Având 3 copii acasă, s-a aventurat să accepte o funcție de conducere!

Cum ar fi dacă mâine cineva ți-ar propune o funcție de conducere tentantă, care ți-ar schimba radical viața? Cum ar fi dacă ai avea de ales între această meserie și timpul petrecut alături de familie? Jana Vizitiu are 3 copii, dar a ales provocarea. Nimeni nu i-a promis că va fi ușor. Dar, mai mult de jumătate de an, se descurcă ca peștele-n apă la serviciu și deja nu se mai plânge acasă că este obosită.

separator
1796051_722704771150089_5440728041652856836_o

”Primele 3-4 luni în funcția de director al companiei Zepter Moldova au fost cele mai dificile din viața mea, sincer, nu mai rezistam fizic. Soțul deja era plictisit de fraza ”Am obosit astăzi!”. Abia peste 5 luni de zile am început să-mi revin. Pregătirea cinei deja era pusă în atribuțiile soțului și copiilor mai mari. Dar, mă înțelegeau și mă ajutau. Sigur, nu se compară munca unui simplu angajat , care își termină ziua de lucru și merge liniștit acasă, uitând de obligațiuni,  cu cea a unui manager, care este mult mai solicitantă și presupune o mare responsabilitate. Eram în concediu de maternitate cu cel de-al treilea copil când mi s-a propus să revin la muncă în calitate de brand manager la Zepter (Companie în care muncește din 2003), apoi peste 4 ani – director executiv și în anul acesta în funcția de Director General.”

532fead56ba5f

Janei i se dau foarte ușor calculele matematice. Matematica și Cibernetica, USM, a fost prima facultate absolvită cu diplomă roșie.Îi place să jongleze cu cifrele. Fiind, în trecut, profesoară de matematică, avea un vis pe care trebuia să-l materializeze.

Și-a dorit să muncească la bancă. Zis și făcut. Era în concediu de maternitate cu cel de-al doilea copil, Vlad, când s-a făcut, din nou, studentă la ASEM.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

”Am vrut să-mi schimb profesia. Dacă nu m-aș fi decis atunci, nu aș fi făcut-o niciodată. Am mers să fac studii serale, fiind cu al doilea copil în concediu de maternitate. Dar, după ce am făcut, în anul 3 de facultate, practicăla la o bancă comercială, mi-am dat seama că nu este ceea ce mi-am dorit. Atunci am realizat că nu am aer la un job sedentar și nu pot fără comunicare.”

11539236_862710553816176_7633187495056483621_o

Este o femeie activă, chiar dacă are 3 copii acasă și multe griji. Or, familia ei s-a obișnuit să o vadă pe mama întotdeauna în acțiune. Mama este pasionată de sport: înot, fitness, dansuri sportive. Nimeni nu s-a mirat când Jana, având doi copii adolescenți, Dana de 16 ani și Vlad de 11 ani, să-și mai dorească un al treilea copil. Așa a apărut în familia lor mezinul, Alexandru, care a devenit buricul familiei.

”Cei doi copii au fost foarte fericiți când a apărut mezinul. Îl iubesc enorm. Alexandru este universul nostru. Noi toți ne rotim în jurul lui. El este un copil foarte deosebit!

10359541_918009874888387_2619827797416277898_n

În luna a patra de sarcină, am mers într-o excursie în Ierusalim. Și cred că această călătorie în locurile sacre a făcut ca acest copil să fie binecuvântat de Dumnezeu. Sigur are un înger păzitor care a fost alături de el în situații mai dificile. Este foarte deștept și ager. La 1an și 7 luni  deja știa alfabetul latin. A început să citească și să calculeze  foarte repede. Iar acum e pasionat de dansuri sportive, taekwondo, șah.  Într-o duminică comunicam cu micuțul. Și el îmi zice: ”Mama, de ce nu m-ai născut cu încă un copil împreună, ca să am cu cine să mă joc? Zic, tu ai frate și soră. La care el îmi răspunde: Tu ești doar mama mea, iar ei sunt frații mei. El nu realizează că eu sunt și mama lor.”

Așa mamă, așa fiică! În timpul liber, fetele casei iubesc să facă shopping. Uneori în garderoba Danei poți găsi rochiile si bluzele clasice ale mamei. Când sunt invitate la vreo sindrofie, merg în pereche și se simt ca două prietene. Fiica Daniela este studentă la USM, la Jurnalism și Științe ale Comunicării, iar de un an muncește în calitate de reporter la JurnalTV. Este o fată cu atitudine și nu se lasă condusă de mică. De, așa sunt leoaicele!

11251914_10206601844985324_2010758907909579614_n

12113394_10207946496480771_5726827613898815970_o

Daniela: ”De la 7 ani am făcut dansuri sportive la Codreanca, dansuri moderne la Teodor, Art-Studio Repede iar când a venit timpul să-mi aleg o facultate, am ales Jurnalismul, care mă reprezintă, pentru că este o meserie care, la fel,  presupune creativitate. Îmi place să fac reporterie  pe teren. Mă tentează mult lucrul în afara Chișinăului, pentru că îmi place să comunic cu oamenii de la țară. Și îmi reușește să găsesc limbă comună cu ei.”

10498641_10204060508853509_3230365967997631818_o

Jana:  „În general, cred că îmi educ copiii corect. Dana și Vlad sunt pasionați de creație. Lui Vlad îi place chitara. Niciodată nu aș accepta în casă o menajeră care să aibă grijă de ei sau să facă curățenie în locul lor. Mai degrabă, îi implic pe ei în activitățile pe lângă casă.

Dana este reponsabilă de curățenie, Vlad face cu aspiratorul, udă florile. Iar eu sunt responsabilă de călcat și gătit.

În familie nu avem timp să luăm prânzul împreună – toți suntem foarte ocupați. În schimb, serile și week-endurile le dedicăm familiei.

Pe masă avem pește și carne, gătite corect, fără exces de sare și grăsimi, și neapărat salată. Copiii mei se pricep și ei să gătească.

Acum îmi este foarte ușor, chiar dacă am 3 copii. Soțul parcă și-ar mai dori unul. Dar, eu am zis că ne oprim la această formulă.”

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Liliana Rotaru, Președinta CCF Moldova, despre dragostea de carte

De Ziua Națională a lecturii am discutat cu Liliana Rotaru, Doctor în filologie și cum mulți o cunoaștem Președinta CCF Moldova – copil, comunitate, familie. Pe lângă dragostea și grija de copii, doamna Rotaru este foarte pasionată de lectură. Ca să o descoperim mai mult în acest sens, i-am adresat câteva întrebări.

Cine v-a insuflat dragostea față de cărți?

Tatăl meu a fost un cititor avid și pasionat. A fost întotdeauna cu cartea în mână sau aproape de el. Nu mi-l amintesc altfel. Probabil, imitându-l am început să citesc.

Ce pierde un tânăr care nu citește? 

Oamenii care nu citesc pierd tare multe. Eu sper că le compensează din alte surse. Eu pot să vă spun ce câștigă cei care citesc – orizonturi mai largi de cultură, istorie, geografie, artă, relații între oameni și multe altele. Copilul câștigă o lume întreagă, poate călători, își face prieteni, trăiește adevărate aventuri alături de personaje literare și învață să înțeleagă lumea și să-și creeze relații. Pentru copilul din medii sociale dezavantajate, lectura e speranța și frumos.

Care este cartea copilăriei dvs.? 

Eu am început să citesc de foarte devreme, de la 4 ani și, desigur, gusturile mele s-au schimbat pe parcursul copilăriei. Probabil, sunt mulți oameni care, ca și mine, au trecut de la povești populare (românești și din întreaga lume) la mituri, la cărți de aventuri și apoi la clasicii literaturii românești și universale. Când eram adolescentă îmi plăceau romanele despre trecerea de la copilărie la maturitate, despre ”devenire”, așa-numitele bildungsroman. Îmi imaginam cum m-aș fi comportat într-o situație sau alta. Și acum, la maturitate îmi place această proză.

În prezent, o mare parte din oameni preferă lecturi formatoare, există riscul de a rata farmecul lecturilor beletristice? 

Lectura trebuie să răspundă nevoilor fiecărui om. Nu putem dicta ce să citească, putem recomanda doar. Și dacă cititorul preferă un anumit gen literar care îl ajută să devină o versiune a sa mai bună, e absolut OK.

Ce carte v-a influențat cel mai mult? 

Am câteva cărți preferate, dar nu mă pot opri asupra uneia. Din clasici, îmi place seria ”Comedia umană” de Balzac, îmi place poezia rusă de la începutul sec. al XX-lea, îmi place Dickens și Edgar Poe, din autorii moderni îmi plac Ian McEwan, Amor Towles, Ken Follet.

Apreciați valoarea unei cărți pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor? 

Eu am câțiva scriitori preferați și de multe ori le caut cărțile. Uneori văd o referință la o carte sau autor care nu-i cunosc și mă documentez. Pot citi o recenzie la carte sau o sinopsă și dacă mă captivează, voi căuta cartea.

Cât timp dedicați lecturii? 

Eu citesc în fiecare zi, 1-2 ore, în weekend mai mult, iar în vacanță îmi ”iau” pe kindle câteva cărți.

Ce carte găsim în prezent pe noptiera dvs? 

Citesc o sagă despre o tânără evreică care este confundată cu fiica unei familii de oficiali naziști, după bombardamentul casei în care lucra menajeră. Luând identitatea tinerei moarte, protagonista are șansa de a supraviețui dar și niște riscuri enorme pentru siguranța ei fizică, dar și pentru tumultul moral. Autorul reușește să transmită conflictul ei intern între a rămâne în nouă identitate pentru a ajuta prizonierii și a fi onestă și autentică în credința și personalitatea ei.

Preferați să citiți cărți tipărite sau în format electronic? De ce? 

În ultimii 7-8 ani, de când am descoperit kindle, citesc aproape tot în format electronic, anume ca să evit kilograme de bagaj sau dilema locului pe rafturi și în dulapurile de cărți.

Ce carte ați citit de mai multe ori?

Am citit puține cărți de mai multe ori, de obicei se întâmplă când a trecut mult timp, 10 sau 20 de ani, când o carte îmi pare foarte relevantă timpului (așa am recitit 1984 de Orwell), sau am citit cartea în română sau rusă, iar acum o citesc în engleză, chiar acum am descărcate două romane ale Agatha Christie.

Vă mulțumim.

Ecaterina Lica: Secretele unui brand crescut aproape două decenii, pe care nu orice manager ți le-ar povesti

Cum e să dezvolți un brand de la zero. Cum e să înveți să gestionezi primii bani într-o afacere, astfel încât să obții nu doar satisfacția lucrului realizat bine dar și un venit. Ecaterina Lica, patroana Clinicii de Medicină Estetică “Doctor Lica”, și-a construit afacerea punând preț pe calitate, soluții inovative și feed-back pozitiv din partea pacienților. Despre povestea acestui brand, in link-ul de mai jos.

Elena Plămădeală: ,,Fotografia și pictura fac parte din viața mea, sunt familia mea artistică”

Percepe arta ca pe o experiență și o descifrează ca fiind pâinea caldă care adună în jurul său oameni care vor să își ,,trezească papilele gustative” cu o bucățică din această artă. Pictorița Elena Plămădeală, devenită faimoasă și dincolo de hotarele Moldovei, își exprimă starea sufletească prin culori. Însă, înainte de a înmuia pensula în paletă, artista o trece prin inima sa pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru harul cu care a binecuvântat-o.



separator
Elena Plămădeală este artista care a pictat tablourile mai multor personalități notorii, precum cele ale Prințului Michael de Kent, Regina Elisabeta a II-a, Ducesa de Cambridge, Kate Middleton, dar și tabloul Prințului Philip, care a ajuns în patrimoniul Casei Regale britanice.

Am provocat-o pe pictorița Elena Plămădeală la confesiuni și reflecții despre arta tradițională și arta digitală din Moldova și Marea Britanie:

Am înțeles că pictura mi-a făcut din ochi… atunci când răsfoiam albumele de schițe ale lui tata. El nu a fost pictor profesionist, dar avea un talent desăvârșit la desen și lemn. Mama și tata au fost cei care au observat că desenam aproape pe orice în casă și au decis să mă înscrie la Școala de Arte din Ialoveni, după care am urmat Colegiul de Arte Plastice “Alexandru Plămădeală” și Facultatea de Urbanism și Arhitectură la Universitatea Tehnică a Moldovei.

Un impact în pregătirea mea ca profesionistă l-a avut istoria artelor. E ca în construcția casei, istoria artelor e fundația. Pe ea se bazează tot ce construiești mai departe în orice domeniul artistic, fie muzică, teatru sau arhitectură. Nu renunțați să vă cunoașteți rădăcinile! Mentorii-profesorii sunt cei care vă îndrumă și vă formează. Respectați-i și furați din secretele meseriei cât de mult puteți!

Pictura este ușoară atunci când așa o simți. Rezultatele o să apară, dacă practici și nu renunți.

Drumul către Marea Britanie nu a fost lung, dar interesant. Căutam o schimbare la nivel de mentalitate și am găsit-o. Creioanele ascuțite mult, au văzut multe hârtii în comparație cu creioanele noi. Viața este o călătorie, iar pentru a ne dezvolta avem nevoie atât de drumuri ușoare, cât și grele.

A fi pictor în Marea Britanie înseamnă să lucrezi și să lucrezi. Marea Britanie e mult mai mare decât Moldova, iar dacă vreai să te afirmi ai nevoie de mai multă influență și vizibilitate. Pașii mici aduc victorii mari.

În Moldova arta are viață. Avem multe talente cu un potențial imens și asta am descoperit-o când am predat un curs de artă copiilor la gimnaziul din Sociteni. Tot la Sociteni și Ialoveni am participat la pictarea unor stații de așteptare a transportului public. Noi, oamenii suntem ca niște bureți, iar tot ce ne înconjoară este informație. Sfatul meu e să fim mai selectivi cu informația care o lăsăm să creeze impact de calitate asupra noastră. Cred că trebuie modificată percepția că artistul trebuie să supraviețuiască. Artistul are nevoie fie de un agent sau de capacități de a își vinde propriile lucrări. Obiectele de artă nu au parcurs geografic, au oameni cu idei în spate. Iar aici apare marea dilemă: cum le vinzi? Fie în Moldova sau în altă țară.

Ideea de a picta tablouri cu personalități notorii a apărut spontan în ziua de naștere a Reginei Elizabeth a II-a, când am decis să o pictez, apoi au urmat și altele. Portretul Ducelui Phillip a fost dăruit la un eveniment caritabil cu Rotary Club Cișmigiu și Rotary Club London, și se află la Buckingham Palace.

Descifrez arta ca fiind pâinea caldă care adună în jurul său oamenii care vor să își trezească papilele gustative cu o bucățică.

Arta presupune originalitate și unicitate. Arta digitală e cea ce îți oferă posibilități diverse cu o tabletă grafică. Autenticitatea aici se obține prin experiența și stilul fiecărui artist. Trăind în secolul 21 nu putem omite existența ei. Noi percepem arta ca o experiență și o trăim sau chiar suntem parte a unor show-uri artistice, reviste, jocuri computerizate, aplicații mobile care în sine prezintă procesul creativ. Arta tradițională pe pânză, lemn, hârtie, pereți, etc. va exista în continuare și e procesul manual unic cu care este făcut, iar valoarea ei va fi net superioară celei digitale. Procesul grafic însă ne arată capacități și cunoștințe dobândite a unui pictor care poate să deseneze atât pe hârtie, cât și pe o tabletă.

Rolul pictorului este de a crea continuitate, de la desenele rupestre până în prezent. Așa putem vizualiza și învăța istoria. Așa ne construim și formăm propriul gust estetic.

Fotografia și pictura fac parte din viața mea. Nu le separ, ambele sunt familia mea artistică. Aș mai adăuga și designul/arhitectura aici. Prima a apărut pictura în copilărie. Din perioada colegiului probabil eram fotograful a tot ce mă înconjura și nu ezitam să documentez emoția. Fotografia ca și pictura captează un moment static, dar într-un mod cu totul diferit. E despre lumină și compoziție. Nu e lumină (naturală sau artificială)… nu e fotografie.

Fiecare artist își înmoaie pensula în suflet și își pictează natura proprie în picturile sale. Eu înainte să pictez stau de vorbă cu Dumnezeu, ca să îi mulțumesc pentru harul de a  crea lucruri frumoase.

La final, te rog să lași o pată de culoare următoarelor cuvinte:

Artă – Pâine

Culori – Albastru

Paletă – Atelier

Tablou – Mama

Pictor – Dumnezeu

Galben – Gutuie

Elena, îți mulțumesc pentru această discuție colorată! Să ai entuziasm și voință în a crea cât mai multe lucruri frumoase!

Autor: Negora Ursu

Miss Unica Sport! 100 participante și peste 2000 kilograme slăbite în acest an
Articolul anterior
Meniul zilnic al Diannei Rotaru. Așa se menține vedeta!
Articolul următor