Creștinii ortodocși intră de luni, 15 martie, în Postul Paștelui, cel mai mare și cel mai sever post de peste an. Postul se va încheia pe 1 mai. Postul alimentar (nu se consumă carne, ouă şi produse lactate) trebuie însoțit de o bună conduită morală. Tradiția creștină spune că prin post ne purificăm trupește, dar mai ales sufleteşte pregătindu-ne astfel pentru Învierea Domnului Iisus Hristos.
Regulile bisericești au stabilit că zilele rânduite pentru ajunare, adică abținerea totală de la mâncare și băutură, sunt lunea și marțea din prima săptămână a postului, iar în ultima săptămână a postului, numită și a Patimilor, se ajunează luni, marți, miercuri, vineri și sâmbătă. În aceste zile se pot consuma, seara, doar pâine și apă.
În Postul Paștelui sunt interzise cununiile religioase.
Prima săptămână din Postul Mare se numește Săptămâna Curată. Oamenii de la țară, în special cei vârstnici, țin cu sfințenie câteva reguli, astfel încât, gospodăriile și animalele lor să fie ferite de rele. După Lăsatul Secului de brânză, în Săptămâna Curată, nu se țese. Cei care nu respectă această datină, pot avea parte de vizita inopinată a lui Toader, „care vine peste noapte și încurcă ițele”. Afectați ar putea să fie și caii sau vitele ale cărui stăpân nu ține sărbătoarea de San Toader. Animalele ar putea fi rănite sau atacate de fiare. Şi oamenii pot fi pedepsiți să facă bube, iar leacul împotriva acestei probleme cosmetice este fasolea.
„Lunea curată”
E prima luni din Post. Potrivit tradiției se spală temeinic cu leșie vasele în care s-a mâncat ‘de dulce’, apoi se duc în pod.
„Marțea vaselor”
Este prima zi de marți din Postul Paștelui și începutul Săptămânii Căii lui Santoader. La fel ca ‘lunea curată’, se spală vasele de dulce, în care apoi se pune tămâie și se afumă vitele și stupii pentru a avea rod bogat. Tot atunci se face apă din zăpada netopită rămasă în bătătură sau în grădini și se mătură cu ea podeaua casei.
În dimineața Sâmbetei lui San-Toader, prima sâmbătă din Postul Mare, se mai obișnuia ca fetele să adune din ieslea cailor strohul de fân, îl fierbeau în vase curate și se spălau cu fiertura astfel obținută pe cap, în credința că vor avea părul frumos și bogat și vor fi plăcute flăcăilor.
