Foarte mulţi cataloghează întâmplările nefericite şi puterea de a le înfrunta, ca fiind „o lecţie de viaţă” pentru toţi semenii, eu aş spune mai mult – aceşti oameni sunt aleşi, pentru a duce Crucea lui Isus Hristos. Curajul şi dragostea de viaţă vin numai de la Dumnezeu. Ori, “Dumnezeu ne iubeşte şi nu poate să ne dea mai mult decât putem duce” – aşa spun soţii Turea, chiar dacă viaţa lor s-a schimbat radical, după ce Ion Turea şi-a pierdut ambele picioare într-un accident. A trecut prin tunelul morţii şi a ajuns la capăt cu sufletul curat, plin de dragoste şi nădejde că totul va reveni la normal. Mai jos este scrisoarea lui, adresată oamenilor care nu sunt indiferenţi. Am hotărât s – o facem publică, în speranţa că în Postul Mare devenim mai buni şi mai receptivi la strigătele de ajutor ale celor care au mare nevoie de noi.
Scrisoare către tine
„Mă adresez tuturor oamenilor de bună credinţă cu marea rugăminte de a mă ajuta. Sunt un bărbat tânăr, soţ şi tată al unei fetiţe de 5 anişori. Cu un an în urmă eram stâlpul familiei, în adevăratul sens al cuvântului, astăzi sunt cu proteze, în loc de picioare. Nenorocirea a venit pe data de 5 februarie 2011. A fost cea mai neagră zi din viaţa mea. În urma unui accident rutier am rămas invalid de gradul I. Acea nenorocită zi mi-a schimbat radical viaţa. Toate visele şi speranţele mele au fost zdrobite în câteva clipe sinistre…
Eram angajat în calitate de şofer la o firmă de transport internaţional. Mă întorceam din Macedonia şi doream mult să-mi văd soţia şi fiica, care în acea zi împlinea 4 anişori. Dar autocamionul, pe care-l conduceam, s-a defectat lângă localitatea Dumbrava, municipiul Chişinău. Am coborât din cabină ca să instalez indicatorul de avariere. În momentul aflării în spatele maşinii, când ştergeam farurile, am fost lovit şi strivit de un automobil, la volanul căruia era un şofer în stare de ebrietate avansată, care nici până astăzi nu a avut remuşcări, nu şi-a cerut iertare pentru cele întâmplate. Cinci zile am fost între viaţă şi moarte. Soţia, mama, tata, sora şi toţi apropiaţii se rugau pentru mine. Când mi-am revenit, m-am îngrozit: îmi lipseau picioarele. Aveam impresia că este un coşmar, un vis groaznic… Mi-am adunat toate puterile şi sentimentele înspăimântătoare şi am învins durerea crudă şi amară.
Mi s-a pus diagnosticul: fractură deschisă GA III B a ambelor oase ale gambei drepte, fractură deschisă GA III C a ambelor oase ale gambei stângi. Şoc traumatic gr. III cu amputarea ambelor picioare.
Nu mi-au salvat picioarele. Dar a luptat pentru viaţa mea o întreagă echipă de medici de la Spitalul de Urgenţă, căreia îi sunt recunoscător şi îi mulţumesc din suflet.
Sunt în floarea vârstei, am o familie, pe care o iubesc foarte mult. Vreau să le fiu un sprijin în continuare, să pot câştiga singur o bucată de pâine, dar nu o pot face fără ajutorul Dumneavoastră. Am nevoie de proteze, care să-mi permită să merg, iar aceste proteze se fac în afara ţării, de aceea trebuie să adun suma de 60 mii de euro (costul protezelor). Sprijiniţi-mă, vă rog, să adun suma necesară, ca să pot ajuta soţia, să-mi pot creşte fiica şi să pot şterge lacrima de pe faţa mamei.
Contribuţiile Dumneavoastră vor fi aşteptate la contul:
MDL – 22591661463
EURO – 22591831680
USD – 22591831683
Dumnezeu să vă aibă în pază şi să vă ajute în toate, dragi creştini cu inimă mare. În speranţa că veţi fi receptivi la durerea mea, vă mulţumesc tuturor anticipat.”
Imagini: Moldova 1
Text: Snejana Ţugui