Dacă nu s-ar fi născut artist, atunci nu s-ar fi născut…
Actorul Iurie Gologan, dincolo de scena teatrului și a undelor de eter, cucerește cu puterea cuvântului. Puțini sunt cei care știu că el poartă în suflet poezia încă de pe băncile liceului și este pe punctul de a edita primul său volum de versuri. Când vorbește despre dragoste se referă la femeie sau poezie, când descrie femeia o face cu ajutorul poeziei sau a sentimentelor, iar dacă îl întrebi despre poezie recunoaște că nu ar exista fără celelalte două mari pasiuni ale lui – dragostea și femeia. La o cafea și câteva emoții strecurate în priviri… Iurie Gologan a împărtășit câteva reflecții pentru unica.md despre femeia poezie, poezia femeie și ceea ce le unește, adică dragostea!
Dragostea…
Cel mai puternic sentiment – ,,Dragostea,, şi cea mai reuşită ,,creaţiune,, pentru un bărbat – ,,Femeia,, – îşi regăsesc ecourile, din cele mai îndepărtate vremuri, în arta evocată de talentul omului, fie pictură, muzică, dans, teatru, poezie… etc… totodată, stăpânind o influenţă definitorie şi în viaţa de zi cu zi, ele rămân o dovadă a veşnicei frământări în lupta pentru fericire. Culmea e că, anume aici îşi regăseşte ,,hazardul,, marele destin lumesc. Fiind un ,,tot,, şi un ,,întreg,, aceste două forţe nu acceptă motivul ,,neperechei,, atunci când cineva îşi vede idealul iubirii, regăsit în persoana pe care şi-ar dori-o să-i fie ,,a doua jumătate,,. Deseori, găseşti femeia dar nu şi dragostea, alteori dragostea dar nu şi reflexia ei… femeia. Şi, doar uneori, le ,,prinzi,, pe ambele paradoxal – într-o fericire aproape imaginară, bazată pe o realitate concretă. Captiv, între aceste două mari încercări, rămân a fi-deocamdată…
Femeia…
Cel mai puternic argument al condiţiei ,,de a fi,, – Femeia… o punte spre autocunoaştere şi realizare sau, deseori, spre rătăcire şi deziluzie.Unii o acceptă prin intermediul visărilor, alţii prin clipele realităţii, dar, până la urmă, toate aflându-şi tangenţele şi marile deosebiri, între ceea ce a zămislit natura şi ceea ce reprezinţi, de fapt. Fiind conştient de posibilităţile şi, în acelaşi timp limitele, de manifestare a talentului, personalităţii şi forţei de a obţine ceea ce-ți doreşti, consider că fericirea aparţine celor ce nu ,,servesc,, idei străine şi nu ,,coboară,, mai jos de propria lor esenţă de om. Aici, cred, intervine momentul ,,adevărului,, – ceea ce nu putem ascunde, juca sau cu atât mai mult – stăpâni. Iar femeia este, până la urmă, un ,,adevăr,,. Dacă e lângă tine, înseamnă că nu ai nevoie de nicio teorie sau formulă pentru a-ţi trasa conturul vieţii – fii tu însuţi şi ai grijă să nu pierzi din armonie. Dacă nu-ţi este aproape cred că undeva, în lumea noastră interioară, e un loc unde nu ajung reverberaţiile unor dorinţe, gânduri, sau fapte. Am siguranţa deplină, că oricând poţi să te opreşti şi să lupţi pentru fiecare parte a fiinţei tale, ca atunci când timpul te va pune la încercare să nu fii trădat de propriul ,,eu,,.
Poezia…
Termenul care mă reprezintă şi prin intermediul căruia percep lumea din jur. Am încercat, de mai multe ori, să mă debarasez de ,,ea,, şi pe alocuri, foarte puţin, chiar mi-a şi reuşit… dar, de fiecare dată, trăiam senzaţia că m-am lăsat pe mine însumi undeva în mijlocul unui drum, iar o fărâmă din mine o apucase undeva aiurea, să depene mai departe zilele. Am cuprins în versuri femeia ca un motiv de inspiraţie uneori, dar şi ca unul de dragoste – adeseori. Spre marea mea fericire, descopeream că se completau una pe alta, devenind un tot întreg, aşa cum ar trebui să fie şi în viaţă. Adesea, posibilitatea de a vedea un pic altfel, lucrurile îmi deschide o înţelegere mai profundă a lor – alteori vin în detrimentul realităţii. Sper că într-o zi le voi deschide şi lumii, în speranţa că ,,cineva,, se va regăsi în ele.
Până atunci însă, rămân bărbatul pe care-l salvează de ,,marile căderi,, – Dragostea, Femeia, Poezia…
Text: Natalia Bodiu
Foto: arhiva personală
