O femeie de care se ține calificativul ”manager de top” nu este neapărat un bărbat în fustă. Poate trata cu eleganță o funcție de răspundere.
Trebuie să o cunoști pe Elena Armașu, director, Reprezentanța ”Bayer Pharma” în Moldova, ca să-ți dai seama că feminitatea poate sta la aceeași masă cu profesionalismul. Ea nu s-a visat director. Nici măcar nu a devenit capul unei companii farmaceutice peste noapte. Absolvea Universitatea de Medicină, când a devenit omul potrivit la locul potrivit.
Se întâmpla prin 1996. Aveam doar 23 de ani, ieșisem de pe băncile universității cu gândul că nu vreau să devin o farmacistă clasică . Atunci am avut norocul să fiu racolată într-o companie germană proaspăt apărută pe piața din Moldova.
Habar nu aveam în ce m-am implicat. Dar am fost foarte onestă cu șefii mei, le-am zis că voi încerca, deși, angajatorul nu mai avusese până atunci în echipă un manager atât de tânăr. Începuturile întotdeauna sunt incerte. Primul lucru care l-am făcut, am luat manuale de medicină și am învățat.
–Ce reacții aveau medicii când se trezeau cu un consultant al unei firme farmaceutice la ușă?
Deschideam ușa medicilor cu gândul să le aduc informații noi. Îi luam prin surprindere, după care ei singuri mă așteptau, pentru că eram o sursă bună de informații. Atunci mi-am testat în premieră abilitățile de comunicare. În 1996 se simțea o lipsă de informare în rândul cadrului medical. Nu era internet, existau puţine reviste de specialitate. Veneam la ei cu informația trasă la xerox, care nu era foarte atractivă ca și aspect, dar era foarte utilă pentru ei.
Mă deranjează foarte mult că sfera farmaceutică a devenit comercială. Mi se pare incorect ca unele companii să stimuleze prescripțiile medicale prin bani și cartele. O firmă cu un nume pe piața internațională nu-și va permite așa ceva. Reprezint o companie germană care are niște principii etice clare și transparente. Companiile farmaceutice trebuie să fie o sursă de informație, dar decizia de a prescrie un medicament sau altul trebuie să aparțină medicilor. Pentru asta specialiștii învață jumătate de viață.
–De ce ați simțit nevoia să deveniți prietena UNICA.MD?
Mi-am propus să realizez întâlniri cu femeile după 40. După 16 ani de muncă în acest domeniu, realizez cât de mult am să vă povestesc. Din practica mea, știu că femeile de la noi sunt foarte inhibate, când deschizi unele subiecte sensibile. În schimb prind la curaj pe măsură ce le oferi informații adevărate, de la prima sursă, pe care nu le găsesc oriunde.
–Cei de acasă nu vă reproșează că vă dedicați prea mult meseriei?
Am devenit mai disciplinată în ultima vreme. Găsesc timp pentru mine, deși, nu-mi reușește să ies de la serviciu mai devreme de ora 18.00. Acasă mă așteaptă cele două prințese insoţite de un mic cateluş jucăuş, pe nume Toto. Soţul meu vine de regulă mai târziu, așa că noi avem timp să pregătim o cină gustoasă şi să mai stăm de vorbă. Încerc să găsesc timp pentru fete. Îmi dau seama că acum e momentul când trebuie să fiu alături de ele, acum când se maturizează şi trec prin valurile neliniştite ale adolescenţei. Cea mai mare îmi seamănă și vrea să guste din arta comunicării. Cea mai mică vrea să devină veterinar. Important e- să fie fericite. Încerc să le îmbin pe toate, deși, aș mai vrea să-mi fac timp pentru învățătură. Încă mai simt nevoia să investesc în cunoștințe.
–Cum arată casa unei farmaciste, în acte?
Arată aproape ca o farmacie. Am pretenție în zonele comune, în schimb camera fetelor e închisă pentru mine. Îmi place în jur să miroase a curat. În acest sens, îmi amintesc de vorbele mamei: Omul și casa trebuie să miroase a apă de izvor.
–Sunteți o adeptă a modului sănătos de viață. Ce se gătește la micul dejun în familia dvs.?
Pentru noi mâncarea este o plăcere. De aceea nu impun fetele să mănânce ce ele nu vor. Nu le interzic, dar regulile unei diete sănătoase ele le cunosc şi noi cu toţii le respectăm. Nu avem probleme cu greutatea în familie. Cântăresc 49 de kg și mă întrețin zilnic prin sport.
Text: Olga Chirica
