,,Despre femeia care duce totul pe umerii săi şi visează să se cuibărească în brațele cuiva…”

13/11/2019

,,Trăiește pe acestă lume o femeie. Poate fi foarte frumoasă, interesantă şi probabil că are succes în multe domenii. Doar că are privirea tristă. A obosit să ducă pe umerii săi totul. Însă continuă s-o facă zi de zi. Nu are pe cine se baza şi viaţa în fiecare zi îi confirmă acest lucru”.

,,De la ce a început totul?

E greu de spus. Poate de la bunica ei, care după război şi-a pus singură copiii pe picioare. Sau de la cealaltă bunică care îşi suporta soţul ce nu făcea nimic, pentru că după război bărbații valorau cât aurul. Sau poate de la mama, care şi-a suportat toată viaţa soțul alcoolic şi a decis să ia totul asupra sa. Nu ştim exact de unde a început, pot fi multe opțiuni. Însă totul se rezumă la aceea că trebuie să te bazezi doar pe tine, să fii puternică, să poți totul.

Aşa a crescut fetiţa noastră, cu senzația că nimeni în viaţa asta nu va face nimic pentru ea. Va fi nevoită să facă totul singură. Aşa e mai sigur, mai simplu şi nu vei fi nevoită să ceri, să te înjosești, să speri. Doar aşa nu te vei dezamăgi.

A început să lucreze fiind încă în liceu. Apoi s-a căsătorit cu un bărbat romantic, care se tot căuta pe sine. A părăsit o Universitate, a doua, a treia, nimic nu i se potrivea. De lucrat nu lucra, pentru că “învăţa” şi tot îşi căuta cel mai bun loc. Şi de ce să lucreze, doar lucra ea la trei joburi, iar pentru strictul necesar le ajungea.

Ea nu cerea nimic, nu vroia nimic, nu aștepta nimic. A crescut rapid pe scara profesională, iar paralel a terminat Universitatea. Apoi şi-a luat apartament în credit şi acest credit tot ea îl achita. Rămânând însărcinată s-a speriat puțin că va fi nevoită să mănânce doar pâine cu apă, însă chiar şi aşa a născut.

Desigur, nimeni nu o ajuta cu copilul. Soţul se tot căuta pe sine, iar între pauze privea televizorul şi consuma alcool. Nu ştia din ce parte se deschide uşa frigiderului, de unde se iau cămășile curate, sau că în “nopțile albe” trebuie să stai cu copilul. Deja nu mai era bărbatul romantic, ci mai degrabă un urs leneş.

A urmat divorțul, după aproape 10 ani de astfel de viaţă. El a decis că ea nu-l înțelege şi nu-l valorează, şi-a găsit alta şi i-a arătat cine e stăpân în casă. A cerut jumătate de apartament, pentru care ea încă achita creditul. Nu s-a umilit, i-a dat totul, a luat copilul şi a plecat. Nu a simțit prea mare durere, însă senzația de mizerie şi trădare nu a reușit s-o spele.

Cel mai mult îşi dorea (deşi se teme să recunoască acest lucru) să se odihnească pe umărul cuiva şi să audă: “odihnește-te, voi face eu totul”. A obosit de responsabilitatea constantă ce o are pentru sine şi pentru copil, de necesitatea de a ține totul în sine, de singurătate, de greutatea pe care o cară toată viaţa.

E puternică, independentă. Mama e foarte mândră de ea. Doar că nu e fericită. Nu are un umăr puternic. Bărbații pe care îi cunoaște sunt aceeași romantici, ratați, profitori.

Alături crește fiica care o vede pe mama – femeie de succes, dar atât de singură. Vede şi trădarea propriului tată şi a altor bărbați care au fost în viaţa mamei. Vede că trebuie să obții totul singură, cu multă muncă grea, să nu ceri de la nimeni nimic. O vede şi pe bunica, soarta căreia nu se deosebește prea mult de cea a mamei…

Şi chiar dacă mama nu vrea pentru ea aceeași soartă, alte concluzii fiica nu va face. Fiecare răspunde de sine. Cară pe tine cât poţi, până când poţi. Eşti responsabilă pentru tot ce e în această lume.

Şi totul continuă, până când nu se va găsi acea care va refuza să ducă pe umerii săi firavi responsabilitatea pentru tot. Care va putea spune “nu” acestor obiceiuri şi scenarii de familie. Care va învăța să ceară, să fie slabă. Care îşi va alege singură drumul, drum ce diferă de cel al mamei sau bunicii. Însă până atunci este femeia care duce totul, cu privirea stinsă ca a unui cal obosit, ce visează să se cuibărească pe umărul puternic al cuiva. Însă acest vis va rămâne nerealizat…” (Autor: Olga Valyaeva Extras din cartea „Vindecarea sufletului feminin“)

sursa

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.