Este o persoană activă și posesoarea unei nebunii artistice care o deosebește de ceilalți actori sau interpreți. Reușește multe, dar când o întrebi dacă ar vrea să mai fac ceva are sute de idei. Aceasta este Aliona Triboi, solista trupei ”Provincialii”, actrița teatrului ”Mihai Eminescu” și de aproape o săptămână – mămică. Am urmărit-o pe parcursul sarcinii și tot nu am reușit să înțelegem de unde are atâta putere și ambiție de a fi pe val indiferent de provocările vieții.
Cum este să fii o gravidă super activă, să ții ca pe ace soțul când urci în scenă în loc să te pregătești de maternitate, dar și care au fost emoții când și-a ținut în brațe pentru prima dată cea mai mare minune din viața ei, ne spune chiar Aliona Triboi în interviul de mai jos.
Cum a fost sarcina ta?
Am avut parte de o sarcină ușor de purtat, plină de senzații noi, dat fiind faptul că eram la prima experiență de genul ăsta. Chiar dacă citisem și auzisem multe despre prima perioadă a sarcinii, care îți poate aduce multe stări necunoscute, nu am avut timp să mă gândesc la ce se poate întâmpla, pur și simplu mă bucuram de orice zi și munceam. Nici un fel de toxicoză, primele luni au fost foarte active, cu montare la Teatru Național ”Mihai Eminescu” a spectacolului „12 scaune”- un spectacol cu multă mișcare și scene solicitante din punct de vedere fizic, multe deplasări în alte țări, zboruri în Irlanda, Italia, Germania, concerte și multe alte activități. Să dea Dumnezeu tuturor viitoarelor mămici să aibă parte de o sarcină ușoară precum a fost a mea.
Ce ți-a fost cel mai greu în aceste 9 luni?
Au fost grele primele 3 săptămâni în care am avut dureri de spate și ultima lună când te miști mai greu, ca o balenuță. Cu excepția acestor detalii a fost o perioadă plină de bucurii și senzații tari. Este o experiență unică și de neuitat, de care au parte doar femeile. Păcat că bărbații nu pot trăi această experiență.
Ai avut careva pofte legate de mâncare?
Soțul meu Ghenadie Gâlca, care a trăit și el foarte intens perioada sarcinii, mi-a declarat că e oarecum dezamăgit că nu a avut parte de momente în care să fie trezit la miezul nopții și să i se ceară ceva special de mâncare. Norocul nostru e că trăim timpuri în care există aproape totul în magazine și orice pofta este ușor realizabilă, așa că istoriile cu pofte nu au fost tocmai cazul meu.
Ce nu ai reușit să faci în această perioadă, din ceea ce poate ai fi vrut?
Nu am reușit să ascult suficientă muzică clasică sau poate nu am reușit să citesc suficiente povești bebelușului, pentru că așa se zice că educația începe din primele zile în care copilul este în burtică. Dar cu siguranță vom recupera de acum înainte. Contez pe responsabilitatea noastră ca părinți și pe faptul că ne dorim să educăm oameni de calitate, cel puțin asta ne dorim.
Cum este să joci în scenă și să cânți prin cluburi, cu doar câteva zile înainte de a aduce pe lume copilașul?
Mi se pare un lucru absolut normal dat fiind faptul că e un domeniu creativ în care nu se trage la plug, ci se creează, presupunând implicare emoțională și dăruire de sine. Este o activitate care mie îmi place și mă ajuta să simt că viața mea are un rost. E un mare lucru să poți dărui ceva…cuiva, mai ales dacă e vorba de stări, emoții, sentimente! Toate astea, de fapt, ne schimbă existența pentru o scurtă perioadă de timp, modul în care gândim și existăm, simțim și ne regăsim în această lume. Nu am suportat niciodată să stau acasă mai mult de 2-3 zile. Nu că nu aș avea ce face, dar simt nevoia de schimbare a mediului în permanență. În plus, o viitoare mămică care stă acasă se își face mai multe griji despre momentul când va aduce pe lume copilașul și deseori grijile sunt nefondate. Or, cu cât mai puțin timp ai să te gândești la ce se poate întâmpla, cu atât mai repede se trece această perioadă și iată că realizezi că deja îți ții comoara în brațe.
Nu îți era frică că puteai să naști în scenă?
Era o posibilitate! (zâmbește) Dar dacă se întâmplă, oricum ar fi fost un lucru simbolic.
Cu cât timp înainte ți-ai făcut bagajele pentru maternitate?
Nu cu mult, deși aveam totul procurat și pregătit. Am avut grijă să mă informez în cele mai mici detalii și ca o elevă cuminte le-am pregătit.
Cum ai ales clinica la care să naști și metoda prin care vei naște?
În primul rând am pornit de la medicul la care voi naște, o doamna extraordinară, tânară și plina de optimism, exact ceea ce ne trebuia nouă, asa că am decis să nasc la Maternitatea nr1 din Chișinău. Am improvizat după cum am reușit, pentru că Ruxanda a decis să facă cunoștință cu noi un picuț mai devreme.
Cum a fost procedura de alegere a numelui?
Asta e o tema asupra căreia s-au purtat lungi discuții, s-au dus tratative… dar cel mai mult am mizat pe primul contact. Așa și a fost! Prioritate am dat numelor românești care sună bine cu numele nostru de familie. Am avut în listă nume precum Gabriela, Nicoleta, Milena și Alexandra, cu toate derivatele de la acest nume. Până la urmă la Alexandra și am rămas doar că am vrut să fie mai finuț și am optat pentru Ruxanda.
Cum a decurs nașterea propriu zisă?
Repede și Slavă Domnului că totul a fost bine! La ora 11.30 eram la spital. Am făcut ecografia ca să ne asigurăm de poziția copilașului și să luam decizia dacă voi naște prin cezariană sau natural. În urma rezultatelor am decis să nasc prin cezariană. La ora 13.15 comoara mea a văzut lumina zilei și l-a îmbrățișat pe tata. Eu mi-am revenit după 2 ore.
Primul gând când ți-ai văzut comoara…
Aaaa… pentru că mi-am revenit mai greu după anestezie, înainte de a putea deschide ochii, prima întrebare pe care am adresat-o a fost dacă fetița mea este bine, dacă totul a decurs bine cât am fost inconștientă. Când am văzut-o am înțeles că totul e perfect și eram fericită!!!
Care a fost reacția tatălui?
O, da!!! Iată aici este mai mult de spus. Ghenadie a fost primul care a văzut-o. Nu a asistat la naștere, dar cum s-a născut, a fost înmânată tăticului s-o țină. Ruxanda a petrecut primele 2 ore sub privirea strălucitoare a soțului meu. Nu știa ce să zică sau să facă. O ținea în brațe cu frică și totodată cu o bucurie imensă care nu putea fi redată în cuvinte.
Cum ai decis să-ți alimentezi fetița?
Am să o alimentez natural, cu siguranță! Doar că acum îi dau și lăptic praf, pentru că s-a născut înainte de termen și trebuie să ia bine în greutate. Sper din suflet să o pot alăpta cât mai mult. Dar deja depinde și de ea. După mine, aș vrea să o alăptez nu mai puțin de un an.
Nebunia activă cu care ai trecut prin sarcina va continua și după?
Cu siguranță. E cert că tempoul în care vor evolua lucrurile este deja dictat și de orarul prințesei noastre și necesitățile ei vitale. Ea rămâne a fi prioritatea, dar ca orice copil de artiști, nu este exclus că va crește prin culise, fiind contaminat de mic de tot ce înseamnă artă, important e să fie una calitativă.
Când ai de gând să revii la concertele cu ”Provincialii”?
Nu intenționez să fac pauze mari, dar iarăși… depinde cum se va simți Ruxanda în următoarele săptămâni. Dar deja am planificat un concert cu ”Provincialii” pe 15 mai. Cel mai probabil că ea va merge cu noi în România. Mai este și bunica cu care ar putea rămâne pentru o zi-două. Cu siguranță că am să reduc din activități, sau cel puțin nu o să-mi iau prea multe angajamente. Dacă timpul va arăta că va trebui să stau mai mult cu fetița mea, colegii de la ”Provincialii” mă vor susține, pentru că sunt și ei părinți și știu prin ce schimbări trec. Eu vreau însă să cred că Ruxanda va fi sănătoasă și va fi mereu alături de noi, fie că mergem la un concert sau la un spectacol!
http://www.youtube.com/watch?v=LzjI6fDrhf0
Natalia Bodiu
