Viața lui Vivien Leigh, contrar personajului Scarlett O’Harra, a fost una curmată brusc de boală și dezechilibru psihic, asta după ce și-a abandonat copilul pentru a se căsători cu Laurence Olivier.
„Pe aripile vântului” a câștigat 10 premii Oscar, inclusiv unul pentru Leigh, prima englezoaică ce a câștigat Oscarul pentru cea mai bună actriță, și a devenit cel mai vizionat film din istorie, cu peste 35 de milioane de bilete vândute la cinema.
A fost rolul pentru care Vivien Leigh s-a născut. Asemenea lui Scarlett, Vivien a fost un complex de frumusețe, pasiune, șarm și ambiție de fier.
Viața lui Vivien Leigh ajunge aventură de dragoste obsesivă care s-a terminat cu pierderea bărbatului pe care îl adora, dar și cu o luptă dramatică împotriva tragediilor și bolilor.
Viața și copilăria lui Vivien Leigh
Tatăl lui Vivien Leigh, Ernest și mama sa, Gertrude, erau din Bridlington, Yorkshire, însă primii ani ai căsniciei lor s-au derulat în India, unde Ernest lucra pentru o companie de brokeraj. Fiica lor, pe numele ei real Vivian Hartley, s-a născut în Darjeeling, pe data de 5 noiembrie 1913. Puțin înainte de împlinirea vârstei de 7 ani a fost înscrisă la o școală catolică cu internat, în Roehampton, la periferia Londrei.
De la vârsta de 13 ani, când părinții ei au părăsit India, familia a început să călătorească prin Europa, întorcându-se în Londra când Vivien avea 17 ani.
Era vivace, inteligentă și politicoasă, însă acei ani de separare de familie și strictețea școlii catolice au învățat-o să fie reținută și disciplinată pregătind-o pentru traumele vieții ce aveau să vină. La polul celălalt, călătoriile pe continent i-au oferit un aer șarmant și sofisticat ce i-a fermecat pe toți cei care au cunoscut-o.
Prima iubire din viața lui Vivien Leigh
Barristerul Herbert Leigh Holman i-a picat în vrajă în timpul unui dans la un bal. S-au cunoscut când el avea 31 de ani, iar ea numai 18 și s-au căsătorit un an mai târziu. Chiar dacă au continuat să se iubească și să aibă grijă unul de celălalt pentru tot restul vieții lui Leigh, relația lor romantică a fost sortită eșecului.
Vivien deja decisese că vrea să fie o mare actriță, așa că a început să urmeze cursurile RADA, Holman presupunând că acesta e doar un capriciu și că în curând se va așeza la casa ei și își va urma vocația de soție și mamă. El i-a tolerat toate ieșirile, job-urile de model și rolurile mici pe care însuși i le-a asigurat prin prieteni și cunoștințe, chiar și după nașterea fiicei lor, Suzanne, în octombrie 1933. Însă nu era pregătit pentru ce avea să vină peste noapte, doi ani mai târziu, când Vivien a primit primele recenzii ale piese în care jucase cu noul nume, The Mask of Virtue.
Marea dragoste a lui Vivien Leigh
În mai puțin de un an, Leigh avea semnat un contract de 50 de mii de dolari cu regizorul de film Alexander Korda și se pregătea să-și părăsească soțul și copilul.
„Îmi iubesc copilul, așa cum o face orice mamă însă, cu sinceritatea tinereții, voi spune că nu-mi pot abandona toate gândurile legate de carieră. O anumită forță din mine nu poate refuza asta”, a declarat ea.
Leigh îl văzuse pe scenă pe frumosul Laurence Olivier și proiectase o introducere. Deși amândoi erau căsătoriți, Vivien i-a spus unei prietene: „Într-o bună zi mă voi căsători cu Laurence Olivier”.
Au fost cuplul de aur, staruri de cinema celebre, a căror atitudine s-a intensificat atunci când au jucat împreună. Au jucat adesea iubiți celebri precum Antoniu și Cleopatra, Nelson și Lady Hamilton sau Romeo și Julieta, iar viața lor privată a fost la fel de pasională.
Când a început romanța lor, în 1936, Leigh a spus: „Nu cred că am trăit vreodată un sentiment atât de intens. Nu îmi amintesc să fi dormit vreodată; îmi amintesc doar momentele prețioase pe care le trăim împreună”.
Olivier a luat și el decizia dificilă de a-și abandona soția și fiul proaspăt născut și s-a mutat împreună cu Vivien. S-au căsătorit în 1940, în timp ce mergeau către o filmare din America. Katherine Hepburn, cea care era cu ei, a oprit mașina pentru o ceremonie de 3 minute în Santa Barbara, California.
Viața lui Oliviers a fost un vârtej de turnee de teatru și decoruri de filme, pasaje couture și cocktailuri. Vivien se arunca numai la petreceri fastuoase și insista tot timpul ca oaspeții să joace cricket după cină sau să meargă la piscină înainte de micul dejun. Printre oaspeții ei se numărau numai personalități precum Orson Welles, Humphrey Bogart, Lauren Bacall, Bette Davis sau Judy Garland.
Dar nimic nu era așa cum părea. Leigh se îndoia de propriul talent și astfel a intrat sub o mare presiune psihologică, aceea de a se ridica la același nivel cu reputația lui Olivier pe scenă.
Între timp, micuța Suzanne era crescută de tatăl ei și de bunica maternă. Apoi a intrat la boarding school și și-a mai văzut mama doar ocazional, însă niciodată nu a părut să-i poarte pică.
Boala și suferința din viața lui Vivien Leigh
În 1945 Vivien Leigh a suferit un caz sever de tuberculoză și deși și-a luat o pauză de un an de zile, tot a rămas vulnerabilă către alte afecțiuni ale plămânilor.
Însă cea mai devastatoare dintre toate a fost suferința cauzată de tulburarea de personalitate bipolară care o făcea pe Leigh să treacă dintr-o dispoziție depresivă într-o față maniacală periculoasă.
În 1951 când a jucat rolul lui Blanche DuBois în filmul „Un tramvai numit dorință” pentru care a fost recompensată cu un Oscar, era reflexia vie a nebuniei, vulnerabilității și maniei.
La vremea respectivă erau puține medicamente pentru bolile mentale, iar terapia ei consta din a fi legată pentru a se calma, dar și în șocuri electrice.
Însă era prea mult de îndurat pentru Olivier, așa că după 20 de ani de căsnicie a divorțat de Leigh, părăsind-o pentru mai tânăra actriță Joan Plowright.
Și Vivien a început o nouă relație cu actorul John Merivale care o adora, conștient fiind de bolile ei mintale.
Povestindu-i fiului lui Olivier despre cele trei iubiri ale vieții ei, Vivien a spus: „Herbert m-a învățat cum să trăiesc, tatăl tău cum să iubesc, iar John, cum să fiu singură”.
La vârsta de 45 de ani Leigh suferea în continuare de episoade bipolare teribile, însă pe scenă era tot o actriță foarte bună. Mai mult decât atât s-a apropiat de fiica ei, Suzanne, după nașterea nepotului ei. Vivien a continuat să lucreze și a apărut în 19 filme și aproape 40 de piese de teatru.
În 1967, când avea 53 de ani, tuberculoza a revenit. Pe data de 8 iulie, într-o vineri, Vivien Leigh a murit în apartamentul său din Londra, din cauza lichidului ce-i umpluse plămânii și nu i-a mai permis să respire.
Sursa: www.life.ro