Mai bine de 3 ani, Cezara trăiește cea mai frumoasă experiență a vieții. L-a așteptat foarte mult pe Cezar. Și, recunoaște, acest copil i-a schimbat existența. Niciodată nu va uita clipa când i-a auzit pentru prima dată vocea sonoră.
Perioada prenatală
Recunosc, nu am ținut cont de sfaturile medicului, nu puteam să mă alimentez suficient de bine pentru că am avut toxicoză timp de 4 luni de zile. Organismul meu era reticent la medicamente, așa că nu am putut lua nici măcar prenatale. Noroc de ceaiul din ghimbir, care îmi ușura existența. Mâncam chiar și felii de ghimbir, așa mai scăpam de starea de vomă.
Mi-a lipsit foarte mult sportul, medicul mi-a interzis, dar făceam jogging în aer liber.
În timpul sarcinii am adăugat 24 de kg, dar și copilul s-a născut peste normă: 57 cm și cântărea 4, 500 kg.
Era mare pentru constituția mea. Și întârzia să apară. Eram deja în săptămâna a 42-a, dar Cezar tot nu mai dădea de știre că vrea să se nască. Medicul a decis că în două zile trebuie să merg la cezariană.
Ultimele săptămâni înainte de naștere au fost foarte liniștite.
Eram mai mult pe acasă, citeam, priveam posturi muzicale, căutam video-uri cu nașteri. Nu pot să zic că eram liniștită. Aveam temeri ca nu cumva copilul să aibă probleme la naștere.
Primul strigăt…mi-a dat fiori. Cezar semăna cu mine, doar că eu m-am născut cu mult păr și eram negruță, dar el semăna mai mult cu fratele meu, avea părul deschis la culoare.
Nu știu dacă am realizat din prima că am născut. Din cauza anesteziei eram debusolată. Țin minte că aveam chef să cânt, cât Cezar se năștea.
Mi-am revenit foarte greu după cezariană.
Nu înțeleg femeile care aleg de bună voie să nască pe această cale. Abia peste o lună am putut merge și avea grijă de copil. Nici nu-l putem ține în brață. Noroc mare de mama, care și-a luat liber de la lucru o lună ca să fie alături de noi. Cezar o iubește enorm.
L-am hrănit la piept 6 luni jumătate. După care, fiind nevoită să-mi administrez un tratament, am făcut o pauză. Când l-am readus la sân, nu se sătura. Așa, am trecut la lapte praf și am introdus terciurile, pe care el le mânca cu mare satisfacție.
Apropo terciurile le mărunțeam în condiții casnice. La băbuțe căutam legume fără chimicale. Îi plăceau bananele și am început să le mănânc și eu, chiar dacă până la naștere nu le iubeam.
Nu am avut probleme cu colicele. În schimb, fiecare dințișor ni s-a dat cu greu. Febră, trezirea din 2 în 2 ore.
Am impresia că 2 ani de zile nu am dormit deloc. Aveam insomnii.
Acum Cezar al meu e băiat mare.
Are 3 ani și 2 luni. Din august mergem la grădiniță. Și îi place foarte mult să socializeze cu copiii. L-am obișnuit cu gândul că vom merge la grădi, plimbându-ne, zilnic, prin preajmă. Vedea mulți copii și se trăgea la ei.
S-a acomodat treptat. La început îl lăsam câteva ore, după care-jumătate de zi. Marea noastră problemă sunt bolile de grădiniță. De o lună stăm acasă. Nu pot să mă liniștesc până nu-l văd tratat până la capăt. Încerc să-i întăresc imunitatea doar prin alimentație. Nu mai cred în preparate minune, care ne-ar face copiii sănătoși peste noapte.