Au apărut deja primele flori ale bujorilor de stepă. Singurul loc din Europa în care această floare a supravieţuit este Rezervaţia botanică de la Zau de Câmpie, judeţul Mureş. Minunații bujori se întind pe o suprafață de 3,5 hectare. În doar câteva zile, au fost înregistraţi peste 2.000 de turişti veniţi să îi vadă.
Bujorii de stepă (Paeonia tenuifolia) înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, şi rămân înfloriţi doar şapte zile, au o înălţime între 10 până la 30 de centimetri şi au florile de culoarea roşu aprins, fapt ce le conferă un farmec unic.Anul acesta a fost cumva diferit faţă de anii trecuţi, a fost o primăvară mai capricioasă, cu ploi, temperaturi mai scăzute şi asta a făcut ca perioada de înflorire să se întindă şi să ţină mai mult.Rezervaţia de la Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri altitudine. Faptul că bujorul de stepă nu a dispărut complet i se datorează custodelui onorific Marcu Sâncraianu, care a descoperit modul în care planta trebuie îngrijită pentru a nu se pierde: după ce aceasta aruncă florile, nu trebuie tăiată.
Bujorul de stepă este o plantă extrem de firavă şi din acest motiv a dispărut din Europa – dacă este rupt, bujorul moare în câteva minute. Procesul trebuie să fie foarte exact în privinţa recoltării seminţei, nu trebuie recoltată nici prea devreme, nici prea târziu, iar de la plantare până la înflorirea bujorului este o perioadă extrem de lungă, cuprinsă între 7 şi 14 ani, în funcţie de altitudinea la care e plantată. Dacă sămânţa nu este recoltată la momentul oportun, bujorul aruncă sămânţa din capsulele în care o ţine şi nu mai poate fi recoltată.
„Bujorul de stepă pentru mine e cea mai frumoasă floare pe care aş putea să o fotografiez. La răsărit și la apus bujorii pot fi admiraţi în toată splendoarea lor. Acesta e momentul cel mai frumos în care lumina bate razant, la apus, şi luminează numai florile, iar la răsărit au picuri de rouă, iar cu salcia în fundal sunt nişte momente unice”, susține Ciprian Cenan.
Rezervaţia mureşeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie şi a fost înfiinţată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul şcolii româneşti de botanică. Primele semnalări despre bujorul de stepă de la Zau de Câmpie au fost făcute în anul 1846, când floarea a fost expusă la Viena, într-un ierbar, cu ocazia prezentării florei Transilvaniei.
sursa: www.agerpres.ro