Revista Vanity Fair a publicat un amplu articol despre bordelul condus cu mână de fier a lui Madame Claude, cea mai vestită matroană a anilor ‘60, la care apelau preşedinţi, actori celebri şi oameni de afaceri cunoscuţi.
Fernande Grudet, cunoscută în lumea celor vestiţi şi bogaţi ca Madame Claude, a fost educată într-o mănăstire din Franţa şi a luptat în Rezistenţa Franceză în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fernande a reuşit ca între 1955 şi 1977 să pună pe picioare cea mai mare reţea de prostituţie de lux din Paris, oferind servicii discrete clienţilor bogaţi din toată lumea.
Stabilimentul din strada Marignan, la numărul 18, situat în spatele bulevardului Champs-Elysees, era viziat de influenţi oameni de afaceri, printre care magnatul grec Aristotel Onanssis sau Henry Ford, de fostul preşedinte american John F. Kennedy, actorul Marlon Brando sau de Şahul Iranului, dar fetele erau solicitate şi de şefi ai mafiei, favoruri care îi garantau lui Madame Claude protecţia, după cum a dezvăluit biograful William Stadiem pentru revista Vanity Fair.
Adesea, escortele erau trimise cu avionul în toate colţurile lumii, acolo unde erau solicitate de clienţi importanţi. Astfel preşedintele JFK îi cerea adesea lui Madame Claude o fată care să semene cu Jackie (Jaqueline Kennedy, soţia lui JFK-n.r.), dar să fie mai sexy. Aristotel Onassis şi fosta sa soţie, cântăreaţa de operă Maria Callas, se numărau printre clienţii obişnuiţi ai casei, surprinzând-o chiar şi pe versata matroană cu cererile deocheate.
Un client de vază era Şahul Iranului, căruia i se trimitea un grup de fete în fiecare vineri, ca să-l însoţească în avionul privat cu destinaţia Teheran. Dictatorul libanez Muammar Gaddafi se bucura, la rândul lui, de discreţia matroanei franceze, relatează Daily Mail.
Nu în ultimul rând, biograful a mai povestit că regizorul Roger Vadim a solicitat o roşcată pentru că îşi dorea să facă sex în trei cu actriţa Jane Fonda (foto sus), cu care era căsătorit pe atunci.
Tarifele percepute de bordelul parizian în 1977 erau destul de piperate, dar justificate, ţinând cont de clientelă şi de atenţia cu care erau selectate fetele. O fată rezervată pentru după-amiaza costa 250 de euro, între ora 20:00 şi 02:00 dimineaţa preţul ajungea la 500 de euro, iar pentru o zi întreagă clienţii plăteau peste 800 de euro. Preţul pentru un weekend plin era negociabil, iar matroana solicita un commission de 30% din ceea ce încasau cele 400 de fete care lucrau pentru ea.
Madame Claude considera că prostituatele selectate şi pregătite de ea meritau fiecare bănuţ câştigat.
Matroana prefera să-şi aleagă „lebedele“, după cum îi plăcea să le numească, pe baza recomandărilor şi din rândul cunoştinţelor sale. Multe erau soţii plictisite care doreau să cunoască lumea bună, studente, modele care lucrau pentru cele mai mari case de modă ale vremii, important era să fie foarte frumoase, manierate, educate şi pricepute la pat.
Fetele erau selectate numai dacă treceau cu brio toate testele, inclusiv teste de cultură generale, în timpul cărora erau întrebate care este formula chimică a apei sau care este cel mai lung râu din Europa. Selecţia presupunea şi un „test al genţii“, când matroana inspecta conţinutul poşetei domnişoarelor şi cele dezordonate erau excluse pe loc. Într-un final, proxeneta le cerea tinerelor să se dezbrace, nu doar ca să vadă dacă au un corp perfect, ci şi ca să-şi dea seama dacă sunt încrezătoare în felul în care arată şi dacă se vor descurca bine în prezenţa clienţilor.
Decizia era luată abia după ce fetele erau „testate la pat“ de prietenii matroanei, bărbaţi care îi spuneau cine merită să rămână, la cine să renunţe şi cine are potenţial, dar trebuie „şcolită“. Niciun detaliu nu era trecut cu vederea de Claude. După ce intrau pe mâna ei, matroana le îmbrăca din cap până în picioare la cei mai buni croitori, hainele fiind alese chiar de ea şi le trimitea în străinătate ca să-şi „lărgească“ orizontul, să-şi îmbogăţească bagajul cultural, dar şi pentru că îşi dorea ca angajatele ei să cunoască bine cât mai multe limbi străine.
Săptămânal, fetele făceau un control medical, iar matroana plătea intervenţiile estetice pentru cele care aveau nevoie de ajustări la nas, buze sau în zona ochilor. Mărirea sânilor era singura intervenţie estetică pe care nu o aproba, Calude fiind convinsă că „niciun chirurg nu poate să facă o treabă mai bună decât a făcut Dumnezeu“ în această privinţă.
Conform Vanity Fair, multe dintre fetele care au lucrat de-a lungul timpului pentru celebra matroană din Paris au reuşit să-şi facă o carieră de succes la Hollywood, altele au devenit modele cunoscute ori s-au căsătorit cu bărbaţi bogaţi. Povestea vieţii zbuciumate a matroanei a fost redată în mai multe filme, printre care şi pelicula „Madame Claude“, din 1977, în regia lui Just Jaeckin.
