Ala Melnic: “Marea îmi dă viaţă, atunci când rutina mă acaparează din toate părţile”

Mimica, starea lăuntrică şi lumea interioară a fiecarei persoane sunt doar o parte din emoţiile pe care adoră să le “sculpteze” cu ajutorul aparatului foto. Totul a începul dintr-o simplă curiozitate, dar a ajuns să fie unul dintre cei mai buni fotografi din capitală. În materialul de mai jos, vezi când Ala Melnic a luat pentru prima dată aparatul foto în mâna şi care este

separator
cel mai mare inamic al creativității sale.

Fotografia pentru mine este…

… o “pasiune nebună”… o lume a mea, una aparte, în care pot să-mi exprim ceea ce simt prin alţi oameni. Îmi ador meseria şi pentru nimic altceva în lume nu aş schimba-o.

De când practici această meserie?

La început era o pasiune, un vis pe care îl credeam irealizabil. Am început spontan, învăţam la facultatea de arte, specialistatea stilist-vizajist şi aveam colegi care aveau obiectul: “Imaginea”, unde învăţau şi practicau arta fotografică. M-a atras mult această meserie şi m-am încadrat şi eu. Am procurat prima cameră foto model rusesc “Zenit” pe peliculă, fotografiam tot ce îmi ieşea în cale, însă unica imagine care mi s-a memorat bine în minte şi care a transformat totul într-o pasiune “diabolică” a rămas Omul.


Cum îţi vin ideile pentru imagini?

Ideile sânt mereu în mintea mea, dar e nevoie şi de inspiraţie, acesta este unicul imbold care te face să realizezi ceva frumos şi unic. Pot să fiu inspirată de orice… am obiceiul de a sta singură în cafenele, doar pentru a urmări lumea care trece pe drum sau îşi bea cafeaua în tăcere. Ador să merg singură la cinematograf, mă inspiră filmele bune… de ce singură? Doar astfel pot să mă concentrez asupra subiectului  şi să am o inspiraţie aparte… îmi place astfel să meditez şi să captez noi idei… Pe lângă aceasta o sursă sigură sunt lucrările altor fotografi, ele îmi dau inspiraţie şi dorinţa de a crea ceva poate mai unic, mai nou şi mai individual.

În spatele seriilor tale se află povești speciale care au întotdeauna un impact, te fac să-ți pui întrebări și îți captează permanent interesul. Plănuieşti în avans sedințele foto, „desenezi” vreodată cadre înainte de… sau faci fotografiile spontan?

În mare parte, pentru o şedinţă foto mă pregătesc din timp, caut idei bine determinate, discutăm detalii, însă când sântem pe loc mereu vin idei noi, spontane… asta este lumea în care pot face tot ce îmi doresc.  De-a lungul timpului am realizat că multe fotografii făcute spontan sunt mai vii şi mai impresionante, decât dacă le-aşi fi desenat teoretic în minte.

Ce te inspiră cel mai mult?

Oamenii… şi tot ce ţine de ei, dar de oameni e legat totul! Deseori îmi place să fug la mare, nu contează sezonul, de e frig sau cald. Acesta este un mic secret care îmi dă viaţă, atunci când rutina mă acaparează din toate părţile. Ajung pe litoral, cad pe nisip, îmi pun căştile în urechi şi privesc marea… este o putere inexplicabilă. De ce ador marea…

Care este cel mai mare inamic al creativității tale?

Rutina

Există un loc în care ai vrea foarte tare să faci fotografii? Dacă da, care ar fi acela?

Rio de Janeiro şi muntele Corcovado… uite acolo vreau să ajung şi să “prind vederi”.

Reguli care te ghidează ca fotograf sunt …

Nu am nici-o regulă. Iar cât de straniu nu ar suna, tot ce ştiu a face se datorează simţurilor.


Contează cu ce aparat lucrezi? Sau contează omul din spatele aparatului?

Contează omul din spatele aparatului în primul rând, dar dacă să vorbim de calitate, comoditatea, performanţa etc…  atunci contează şi tehnica.

 Dacă ar fi să alegi între fotografia alb-negru și cea color, ce ai alege?

Le aleg pe ambele… sunt fotografii care le văd doar alb- negru şi atât, iar la culoare nu renunţ niciodată.

Ce părere ai despre fotografia nud? Ai făcut sau te-ai gândit să faci?

Fotografia nud este o artă aparte, ce necesită a fi studiată în detalii, aici greşelile nu se admit. Eu nu am avut dorinţa de a fotografia nud vreodată şi nici nu cred ca am s-o fac. Mie îmi plac portretele, ochii, mimica, starea lăuntrică şi lumea interioară a fiecărei persoane în parte.

Există un timp anume pentru ședințele foto? Sau aparatul (și fotograful) stau în umbră, gata oricând să surprindă ceva?

Dacă reguli nu-s, nu există nici obstacole… Trebuie să fii pregătit oricând ţi se cere, sau oricând ai inspiraţie, nu contează. Sigur sunt şi plusuri şi minusuri, de exemplu după ploaie sau înainte să plouă, lumina e mai specială… în amurg vara lumina e caldă şi plăcută… sânt mici nuanţe pe care fiecare din cei care practică fotografia ar trebui să le cunoască.


 Ce obiective ai de atins, legate de fotografie? Unde ar vrea Ala Melnic să ajungă ca şi fotograf?

Vise şi realizări bine determinate sânt şi asta e important… Îmi doresc colaborări cu fotografi străini, genul fotografiilor fashion. Sunt sigură că această dorinţă se va realiza din simplu motiv că îmi doresc la nebunie acest lucru şi merg “înarmată” spre asta.

Text: Cristina Mihalachi

Lansăm concursul “Mireasa Anului 2013”!
Articolul anterior
Tratamente naturiste pentru sprâncene şi gene impecabile!
Articolul următor
Alte articole interesante