Timp de 5 luni de zile sunt oameni număraţi pe degete care i-au văzut burtica crescândă sub ţinute. Deşi apărea în fiecare dimineaţă la televizor, Lilu a preferat să tacă şi să nu-şi anunţe sarcina, până n-au făcut-o alţii pentru ea.
În una din emisiuni, producătorul, în taină, îi pregătise tot felul de surprize culinare: o varză, un borcan cu murături şi aici show-ul abia începuse. Prezentatoarea emisiunii „Deşteptarea” de la Jurnal TV a rămas mască.
„A fost o surpriză pe care n-o aşteptam chiar în dimineaţa în care mă simţeam rău. Mă trezisem cu tensiune scăzută, abia m-am ridicat din pat ca să vin la serviciu. Şi când i-am văzut pe ai mei cu varză, murături, mi-am zis că toţi au complotat împotriva mea. Nu am plâns, deja nu mai plâng ca înainte. Din cauza hormonilor am nişte schimbări bruşte de dispoziţie. Acum pot să râd până la urechi, ca imediat să devin tristă.
Am avut o mică supărare pentru că ţinea de nişte lucruri personale, de viaţa mea. Poate trebuiau să mă anunţe. Oricum eram pe cale să nu mai pot ascunde sarcina. Eu fac ceea ce simt şi nu ceea ce trebuie.
Avem o pereche de botine mici acasă-este simbolul EI în viaţa noastră.
Când merg şi văd nişte lucruşoare atât de drăguţe, nu pot să nu mă opresc. Încă nu i-am luat nimic, vezi tu, sunt superstiţii la mijloc. Dar astă iarnă am văzut în vitrine nişte botine pe lângă care nu am putut trece indiferentă. Nu ştiu dacă le va purta, în acest moment sunt simbolul ei în casa noastră. Deja avem cadouri de la prieteni: un cărucior, o păpuşă şi o geantă pentru mămici.
Le-am dovedit medicilor că minuni se întâmplă!
Acum un an am fost la un control de rutină. Un medic mi-a spus că, dacă vreau să fiu însărcinată, trebuie să fac ditamai tratamente. Probabilitatea să fiu infertilă este foarte mare. Mi-am dat seama că minuni există şi verdictul medicilor nu întotdeauna este unul decisiv.
Mi-am dorit ca la 27 de ani să am un copil, şi-l voi ţine în braţe.
Am pus 5 kg, exact cât trebuie.
Nu am nicio poftă. Toţi mă întreabă dacă nu-mi lasă gura apă la una sau alta. În timpul sarcinii cred că orice femeie are dreptul moral să poftească.
Mă trezesc ca de obicei, la orele 5.00. Fetiţa mea în schimb se trezeşte în burtică pe la 6 dimineaţa, când stiliştii îmi finalizează machiajul.
Azi am mâncat hrişcă cu ficat pentru că am nevoie de mult fier. Nu mă dau în vânt după hrişcă, dar dacă e nevoie, o înghit cu chiu cu vai. Nu mănânc ceapă, nici chiar dacă mi-ar cere.
La amiază am băut un suc fresh din sfeclă, ţelină şi morcov, iar pe la 15.00 am mâncat o salată mare cu ridiche, castraveţi şi smântână. Nu consum pâine nici acum. Nu văd schimbări, chiar dacă am pus 5 kg pe mine. Probabil toţi sunt depozitaţi în jurul taliei.
Am noroc că este vară şi o să port rochiţe lărguţe.
Şi înainte aveam un stil vestimentar în care purtam haine largi, tocmai din acest motiv, pentru unii a fost o surpriză să afle că sunt însărcinată.
Vreau ca la nunta mea să fie multă mâncare, să se sature lumea, cum zice mama.
Din două nunţi, ne-am redus la una mare. Îi vom împăca pe toţi. De la 50 de persoane am ajuns la peste o sută, deşi n-am vrut să se transforme evenimentul într-o horă mare.
Vom sărbători în Codri. Un loc foarte pitoresc, în care voi amenaja şi un platou pentru oficializarea căsătoriei civile.
Nu voi fi o mireasă-buburuză. Nu cred că voi creşte prea mult până atunci.
Niciodată nu am avut în minte imaginea rochiei de nuntă. Va fi una foarte comodă. Eu vreau să port rochia şi la alte evenimente, nu doar la nuntă. Nu vreau să stea în dulap.
Va fi o rochie de batic din ţesătură naturală pe care am cumpărat-o cu o mie de lei din Chişinău. Nimic pretenţios. Elementul deosebit vor fi nişte broderii. Pe cap voi avea o coroniţă din bujori. Asta va fi tema mea. Încă nu ştiu de unde voi face rost de ei. Nu-i pot aduce de la Drochia că se vor ofili, aşa că sunt în căutare de băbuţe care au bujori în grădină.”
Text: Olga Chirică
