaționale (DCI) rabeprazolum și pantoprazolum, diuretice, antibioticele ceftriaxonum și ciprofloxacinum.

Astfel, pentru tratamentul artritei reumatoide, psoriazică, reactivă, precum și a gutei la adulți, schemele vor fi completate cu preparate antiinflamatoare nesteroidiene și cu medicamente din grupa glucocorticosteroizilor.

De asemenea, vor beneficia de medicamente compensate copiii cu maladii osteo-articulare, precum artrită juvenilă idiopatică, lupusul eritematos sistemic, dermatomiozită juvenilă, febră reumatismală acută, vasculite primare sistemice, sclerodermie sistemică.

Totodată, a fost revizuit modul de administrare și durata tratamentului pentru medicamentul sulodexidum în tratamentul diabetului zaharat + angiopatiilor, nefropatiei diabetice. La fel, s-a decis ca medicamentul cu DCI leflunomidum, compensat integral pentru adulți și copii, să fie indicat nu doar în cazul tratamentului episodic al artritei, dar și la tratamentul de durată al bolilor de sistem şi autoimune.

De asemenea, vor beneficia de tratament antibacterian în formă injectabilă inclusiv pacienții cu pielonefrită cronică, atât adulți, cât și copii.

Ministerul Sănătății precizează că schemele de tratament au fost actualizate în baza protocoalelor clinice naționale și standardelor medicale de tratament.

O ciupercă mortală se răspândește într-un ritm alarmant în mai multe regiuni de pe glob. Poate provoca boli severe celor cu sistemul imunitar slăbit

Ciuperca, Candida auris, a fost identificată în Asia în 2009, dar a fost raportată pentru prima dată în SUA în 2016. Numărul de infecții din țară a crescut cu 95% între 2020 și 2021, scrie SkyNews.ro citat de stirileprotv.ro.

O ciupercă rezistentă la medicamente și potențial mortală se răspândește rapid prin instituțiile de sănătate din SUA, potrivit unui studiu guvernamental.

Cercetătorii de la Centers for Disease Control and Prevention (CDC) au raportat că ciuperca, un tip de drojdie numită Candida auris sau C. auris, poate provoca boli severe la persoanele cu sistemul imunitar slăbit.

Numărul de persoane diagnosticate, precum și numărul cărora s-a constatat că sunt purtători de C. auris, a crescut într-un ritm alarmant de când ciuperca a fost raportată pentru prima dată în SUA în 2016.

Ciuperca a fost identificată în 2009 în Asia, dar oamenii de știință au spus că C. auris a apărut pentru prima dată în întreaga lume cu aproximativ un deceniu mai devreme.

Dr Meghan Lyman, director medical al filialei CDC pentru boli micotice, a spus că creșterile „mai ales în ultimii ani, ne preocupă cu adevărat”.

„Am văzut creșteri nu doar în zonele de transmitere în curs, ci și în zone noi”, a spus ea.

Dr Lyman a mai spus că este îngrijorată de numărul tot mai mare de probe de ciuperci rezistente la tratamentele comune pentru aceasta

Ce au descoperit medicii în plămânii unui copil care acuza tuse persistentă de câteva luni

Câțiva medici din Paraguay au descoperit ceva cu totul neobișnuit în plămânii unui copil care acuza de câteva luni tuse constantă.

Ce au descoperit medicii în plămânii unui copil care acuza tuse persistentă de câteva luni

Copilul, în vârstă de cinci ani, suferea de tuse persistentă încă din luna decembrie a anului trecut. Părinții au zis că este vorba despre o răceală trecătoare și au amânat vizita la medic.

În timp ce efectuau verificări ample pentru a detecta problema, medicii au fost uimiți să găsească un obiect metalic, mai exact arcul unui pix, în plămânul stâng al copilului. Obiectul a fost vizibil pe radiografie.  

Băiatul, a cărui identitate nu a fost specificată, a fost tratat mai întâi la Spitalul Regional De Villarrica, iar ulterior a fost transferat la Institutul Național de Boli Respiratorii și de Mediu pentru tratament de urgență.

Copilul este acum într-o stare stabilă, după ce medicii au îndepărtat cu succes arcul, pe 8 martie, conform baby.unica.ro.

Dr. Carlos Morinigo a spus că procedura a fost complicată din cauza timpului în care obiectul străin a stat în plămânul băiatului și a daunelor pe care le-a provocat.

Cu toate acestea, în ciuda faptului că obiectul a dus la o „scădere probabilă’ a capacității plămânilor, doctorul Morinigo a precizat că starea plămânilor se va îmbunătăți pe măsură ce băiatul va crește. Medicul a postat pe rețelele de socializare câteva fotografii cu arcul de pix din plămânul băiatului.

„Trei luni de tuse. Și niciodată nu a fost dus la doctor până acum. Săracul de el!” – a transmis medicul.

De asemenea, el a ținut să le reamintească părinților să fie foarte atenți în preajma copiilor mici și să nu-i lase nesupravegheați sau în preajma obiectelor care le-ar putea face rău. Medicul a adăugat că părinții ar trebui să-i ducă întotdeauna copiii la medic dacă au o problem de sănătate persistentă, mai ales dacă e una ca tusea, care poate prevesti apariția bolilor grave.

14 fraze pe care doar fetele slabe le vor înțelege!
Articolul anterior
Lucruri mai puţin cunoscute despre drepturile şi obligaţiile profesorilor şi părinţilor! Cu siguranţă nu le ştiai
Articolul următor