Fiecare dintre monumentele edificate are menirea să dezvăluie esența scopului pentru care a fost înălțat. Aceste lucrări sunt instalate pentru ca oamenii să nu uite trecutul, pentru a elogia mari evenimente istorice ori personalități celebre. Anumite monumente, însă, poartă o încărcătură emoțională specială, încât ți se frânge inima atunci când le vezi.
Multe dintre ele au scopul de a le reaminti oamenilor că anumite evenimente istorice nu ar trebui să se mai repete vreodată. Iată câteva dintre cele mai triste monumente din lume.
Pantofii de pe Faleza Dunării de la Budapesta
Memorialul a fost inaugurat în anul 2005, în memoria evreilor împușcați pe acest terasament de către naziști. Oamenii au fost forțați să-și scoată pantofii, după care au fost legați între ei, astfel atunci când unul era împușcat, trăgea pe ceilalți în apă, iar asta pentru a face economie de cartușe. Ulterior, pantofii au fost vânduți. Pe malul râului au fost instalate nu mai puțin de 60 de perechi de pantofi pentru bărbați, femei și copii. Numărul exact al victimelor rămâne necunoscut.
/* (c)AdOcean 2003-2017, promo.fish.Unica.md.All. InPage_Mobile */
ado.slave(' adoceanrosdcfepomos', {myMaster: 'CkunqTStlx7YoevtfueBX_vh. kxuKTu_pRhoaa8Sml..17' });
Hachiko
Povestea este cunoscută celor care au vizionat filmul cu același nume. Hidesaburō Ueno, profesor la catedra de agricultură a Universității din Tokio, îl ținea pe Hachikō ca animal de companie. Câinele își însoțea stăpânul în fiecare dimineață la gară urmând ca la întoarcerea acestuia de la serviciu să-l aștepte în același loc din apropierea gării și să se întoarcă împreună acasă. Cei doi au fost de nedespărțit până în 21 mai 1925, când Ueno nu s-a mai întors acasă deoarece suferise un atac cerebral la universitate în acea zi. Profesorul a murit și nu s-a mai întors niciodată în gara unde prietenul său a continuat să îl aștepte în fiecare seară, timp de nouă ani, căutându-l printre călători cu privirea.
Fata cu umbrela găurită
Pe 30 mai 1999, la Minsk era sărbătorit ultimul sunet de clopoțel în școli, când deodată o ploaie năprasnică s-a năpustit asupra orașului. Oamenii au început să se ascundă, în grabă, în pasajul subteran, motiv pentru care s-a creat o busculadă. În urma acesteia au murit 53 de persoane, dintre care, doar trei au avut peste 30 de ani…
Complexul de la Hatîn
Acest complex memorial este edificat pe teritoriul unui foste comune din Belarus, pe care naziștii au distrus-o în timpul celui de-al doilea Război Mondial. 149 de persoane au fost arse de vii sau împușcate, printre care 75 de copii.
Monumentul copiilor nenăscuți din Riga
Monumentul a fost ridicat în memoria sufletelor care nu ajung să vadă lumina zilei…
Alte două monumente, în memoria copiilor nenăscuți, sunt edificate în Slovacia, sculptura se numește „Nu plânge, mama, eu totuși te iubesc …“, dar, și la Surgut, o parte a monumentului fiind realizată din cristal.
Monumentul cărților arse din Germania
Acest memorial a fost ridicat la Berlin în 1995. Monumentul este sub forma unor rafturi goale, care sunt sub nivelul carosabilului, fiind acoperite cu sticlă. Pe monument este scris, că anume în acel loc, pe 10 mai 1933, naziștii au ars cărțile studenților.
Monumentul câinelui lui Pavlov din Sankt-Petersburg
Amplasat în Grădina Institutului de Medicină Experimentală, monumentul aduce un omagiu animalelor de laborator, folosite pentru experimente științifice.
Kurganul lui Mamai este o înălțime care domină orașul Volgograd din sudul Rusiei
Astăzi, pe acest deal se află un complex memorial în cinstea apărătorilor orașului Stalingrad din august 1942 – februarie 1943. Luptele de la Stalingrad s-au încheiat cu o victorie decisivă a sovieticilor împotriva germanilor. Luptele pe Kurganul lui Mamai au fost, însă, atât de crâncene, încât, atunci când au încetat, solul îmbibat cu sânge era inundat de exploziile diferitelor proiectile, iar pământul dealului a rămas negru în timpul iernii, zăpada fiind topită de nenumăratele focuri și explozii. În primăvara următoare, nici un fir de iarbă nu a crescut în solul ars de explozii. Pe pantele kurganului se mai pot găsi, și astăzi, fragmente de oase și schije din timpul luptelor.
Monumentele triste trebuie să le reamintească oamenilor de trecut, astfel încât aceștia să nu mai repete greșelile istoriei pe viitor!