I-am spus: ” Vreau să divorţăm” . Ea, dezgustată, a întrebat încet: ”De ce?”

19/05/2015

Un bărbat și-a făcut curaj să publice istoria cu final tragic pe care a trăit-o alături de soția lui. Citind-o, vei înțelege ce înseamnă, de fapt, o căsnicie fericită și care sunt detaliile care contează într-o relație.

“În timp ce soţia mea servea cina, i-am luat mâna şi i-am spus: ”Trebuie să-ţi vorbesc”. Ea a dat din cap şi a mâncat calmă. Am văzut durerea în ochii ei… acea tristeţe care îmi blochează gura. Mi-am facut curaj şi i-am spus: ” Vreau să divorţăm” . Ea, dezgustată ,a spus încet: ”De ce?”.

În acea noapte, nu am vorbit şi ea a plâns toată noaptea. Știam că ea voia să înţeleagă ce se întâmplă cu relația noastră, dar nu am putut răspunde. Îmi pierduse inima din cauza altei femei, Ana. N-o mai iubeam așa de mult pe soţia mea. Eram aşa de trist…

M-am simțit vinovat, motiv pentru care am semnat actul de separare, care spunea că soției mele i-ar rămâne casa, mașina și 30% din magazin. Atunci când a văzut actul de separare, l-a rupt într-o mie de bucăţi: “Cum, am petrecut zece ani din viața noastră împreună și acum mă lași pentru alta?!”.

“Mă simt aşa de rău pentru tot acest timp pierdut cu mine, pentru toate energiile, dar nu am putut face altceva… acum o iubesc pe Ana.” Dintr-o data, soția mea a început să urle şi a plâns încontinuu. Era furioasă şi dezamăgită. Ideea de divorţ a început să devină realitate.

Ziua următoare, m-am întors acasă şi am găsit-o stând la biroul ei în dormitor, scria. Nu am mâncat nimic la cină și m-am dus la culcare. Eram foarte obosit după o zi petrecută cu Ana. Noaptea m-am trezit şi am văzut-o pe soţia mea tot acolo la birou. M-am întors şi am continuat să dorm.

Dimineaţa următoare soţia mea s-a prezentat la mine cu niște condiţii pentru a accepta divorţul. Nu a vrut casa, nu a dorit nici mașina și nici magazinul. Mâine începea o nouă lună. În acea lună ar trebui să trăim ca şi cum nimic nu s-a întâmplat. Raţionamentul său a fost simplu:” Fiul nostru are examene în această lună și nu trebuie să-l îngrijorăm cu problemele noastre.” Am fost de acord. Cu toate acestea, ea a făcut o a doua cerere: ” Trebuie să ne amintim de ziua în care ne-am căsătoriți. Atunci când m-ai luat în braţe şi m-ai dus în dormitorul nostru pentru prima dată. În această lună, în fiecare dimineaţă trebuie să mă iei în brațe până la ușa de ieșire”.

Am crezut că și-a pierdut mințile, dar am fost de acord. I-am povestit Anei. Ana a început să râdă spunând: ”Indiferent ce trucuri a inventat soţia ta, spune-i că ești al meu”.

De mult timp eu și sotia mea nu am mai avut o lungă “confidenţialitate”. Aşa că, atunci când am luat-o prima zi în braţe, am fost atât de jenat… dar fiul nostru era în urma noastră și ne aplauda spunând : ”Tata ești tare, ai luat-o pe mama în braţe”. Cuvintele lui erau ca un cuţit în inima mea. Am mers zece metri cu soţia mea în braţele. Ea a închis ochii şi a spus încet: ”Nu-i spune nimic despre divorţ, te rog” . Am fost de acord. Am lăsat-o la uşă şi ea a ieşit şi a plecat să ia autobuzul pentru a merge la muncă.

A doua zi am fost mai relaxat. Ea se sprijinea pe pieptul meu. Am simțit parfumul ei pe bluza mea. Mi-am dat seama că a trecut mult timp de când nu m-am mai uitat la ea… am realizat că nu mai e atât de tânără… câteva riduri pe față, fire de păr albe…! M-am întrebat: “Ce am făcut de am transformat-o, astfel?”

A patra zi, luând-o în braţe cum se întâmpla în fiecare dimineaţă, am simţit că intimitatea s-a întors la noi. Aceasta a fost femeia care mi-a dat zece ani din viaţa si tinereţea ei, un copil… Simțeam că urma să ne apropiem mai mult şi mai mult. Nu am spus nimic din respect pentru Ana.

În fiecare zi mi-a fost mult mai uşor să o ridic și luna a trecut repede. Credeam că am fost obișnuit să o ridic pentru că în fiecare zi care a trecut o simțeam mai lejeră. Într-o dimineaţă, ea a fost indecisă cu ceea ce să poarte. A încercat totul şi a zis: ”Hainele îmi sunt mari”. Mi-am dat seama că ea a pierdut în greutate. Deci, de aceea era așa de uşoară. Am realizat brusc că a fost în depresie… prea multă durere şi suferinţă. Fară să îmi dau seama, am atins părul ei. Fiul nostru a intrat brusc în cameră şi a spus: ”Tati e timpul pentru a o duce pe mama în braţe” (pentru el a devenit un moment fundamental al vieţii sale). Am luat-o pe soţia mea în brate și am simțit un fior care a schimbat modul în care vedeam divorțul. Am început să o iau ca prima dată când am luat-o acasă, atunci când ne-am căsătorit. Am vrut să plâng. Ultima zi am făcut același lucru și a spus:” Nu mi-am dat seama că mi-am pierdut intimitatea cu tine”.

Fiul nostru a trebuit să meargă la şcoală şi l-am însoţit eu cu mașina. Soția mea a rămas acasă. M-am dus la muncă, dar la un moment dat am trecut prin fața casei Anei. M-am oprit şi am fugit în sus pe scări, ea mi-a deschis uşa şi i-am spus: ”Iartă-mă, dar nu vreau să divorţez de soţia mea.” S-a uitat la mine şi a spus: ”Eşti nebun? ” I-am răspuns:” Nu, doar îmi iubesc soţia. A fost un moment de plictiseală și rutină în care ne-am îndepărtat, dar acum mi-am dat seama de adevăratele valori ale vieţii. Azi am dus-o în braţe, mi-am dat seama că trebuie să o fac pentru tot restul vieții mele!”

Ana mi-a dat o palmă și mi-a închis ușa în față. Am plecat repede, am condus şi m-am oprit la un magazin de flori. I-am cumpărat un buchet de trandafiri și fata de la magazin m-a întrebat: ”Ce vreți să scrieți pe bilet? ”. „ Nu îmi pasă de nimic, dar o să te iau în braţe în fiecare zi din viaţa mea, până ce moartea ne va despărți! ”

Am venit degrabă acasă, am urcat scările şi am fugit sus în cameră, fericit şi cu un zâmbet pe buze. Dar soţia mea era întinsă pe jos… moartă. Ea luptase cu o boală crtuntă – cancerul, iar eu, în loc să îmi dau seama ce se întâmplă, am fost ocupat cu Ana.

Soția mea îmi ceruse acea perioadă de timp pentru că ştia că era pe moarte. Însă, pentru ca fiul nostru să nu sufere, trebuia să-i rămână imprimat în memorie că are un tată minunat şi o mamă iubitoare.

Acestea sunt detaliile care contează într-o relaţie… nu casă… nu mașină… nu bani. Acestea sunt lucruri trecătoare, care par să creeze o viață frumoasă și o căsnicie perfectă. Să încercăm întotdeauna să ne păstram căsnicia fericită. Întotdeauna să ne amintim prima zi a acestei frumoase povești de dragoste. Uneori nu ne dăm seama de ceea ce avem până când nu pierdem…”

Psiholog, despre cuplurile care divorțează, deși sunt compatibile: „Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți”

Un subiect abordat des în societatea noastră este divorțul, adesea dureros și cu suflete nevinovate la mijloc, copii acolo unde este cazul. Dar câte dintre aceste despărțiri se produc pentru că dragostea chiar dispare? Nu te-ai gândit vreodată că doi oameni care se despart pot să se iubească în continuare? Sau că atracția și compatibilitatea dintre ei nu dispare, chiar dacă au decis să o ia pe drumuri separate?

Doctorul Cristian Andrei este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți din România. Invitat în emisiunea „La Măruță”, specialistul a vorbit despre posibilitatea existenței unor sentimente ce rămân în urmă, în ciuda producerii unui divorț.

Ei bine, doctorul Cristian Andrei a avut ocazia să analizeze astfel de cazuri și să își dea seama care sunt factorii ce îi îndepărtează pe soții ce ajung să devină, în cele din urmă, foști soți. Iată explicația expertului:

„Pe scurt, divorțează din cauza celorlalți. În timp ce oamenii se iubesc, sunt în dragoste, cei din jur nu sunt în dragostea aceasta. De obicei, lumea nu prea e de acord cu dragostea ta. E o intimitate, nu simt ceilalți ce simți tu față de persoana cealaltă. Ei bine, acești detractori – exemplul clasic este soacra, sunt cei care spun „nu, nu cu ea/nu cu el, nu așa, nu acum, stai să vedem” – aceștia așteaptă acest moment, când există dificultatea între cei doi. Și ei funcționează ca niște catalizatori în despărțirea celor doi și le spun „Vezi? Vezi că o să îți ia asta, să nu te lași mai fraier decât celălalt”.”

Potrivit spuselor doctorului Cristian Andrei, sentimentele rămân, doar că ele ajung să ia altă formă. Practic, dragostea se transformă în ură și o relație ce a fost cândva frumoasă devine un război greu de gestionat sau de oprit.

„Și se ajunge bineînțeles la aceeași pasiune, pentru că dragostea nu se termină pe 26 mai sau pe 30 iunie când se pronunță divorțul. Ea continuă, dar din cauză că lumea din jur începe să demonteze această dragoste, ea se transformă tot într-o pasiune și anume, ura, conflictul. Este același sentiment, practic, aceeași intensitate, numai că este interpretată nociv. Și îi vezi pe ăștia doi cum își dau întâlnire la tribunal, la notar, ei s-ar duce cu floricele, s-ar mai pupa un pic, dar stai că suntem în divorț. Și judecătorii cu experiență știu, cei de la civil, da? Știu că nu se prezintă la termen sau vrea neapărat să-l aducă pe celălalt pentru nu știu ce partaje prelungite. Doar, doar s-or mai vedea ăștia doi că se iubesc.

Știi cum era la școală, dacă mai ții minte, băiatul X și cu fata Y se urau între ei, dar lumea din jur știa că ei se iubesc. Și așa este și la cazurile de divorț. Ei în continuare mai au ceva, cel puțin unul dintre ei mai tânjește după celălalt, dar lumea din jur nu și nu. Trebuie scandal, trebuie împărțeală, trebuie ură, trebuie răzbunare, defăimare și așa mai departe. Și sunt și niște copii pe undeva pe acolo, care nu înțeleg nimic. Cum s-a întors frumusețea pe fața cealaltă între părinții noștri? Că asta este problema, de fapt.”

Pentru că este medic neuropsihiatru pentru copii și adolescenți, a văzut multe cazuri în care copiii au fost cei mai afectați de aceste rupturi dureroase.

Fetiță blondă care a rupt un desen în care se află părinții ei care s-au despărțit

„Nu este ok să faci confuzia între problema de cuplu, cu sexualitatea, cu toate lucrurile alea, dacă nu-s pentru copii și să bagi copiii ca argument în așa ceva. Majoritatea bagă copiii la divorț ca parte de negociere, ca răzbunare: „Lasă că îți arăt eu ție, îți iau copiii”. Așa ceva trebuie să înceteze în această țară, de dragul copiilor. (…) Există divorț/despărțire în cuplu, dar nu trebuie să existe și față de copii. Nu trebuie să existe aceleași argumente și față de ei.”, a mai explicat psihologul în cadrul emisiunii, potrivit divahair.ro.

Specialistul a oferit mai multe exemple de posibile motive pentru care partenerii se pot îndepărta, deși se iubesc în continuare. Iată ce a zis:

„Geloziile de genul gelozia soacrei, fratelui sau a surorii, gelozia prietenilor, gelozia prietenilor de băieți – „Ce, mă, te însori? Păi și cu noi ai terminat-o? Ești sub papucul nevestei?” Și fără să își dea seama, acești bărbați, acești băieți subminează cuplul acestui om – „Hai, vino și duminica asta, hai că nu stai mult!” și îi dau lui senzația că trebuie să fie un bărbat adevărat, nu să facă ce zice nevasta.”

Ce înseamnă asta? Că există șanse mari ca unele căsnicii ajunse în pragul divorțilui să fie reparate dacă soții lasă orgoliul în spate și nu mai apleacă urechea la vorbele celor care fac tot posibilul pentru a-i îndepărta.

„Dacă între soții care spun că vor să divorțeze mai există și ură, înseamnă că, de fapt, mai există pasiune și că dacă ar fi sinceri unul cu altul, ar putea să se împace. Și trebuie să știți că ura dintre voi doi este, de fapt, a celor din jur. Pentru că sunt sentimente, dar sunt interpretate altfel din cauza celor din jur.”, a concluzionat doctorul Cristian Andrei.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.