O bloggeriţă din România a vizitat Chişinăul la recomandarea unui prieten, care i-a spus că aici ar fi ca
“Ce te lovește din prima secundă când te dai jos din mașină: femeile sunt superbe, vorbesc mult și tare, de obicei între ele, iar bărbaţii sunt sferici. Ştiu că așa e și la noi, dar în Moldova contrastul e mai mare (a se citi “femei și mai frumoase, bărbaţi și mai convecși”).
Dar să vă zic care a fost treaba cu Chișinăul, că am impresia că vreţi să citiţi despre mâncare și băutură, de fapt, nu despre frumuseţea localnicilor.
1. Vinurile
E un capitol la care Moldova stă EXCEPŢIONAL, motiv pentru care o să vorbesc despre el separat, într-un post ulterior. Pe scurt, vinurile sunt foarte bune și FOARTE accesibile ca preţ, iar o excursie în zonă merită doar pentru a vizita cramele.
2. Restaurantele
Cu lista în mână, ne-am fâţâit prin tot orașul și am reușit să ajungem în trei zile în cinci restaurante. (În restul timpului am vizitat cramele din împrejurimi. )
Cu mâncarea a fost nasol. Cu toate astea, cu cât ajungeam în mai multe locuri, cu atât orașul ni se părea mai interesant și iar rulam păcănele în cap, mai cu spor, deși nimic nu era bun. Existau combinaţii mișto de ingrediente (mi se pare că au o tendinţă să amestece gusturi și să facă mai multe mâncăruri dulci decât noi, which i love, gen carne de porc cu prune uscate) și locuri care sunau promiţător, gen restaurantul uzbec – cum să nu mergi la așa ceva? – însă chiar nu era bun. Ba dimpotrivă. Şi cu cât mergeam în mai multe locuri și nu ne plăcea mâncarea, cu atât eram mai entuziasmate să vedem ce urmează. Practic, eram ca niște adolescente scăpate în tabără.
3. Mâncarea din magazine
E foarte ieftină, ceea ce înseamnă că merită să pleci de acolo cu tot felul de porcării – eu am produs orez negru, hrișcă, paste (!) și alte chestii similare de care nu aveam nevoie, dar preţul era prea bun.
Ce să nu cumperi din magazine, totuși?
Ficat de batog. L-am luat din cauza unei recomandări. A fost slinos și groaznic, așa că a ajuns unde ajung toate mâncărurile care nu-mi plac – în castronul câinelui.
4. Piaţa Centrală
Mare și, după un punct, boring (Adică nu e nimic prea diferit față de piețele noastre, totuși împărțim același climat). Am fost totuși fascinată de câte rodii din Azerbadjan erau în octombrie, la fiecare tarabă și câţi raci se vindeau. Plus, aveau oale roz cu floricele.
5. Street food
Există, într-adevăr, multe chioșcuri cu plăcinte (cum sunt covrigăriile la noi) peste tot, dar nu sunt bune, la fel ca majoritatea patiseriilor de stradă din București.
Ce-am mai învăţat:
– ţigările sunt ieftine, îmi amintesc un preţ gen 5-6 lei pachetul, însă nu au aceeași ofertă ca la noi. Eu fumez Vogue Arome mentolat și nu mi s-a arătat la Chișinău, ca de altfel orice alte slimsuri mentolate.
– dacă ești fată, de poliţiștii rutieri scapi dacă te hlizești puţin (cum a procedat Mazi, care plecase ca o floare fara permis, talon, bani etc. de la hotel). NU dacă ţipi la ei (eu).
– nu sunt taxiuri pe stradă (decât foarte rar), așa că trebuie să rogi pe cineva de la restaurant/hotel să îţi cheme unul. Nu merge nici să suni tu de pe număr românesc (mi s-a explicat motivul de către o doamnă drăguţă, dar am uitat de ce)
– e bine să ai un bagaj mare, în care să poţi ascunde sticle de vin printre haine. “
