Cum pierdem energie în cazul unui conflict?

28/05/2013

Arta de a relaționa constructiv nu ne-a fost niciodată predată. Nimeni nu ne-a explicat ce se întamplă când două ființe umane intră în legatură, ce schimburi subtile se produc înainte de prima strângere de mână, înainte de primul zâmbet sau de prima privire încruntată. Înainte de orice, doi oameni stabilesc mai întai un contact energetic. Chiar dacă se află la mare distanță, simplul gând îndreptat către o anumită persoană ne poate pune în legătură energetică cu ea.

Cum pierdem energie în cazul unui conflict

Într-un conflict, neliniștea pe care o trăim tulbură câmpul nostru energetic. În funcție de natura conflictului (sentimental, competiție de valori, concurență profesională, confruntare temperamentală etc.) “ancorele” acestor tulburări se fixează în diverse zone ale acestui câmp energetic. În cazul în care conflictul este menținut multă vreme, apare riscul materializării unor boli, corpul nostru suferind un dezechilibru energetic cronic.

Sunt arhicunoscute câteva moduri de furt energetic, cel mai adesea hoții fiind persoanele apropiate: părinți, șefi, soți etc. Furt de energie se produce prin:

Critică: o resimțim ca invalidantă, negare a valorii noastre, respingere a identității sau a condiției în care ne punem prin gesturile, cuvintele și atitudinile noastre ce sunt criticate –generează sentimente de rușine și regret, ce sabotează stima de sine.

Interdicție: atinge libertatea de expresie, ne limitează manifestarea, ne induce senzația unui pericol asupra căruia n-am căzut de acord că ar exista, neagă afirmarea liberă a temperamentului, oprește libera inițiativă.

Interogare: hărțuiește printr-o investigație indiscretă ce reclamă subordonare prin răspuns – orice întrebare induce presiunea răspunsului, crează senzația obligației de a satisface curiozitatea celuilalt pentru a beneficia de acceptarea persoanei.

Indiferență: ignorarea resprezintă un mod subtil de a lua energie prin crearea unei prezențe “goale” pe care celălalt simte nevoia s-o umple, arătând interes pentru starea persoanei ce joacă rolul dezinteresatului, al neparticipantului.

Plângere (văicăreală): creează presiunea salvării, ascultarea fiind o bună formă de a oferi energie; poate sugera responsabilitatea sau obligația ascultătorului de a susține sau ajuta persoana ce se plânge.

Cum te poți apăra de hoții de energie?

În primul rând să nu devenii obiectul atitudinilor de mai sus.

Sa fii conștientă că toate certurile, necazurile și frustrările oamenilor au ca scop aprovizionarea cu energie.

Aceasta se petrece la nivel subtil, rareori fiind constienți cei implicați.

Înțelegând natura profundă a acestor manifestări putem zâmbi când se încearcă antrenarea noastra în conflice, bârfe, văicăreli, judecăți etc. Persoanele din jurul nostru rareori conștientizează că prin comportamentul lor hărțuie energetic pe cei de lângă ei. Adeseori părinții dispun de energia copiilor lor fără să vrea. Asta nu înseamnă să înceteze a-și mai corecta copilul când acesta greșește. Ci doar să învețe s-o facă fără a induce copilului sentimente negative, să o facă cu detașare, fără a manifesta supărare.

În relația de dragoste adeseori cedezi energie fără să ți-o ceară nimeni. Nu este responsabil celălalt pentru faptul că ai pus la dispoziția sa o cantitate apreciabilă din forța și vitalitatea ta. Nici nu-și dă seama, apoi, că dispune de ea simțindu-se bine.

Este responsabilitatea ta să înveți să-ți menții integritatea energetică.

Când pierzi tonusul fără ca cineva să te agreseze?

De exemplu, atunci când aștepți înfrigurată și plină de griji că partenerul să vină acasă după câteva ore de întârziere. Orele de așteptare agitate ți-au consumat energia. Pe care vei încerca să o recuperezi. Cum? Prin metodele de mai sus: interogare, indiferență, plângere, ceartă. Chiar dacă ești justifică în a cere explicații este importantă atitudinea pe care o ai. Dar nu poți avea o atitudine constructivă dacă în sufletul tău te simți folosită, îndepărtată, ignorată, respinsă sau desconsiderată (și cum ai putea să te simți altfel, când te-ai obișnuit ca starea ta de bine să depindă de cantitatea de apreciere și atenție primită de la partener?). Nimic mai fals și ca atare și stările de spirit care sunt trăite de partenerii care au așteptări. Tonul tău va trăda teama sau furia. Iar această atitudine neconstructivă constituie la randul ei un atac energetic la adresa celuilalt, ea indicând modul în care operezi în relație, poziția față de partener la acel moment. În mod normal, partenerul se va apăra atacând la rândul lui sau ignorându-te. Și totul a început… de la felul în care ai interpretat întârzierea – traducând-o în atac la adresa ta, desconsiderare, lipsă de iubire.

Semnificația pe care ai dat-o gestului partenerului creează în mintea ta un scenariu. Așteptarea înfrigurată amplifică acest scenariu.

Și cum iubiții sunt legați prin fire invizibile, cel mai probabil partenerul va simți de pe drum tensiunea care s-a creat. Poate fără să-și dea seama, va amâna momentul întoarcerii acasă sau sosește (deși iubește persoana care îl așteaptă) manifestând o iritare inexplicabilă. Și jocul poate continua prin ceartă, acuzații, indiferență, regrete.

Și așa unii se îmbată, alții se refugiază la alte femei. Când oamenii devin conștienți de REALITATE jocurile inconștiente și murdare încetează. Partenerii devin conștienți de frumusețea vieții și au controlul asupra stărilor de spirit.

sursa

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.