Deși acum și-a făcut un loc în media de acasă, nu se vede jurnalist. Din ziua când și-a lansat blogul “Parazitul Proletar” a devenit pentru mulți o persoană incomodă. Ronin Terente m-a prevenit din start:”Nu aș vrea să facem din nou un interviu banal”. Sper că n-a ieşit aşa.
Am pornit discuţia de la noua lui funcție, reporter TV, și am ajuns ușor-ușor la viciile sale.
“Am doar două luni de când lucrez ca reporter. O fac pentru Prima Oră, emisiunea matinală la Prime. Îmi place, este destul de interesant să cunoști atâta lume. Și, chiar dacă este ceva nou, aş vrea să cred că-mi iese ceea ce fac. Nici nu ştiam că pot să redevin atât de matinal. Mă trezesc la 5 jumătate zilnic. Tata m-a văzut de câteva ori, cred că i-a plăcut cum mă descurc. …
Despre femei… l-au îmbolnăvit, dar l-au şi călit…
“Femeile sunt ca şi Chişinăul … noaptea la luminiţile care-ţi strălucesc totul ţi se pare atât de frumos, plin de mister şi cu străduţe slab illuminate şi iz de pericol, iar ziua cu găuri în asfalt şi nervi. Totuşi le iubim. Aşa cum ne place şi oraşul cu toate problemele lui, ne place pentru că ne-am deprins şi ne leagă multe, poate prea multe deja. E adevărat am şi suferit decepţii, dar toate se rezolvă. Au fost unele de dragul cărora eram gata să renunț la orice…. chiar și la libertate. Însă știi cum e lumea asta, ajungi într-un moment dat, iar omul care l-ai iubit cu toată inima devine brusc străin, ajungi să-l urăști chiar. La fel cum e şi cu oraşul. Dar trec şi astea. Acum sunt singur. Nu pot spune că ador singurătatea.
Despre dragoste… are multe de povestit. Este convins, însă, că nu există iubiri ca în filme. Viaţa îl bate, vorba aia. În schimb ştie cu siguranţă că ar face sacrificii pentru familie.
“Aş putea spune că sunt un familist. Îmi iubesc familia şi ţin, în mod deosebit, la membrii ei. Acum în cercul ăsta de încredere sunt părinţii şi fraţii mei, pe care-i iubesc mult. Într-o zi cercul ăsta se va lărgi. Am vârsta la care încep să mă mai gândesc şi la asta, periodic.”
Despre plecat… este tot mai preocupat că mulți oameni buni părăsesc această ţară.
“Lipsa de bani, faptul că odată ce ajungi într-o țară străină trebuie s-o iei de la zero și familia, asta, probabil, mă mai ţine aici. Nu că aș fi o persoană care nu s-ar descurca, mă duce capul să fac multe lucruri, și atunci când pleci îți iei mereu cu tine bagajul de cunoștințe, dar cred că mi-i frică să merg singur. Sau poate tocmai de asta am nevoie pentru a recăpăta o înţelegere mai bună a sinelui? Ştii, orice n-aş spune acum, oricum sunt tentat să plec şi o voi face. Nu cred că pe cineva aici interesează adevăratele mele cunoştinţe, iar asta stagnează inevitabil. Or a venit timpul să merg un pic mai departe. Poate de aia am acceptat şi experienţa TV.”
Despre blogul care l-a făcut celebru…
“Parazitul Proletar este un blog de critică social şi, uneori, miorlăieli minore. Nu prea puteam scrie acum 3 ani, dar aveam prea multe gânduri şi doream să le scot din mine. Aşa am început să scriu, până am văzut că dacă scriu tâmpenii asta merge bine, aşa că periodic postam tâmpenii, iar unele m-au popularizat. Sunt un om sincer şi tranşant. Din cauza articolelor eram deseori considerat mizantrop, supărat, frustrat, complexat. Nu m-am supărat pe critică. Cum poate cineva care critică să se supere când e criticat? Într-o ţară lipsită de logică nu merită să stai supărat. Viaţa trebuie luată cu umor.
Cum este să trăiești într-o lume unde fiecare îți pune etichete?
“Greu. Niciodată n-am înțeles oamenii care pun etichete, care te cataloghează la un grup anume. Asta aduce a lipsă de individualitate. Însă deja m-am obişnuit cu această atitudinea a oamenilor străini. Nu m-am străduit să fiu înțeles de alții, m-am băgat pe gât, într-un fel. Oricum familia mă ia așa cum sunt. Şi cei câţiva prieteni tot”
Finalul interviului este vesel și optimist:
”Nu te schimba pentru alții. Dacă ai în viața ta pe cineva care cere să schimbi în tine mai mult de 3 lucruri, lasă-l. Tu ești o personalitate anume prin asta, prin felul tău unic și diferit. Oamenii se tem de adevăr, se tem de realitate… așa că încearcă să-și ascundă frustrările sub mască. Şi nu uita trei piloni care dispar: Sinceritatea, Reciprocitate, Vulnerabilitate. Nu-ţi fie frică să fii sincer, reciproc şi vulnerabil, asta e ceea ce mai păstrează umanul într-o lume care te vrea inuman. Pace.”.
