Aparent inutilul, şi întotdeauna supărătorul apendice, evident atunci cînd este inflamat se dovedeşte a fi un organ cu mult mai important decât a părut multor generaţii de medici de-a lungul timpului.
La mamiferele erbivore, apendicele este un organ mult mai bine dezvoltat comparativ cu cel al omului, iar funcţia sa principală la aceste animale este aceea de a ajuta digerării cantităţilor mari de hrană vegetală. Apendicele uman se prezintă sub forma unui mic „intestin” modificat, ataşat intestinului gros acolo unde acesta este unit cu intestinul subţire.
Studiile recente au demonstrat iată, că apendicele are un rol deosebit atunci când omul este în stadiul de fetus şi de copil. Celulele endocrine apar în apendicele fetusului în cea de-a 11 săptămână de viaţă. Celulele endocrine din apendicele fetal produc diverse amine biogene şi hormoni peptidici, compuşi care reglează mecanismele homeostatice. În cazul adulţilor, apendicele intestinal este implicat în reglarea sistemului imunitar al organismului uman. Ţesutul limfatic începe să se acumuleze în apendice imediat după naşterea omului, şi atinge un punct maxim în a doua şi a treia decadă a vieţii, scăzând însă treptat şi ajungând să dispară în jurul vârstei de 60 de ani.
În primii ani de dezvoltare ai copilului, apendicele are funcţia unui organ limfatic, contribuind la maturizarea limfocitelor B, precum şi în producerea anticorpilor de tipul imunoglobulinei de tip A. Cercetările recente au arătat că apendicele mai este implicat în producerea de molecule care direcţionează deplasarea limfocitelor spre diverse locaţii ale organismului uman.
