Alexandra Porubin-Bodarev: Eu și soțul meu suntem ca și Zenit și Nadir, dar asta ne atrage!

Dezinvoltă, optimistă, plină de idei și fără pic de regrete. A trecut ușor peste 14 ani de televiziune, peste notorietatea tatălui său și a ales să promoveze afacerea soțului. Nu se crede o femeie de afaceri, însă, activitatea sa și ideile pe care le implementează în practică vorbesc de la sine. Nu știe dacă va mai reveni vreodată pe micile ecrane, dar are planuri mari pentru brandul pe care-l reprezintă.

separator

Când a început experiența ta în televiziune?

Sunt în televiziune de la vârsta de 8 ani. A fost anunțat un concurs pentru o funcție de prezentator la Televiziunea Națională pentru emisiunea „Magazinul Copiilor”. Am decis să particip având-o complice pe mama. Tata nu știa nimic despre intenția mea. Chiar în ziua în care pe post a intrat prima emisiune, se întâmpla într-o duminică, am intrat în camera părinților și i-am rugat să deschidă televizorul. Tata a avut un șoc când m-a văzut pe ecran, dar nu mi-a reproșat decât faptul că mă putea învăța unele legi nescrise, dar obligatorii în TV, de genul, vestimentație, gesturi, mimică, etc. Acest proiect a durat nouă ani, doar că după vreo patru ani i-am schimbat denumirea în „Sanda+Dorin Telemagazin”. În clasa a 9-a am avut posibilitatea să exersez și la televiziunea română. Timp de doi ani am moderat emisiunea pentru copii „Kiki Miki Riki” de la TVR Iaşi.

Aveai șanse mari să te realizezi în televiziunea de la noi. Ai preferat, însă, să mergi la studii în România. De ce?

Asta am simțit la moment. În plus am rămas impresionată de istoria colegiului Costache Negruzzi din Iași. Nu regret această experiență. Ea m-a maturizat foarte mult. În Chișinău nu știam nici măcar unde se plătește lumina. În România am învățat să bat cuie, să schimb becurile și de nevoie să fac mâncare. Trăiam cinci copii într-un apartament cu două camere, iar părinții ne ajutau doar cu plata pentru chirie. Trebuia să ne descurcăm doar cu bursa. Credeam că dacă voi învăța la Iași părinții mă vor putea vizita mai des. Însă, tatăl meu nu știe nici astăzi unde a fost liceul și unde am locuit, iar mama știe doar de prima gazdă. Așa că pot spune cu mândrie că am făcut față acestui test.

Ai preferat să te măriţi destul de tânără. Ce te-a determinat ?

Chiar în anul în care am fost admisă la facultate, l-am cunoscut pe soțul meu. În doar trei luni m-a cerut de soţie, iar eu am acceptat. Iar peste un an ne-am căsătorit. Dar asta nu a fost un impediment pentru studii. Am născut copilul peste o săptămână după ce am susținut teza de licență. Nu regret că am făcut acest pas atât de devreme. Totul a decurs de la sine.

Cum te descurci în rol de mămică?

Eu sunt o norocoasă. Dacă nu ar fi fost soacra mea aș fi stat și astăzi acasă și în mod sigur nu mi-aș mai fi dorit copii. Ea este cea care a stat mereu lângă mine și mă ajută  enorm de mult și acum. Mama lucrează și are grijă de fratele meu care este în clasa a șaptea și are nevoie de atenție și în acest caz tot sprijinul mi-l acordă mama lui Eugen. Datorită ei eu îmi mai doresc doi copii și îi spun mereu soțului că copiii trebuie făcuți atunci când are cine te ajuta să-i crești. Eu mă implic foarte mult în educația lui. Încerc să-l cresc o fire independentă cu riscul de a fi considerată severă. Ne dorim ca Petruț să preia afacerea de familie. Socrii mei când au pus bazele afacerii au pus de fapt bazele viitorului copiilor și nepoților. Vreau să facă ceea ce-i place lui, dar încercăm să-i insuflăm de mic dragostea pentru ceea ce face întreaga familie.

11263691_10205670072345469_1355229461_n

Cum ai ajuns PR manager al brandului Cristina?

Așa cum făcusem licența în publicitate și am avut ca temă brandul Cristina, am decis să continui. Cristina a apărut demult pe piață, dar foarte puțin s-a lucrat la promovarea mărcii. Brandul nu a avut publicitate pentru că așa erau timpurile atunci când a fost lansat, dar acum sunt alte tendințe. E o muncă căreia, cred eu, îi fac față, iar atunci când sunt nesigură pe mine, tatăl meu este cel mai bun sfetnic. De multe ori, textele trec filtrul lui. Tot eu sunt responsabilă de toată corespondența. Iar datorită faptului că știu germana, franceza, engleza fac parte din echipa negociatorilor.

Te consideri femeie de afaceri?

Eu nu sunt femeie de afaceri. Eu sunt subaltern, iar soțul meu îmi este șef. Din cauză că această afacere este una de familie, iar eu sunt parte a echipei, toată lumea mă crede femeie de afaceri. Dar nu este așa. Am încercat o perioadă să stau zi de zi la fabrică, dar am înțeles foarte repede că asta va dăuna relației și activității noastre. De atunci eu prefer să muncesc separat de Eugen. Soțul meu este un șef foarte dur chiar și în raport cu mine. El este opusul meu. Eu sunt fire creativă, romantică, în schimb el  este extrem de conservativ. Are cerințe foarte mari de la angajați. Dar tocmai această doză de seriozitate și strictețe ne face pe noi să fim mai corecți și mai organizați. Pe lângă PR, sunt responsabilă şi de cel de-al doilea brand al nostru  Selini. De fapt Selini înseamnă doar încălțămintea făcută la comandă. Fiecare client își alege modelul, tocul, culoarea.

Ai vrea să revii pe sticlă?

Nu mi s-a propus să revin în televiziune. Dacă aș avea o ofertă categoric nu aș accepta să prezint știri. Îmi plac emisiunile interactive. Un talk show împărțit pe mai multe teme, care să nu plictisească, ar fi perfect pentru mine. Din păcate acum la televizor e prea multă politică și vezi aceleași fețe peste tot.

Dieta grecească, ideală în sezonul cald
Articolul anterior
Moldova, lider în topul ţărilor cu cele mai multe prostituate
Articolul următor
Alte articole interesante