Este soţie de fost prim-ministru, dar niciodată nu s-a folosit de pilele soţului. Întotdeauna a dus o viaţa îndestulată, dar n-a acceptat să stea acasă. Puţini au văzut-o la televizor pentru că se simte foarte bine în umbra bărbatului. Este Vita Braghiş, cea care şi-a ales singură soţul.
“Când l-am văzut prima dată trecuse pe lângă mine dezinteresat. Era membru în comsomol, un tip foarte ager, vesel şi simplu în discuţii. Peste un an l-am întâlnit la discotecă. Am avut curajul să-l invit la dans şi m-a refuzat. Atunci mi-am zis: “N-o să mă las bătură.”
Când era prim-ministru, noaptea… dormea acasă.
Ştiam că aşa va fi. Eram conştientă că nu voi avea bărbat în casă. Venea şi pleca, ca vântul. Eu şi copilul ne simţeam orfani de soţ şi tată. Este cazul tuturor copiilor de părinţi care munceau în comsomol, iar mai apoi în politică. Acum sunt cea mai fericită. Îmi place că vine acasă la prânz, se odihneşte zilnic. Ne începem dimineţile împreună. Eu îmi savurez cafeluţa, iar soţul îşi pregăteşte singur terciul preferat.
Dumitru Braghiş a inventat un terci marcă “Braghiş”… care îl menţine în formă pe fostul politician.
În tinereţe nu întotdeauna era atent la sănătatea lui. Odată a fost nevoit să ţină cură şi de atunci e foarte disciplinat. De 6 ani nu încalcă dieta clasică pe bază de terci de ovăz cu multe seminţe şi fructe uscate. În acest terci pune vreo 30 de adaosuri: Curmale, prune, papaya, vişine, curmale etc.
Seminţe: susan, mac, in, floarea soarelui, bostan.
În casa noastră toţi iubesc să gătească, dar nimeni nu iubeşte să strângă după sine.
Soţul găteşte perfect ficatul la grătar sau peştele. Nu este adevărat că soţiile de politicieni sau foşti politicieni nu se pricep la gătit. De Paşte, îmi place să coc cozonac. Este darul meu pentru toţi prietenii. Le ofer câte un cozonac cu petale de trandafir, dulceaţă sau nuci.
Multă lume îl percepe greşit. Crede că este foarte fioros. Nu este adevărat. Am un soţ galant care îmi cumpără foarte des flori, ciocolate. Îi place să mă surprindă cu electrocasnice performante. La început nu înţelegeam la ce bun îmi cumpără toate astea. După care mi-am dat seama cât sunt de utile. Uneori îmi cumpără repetat aceleaşi obiecte.
Nu am o viaţă plictisitoare. Sunt coregrafă într-un liceu simplu. N-aş fi acceptat să stau acasă.“
Text: Olga Chirică