Oamenii de știință belgieni au realizat pași importanți în dezvoltarea ovarelor artificiale transplantabile, care ar putea fi utilizate în lupta cu infertilitatea și cancerul. Cercetătorii au identificat o formulă de proteine ce se aseamănă foartă mult cu structura și rigiditatea țesutului natural ce ,,îmbracă” ovarele, informează libertatea.ro.
Constatările au fost publicate recent în revistă de specialitate „The Springer’s Journal of Assisted Reproduction and Genetics”, informează springer.com. În prezent, procesul de crioconservare permite păstrarea țesutului ovarian al unei paciente bolnave de cancer, pentru a putea fi utilizat pe viitor în cazul unui transplant în momentul remisiei.
Această tehnică medicală a ajutat, până în prezent, 130 de femei să conceapă și să dea naștere unor copii sănătoși, după ce au supraviețuit cancerului. Cu toate acestea, metoda crioconservarii nu este recomandată pacientelor ce prezintă riscul apariției celulelor maligne la nivelul țesutului ovarian conservat. În astfel de cazuri, țesutul ovarian nu poate fi împlântat din cauza riscului revenirii cancerului.
Dezvoltarea ovarelor artificiale transplantabile ar putea oferi o nouă șansa de a concepe femeilor aflate în această situație. Primul pas este eliminarea și înghețarea țesuturilor ovariene, înainte că pacienta să înceapă tratamentul pentru cancer. Atunci când este necesar, foliculuii producători de hormoni sunt îndepărtați de pe țesutul ovarian, încapsulați într-un dispozitiv fabricat din fibrină și atașați pacienței.
În cadrul studiile efectuate anterior pe această temă, cercetătorii belgieni au utilizat un tip de proteină cu aspect filamentos, în jurul căreia se formează cheaguri de sânge pentru a alcătui scheletul țesutului ovarian artificial necesar procedurii.
În mod ideal, aceste matrici trebuie să imite structură și proprietățile fizice ale ovarului uman, în așa fel încât să poată sprijini creșterea foliculilor în interiorul cărora se dezvoltă celulele de ouă ce urmează să fie fertilizate.
Până în prezent, cercetătorii au efectuat teste folosind foliculi ale șoarecilor de laborator, însă în cadrul studiului de față oamenii de știință și-au îndreptat atenția asupra caracteristicilor miniaturale ale țesutului uman. În urma biopsiilor efectuate în rândul a trei femei aflate la vârstă fertilă, cercetătorii au efectuat o analiză microscopică electronică ce le-a permis măsurarea grosimii țesutului și caracteristici precum rigiditatea acestuia, ce au fost comparate cu patru concentrații diferite de fibrină.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au testat diferite concentrații de fibrină. F50/T50 a fost identificată că alegerea potrivită în ceea ce privește imitarea structurii și rigidității testului natural, precum și modul în care acesta se aseamănă cu stratul exterior al ovarelor.