“Cineva ar spune că rolul unei soții e să aibă grijă de bărbatul ei, să asigure bunăstarea familiei și să-și iubească copiii. Pe-o parte e corect. Pe altă parte, în spatele fiecărei soții e o femeie cu trecutul și libertatea ei, cu dorințele și mijloacele proprii de seducere. Până la urmă, o femeie e pe măsura bărbatului de lângă ea, dar dincolo de asta, e felul femeii de a fi și de a iubi indiferent de vârstă sau circumstanțe.”
Iar femeile pot fi în diferite feluri. Dintre toate, bărbații vor aprecia pe cele în care vor regăsi o parte din ei și o parte din dorințele lor. Vor păstra alături femei gata să renască de fiecare dată alături de ei. Iar pentru toată viața, vor căuta soții care să nu uite că sunt femei. Vor aștepta să vadă la o femeie că e și doamnă, și copilă, și mamă, dar uneori vor aștepta să găsească în dorințele și gesturile ei trăsături de amantă. Amanta lor.
Cu anii unele femei, devenite soții, uită să mai seducă bărbatul de alături, uită să cucerească subtil, așa cum ele știu și uită să provoace la rândul lor pe el să le cucerească din nou. Bărbatul până la urmă e vânător și dacă nu are pentru ce lupta, se plictisește, nu mai găsește acel scop de la început. De asta soția ideală va fi cea care va înțelege că în doi construiesc, în doi iubesc și în doi păstrează în familie, dar sunt atribute specifice numai femeii sau numai bărbatului. Ea va putea să-l seducă, să-l facă să o vrea, să o aștepte, să-i propună retrăirea unei prime întâlniri. El se va mândri la fel de mult cu ea. Asta lipsește la multe cupluri care deja au trecut de un anumit timp trăit împreună. Femeia nu se mai simte iubită, bărbatul nu mai are motive să lupte. Și dacă ea ar ști că el are nevoie de emoții puternice uneori, și dacă el ar ști că ea are nevoie de mai multă atenție, nu s-ar despărți unii după 10 ani de căsnicie. E potrivit să găsești starea unei amante în felul de a fi al unei femei. Uneori e o necesitate.
Soția ideală trebuie să arate în așa fel, cât să creadă toți că e amantă.
