Te trezești dimineața din somn și întinzi mâna instinctiv spre telefonul de pe noptieră. Îl deschizi și apeși pe un buton albastru, cu un F pe el. Acum ești conectat. Apeși pe notificări, pentru că te fac să te simți important. Îți citești toate mesajele, pentru că ai impresia că ești o persoană influentă, care primește multe mesaje. Îți verifici cererile de prietenie, pentru că ai foarte mulți prieteni. Te îmbraci mai apoi în grabă și ajungi la cel mai apropiat mijloc de transport. De acolo începi din nou să butonezi mobilul, să citești diverse articole, să vorbești cu prietenii de pe Facebook și până să-ți dai seama, stația la care trebuie să cobori, deja se aude în difuzoarele din tavanul mijlocului de transport care te duce la muncă.
Ajungi la muncă și ai de urmat un set de task-uri, pe care le efectuezi fără să te mai gândești la altceva. Din când în când mai vrei să vezi cine te-a mai contactat pe Facebook și verifici cu rigurozitate acest lucru. Oră de oră. Sperând ca ai primit un mesaj nou, un like, un share sau poate chiar un comentariu la postările pe care le-ai făcut acest weekend, când erai liber. Te întorci acasă, îți pui căștile în urechi și te lași distras de melodiile care curg prin tine și care te fac să uiți de treaba pe care ai avut-o la muncă.
Ajungi acasă și pornești televizorul, iar dacă nu ai unul, pornești computerul și îți verifici mailurile, te uiți la câteva video-uri amuzante și oboseala începe să te cuprindă. Te îndrepți spre pat, obosit, cu telefonul în mână, mai verifici ultimele notificări. Este abia luni seara, mai ai de îndurat încă 4 zile pentru a putea să te bucuri de 2 zile libere.
Escapism. Povestea de mai sus nu este o poveste unică, nu este o poveste extrasă dintr-un roman de ficțiune, este o poveste urbană, despre tristețea care ne cuprinde sufletele, le zdrobește și ne aruncă pe toți într-o zonă destul de joasă a existenței noastre. Povestea de mai sus este cel mai probabil povestea ta, povestea prietenilor tăi, povestea oamenilor care trec pe lângă tine pe stradă cu ochii ațintiți în ecranul luminos al telefonului mobil. Este povestea celor care vor să scape de această realitate. De ce ne construim o viață plină de lucruri care ne distrag? Răspunsul este unul foarte dur, direct și simplu: pentru că nu avem o viață ce merită trăită. Nu pentru că afară plouă, salariile la bugetari au fost tăiate sau pentru că tocul noilor pantofi s-a rupt. Ci pentru că de-a lungul vieții am luat foarte multe decizii care te-au adus în acest loc în care suntem acum. Un loc pierdut. Departe de frumusețea și fericirea care ne înconjoară. Închiși într-o cușcă uriașă, legați la mâini cu firele sub care ne țin lipiți de prizele din dormitor, legați la ochi de avalanșa de informații care ne inundă sinapsele, rămânând prizonieri ai propriilor alegeri. Adevărul este că dacă viața ta este plină de lucruri care te distrag cel mai probabil îți este frică să experimentezi viața așa cum este ea. Îți este frică să trăiești viața fără internet, fără facebook, fără telefon mobil, fără televizor, fără știri sau fără jocuri.
De unde provine tristețea urbană? Zic urbană pentru că suntem înconjurați de mai multe elemente ce ne distrag decât orice altă zonă. Tristețea urbană pleacă de la un singur lucru, pe care l-am observat și pe care vreau să-l împărtășesc cu tine. Tristețea pleacă de la refuzul de a accepta realitatea așa cum este. Pentru că realitatea este ceea ce se întâmplă, în timp ce tu îți faci alte planuri. Tristețea apare atunci când ne umplem viața de lucruri care ne distrag atenția de la momentul prezent, de la viață, de la singurul lucru pe care-l putem experimenta cu adevărat: acum.
Cum scăpăm de ea?
1. Ne deconectăm. Chiar dacă este dureros și în creierul nostru apar rănile, dorințele și stările în care nu consumăm informație sub formă de mesaje, notificări și like-uri, pe termen lung este alegerea cea mai corectă.
2. Nu renunța de tot, pentru că nu asta este calea. Tehnologia este benefică, este asemănătoare unui cuțit, care poate fi folosit să tai un fruct sau să iei o viață. Modul în care o folosești contează.
3. Ne bucurăm mai mult de viață. Realizăm cât de incredibil este faptul că suntem aici, acum, că putem respira, cânta, dansa, iubi și că suntem atât de fragili încât ne putem pierde viața într-o secundă, dar atât de inconștienți încât, de teamă să nu ne-o pierdem, stăm tot timpul între patru pereți, alături de singurul nostru prieten: computerul.
4. Detox pentru suflet și minte. Detox pentru viață. Detox pentru creier. Este dat de limitarea accesului la informația inutilă, de eliminarea știrilor care nu-ți aduc beneficii reale. Pentru că atenția ta este cea mai importantă resursă, ai grijă cui o dai, s-ar putea să ajungi într-un loc blestemat pentru că ți-ai oferit atenția în stânga și în drepta și niciodată nu în direcția inimii.
5. Nu mai amânăm iubirea și facem în acest moment ceea ce iubim, renunțând la ceea ce urâm să facem.
Citește tot articolul pe: crististefan.com
