La cei 30 de ani a reuşit să obţină gradul maior de poliţie, fiind mamă a patru copiii şi o soție ideală pentru celălalt locotenent-colonel din familie, soțul său.
Vorbesc despre maiorul Antonina Samoil care privește cu mândrie la profesia sa.Sunt o femeie puternică care știe ce vrea de la viață și încearc să obțin mereu ceea ce doresc, indiferent prin ce greutăți trebuie să trec. Dar totodată în adâncul sufletului sunt foarte iubitoare și sensibilă.
Îmi amintesc că dorința de a fi polițist a pornit de la faptul că soțul meu era student la Academia de Poliție. Acesta a fost un motiv suficient de a urma această profesie. Chiar pot spune că soţul a fost stimulul și imboldul meu.
Femeia polițist trebuie să fie puternică, curajoasă, tacticoasă, sinceră și să poată comunica cu oamenii. Dar nu trebuie să uite să se impună mereu ca un bun profesionist, iar restul va veni de la sine.
Discriminare. Deși lucrez într-un domeniu monopolizat de bărbați, nu m-am confruntat niciodată cu ea. Fac parte dintr-un colectiv respectuos, în care nu există diferenţe între femei şi bărbaţi. Și, chiar dacă ar dori să o facă, nu ar reuși, știu mereu să mă impun.
Profesia mi-a modelat oarecum caracterul, m-a învățat să înfrunt orice situație dificilă cu capul sus.
În societate noi, poliţiştii, suntem priviţi diferit de către majoritatea oamenilor. Probabil pentru că există un steriotip.
Ținuta militară este accesoriul care mă face specială. Ea demonstrează că persoana ce o poartă are un scop bine stabilit în viață.
Cariera și familia sunt foarte buni prieteni. La serviciu se începe primul schimb de la 08.00 până la 17.00, iar acasă începe al doilea. Aici îmi îndeplinesc obligațiunile de mamă, de soție și de fiică. Mă strădui să le combin cu succes pe toate.
Am un soț extraordinar. Comunicăm foarte mult şi ne străduim să fim o familie unită. Ambii suntem pe picior de egalitate în familie și hotărâm totul împreună.
La moment mă simt femeie realizată. Pe plan profesional am ajuns la un nivel destul de înalt. Iar în plan familial mă simt fericită, datorită celor 4 copii. Plus că mai am ceva în mine care mă va face și mai fericită peste 6 sau 7 luni…
Text: Iulia Arnaut