Experienţa trăită de Margarita Răducan în unul din spitalele Moldovei, spune multe despre nesiguranţă noastră. Jurnalista şi-a împărtăşit istoria pe o reţea de socializare şi se pare că nu e singura care are de înfruntat un sistem, o mentalitate…
“Am ajuns acasă la 20.45 cu Mega rezultat: un paracetamol scos cu sânge din tot personalul spitalului şi cu o îndreptare la spitalul de boli infecţioase pentru copii!!!! Indignarea mea nu are margini! Eu ca orice mamă am avut doar o singură dorinţă – să-mi fie protejat copilul şi să nu i se întâmple nimic grav! Dacă vom tacea atunci nicio schimbare nu se va face.
În cazul nostru detaliile contează şi voi scrie cum a fost!
16.17 intram în spital, mergem in bir. 103 la medicul de gardă. Niciodată nu voi înţelege feţele betonate ale medicilor care te privesc de parcă le sunt datoare cu ceva şi tragi cu arcanul orice cuvint clar din ei. Medicul pediatru ascultă copilul şi începe să scrie în fişă. Eu întreb ce are. Mi se raspunde că ea plinge şi nu a auzit nimic. Apoi mi se spune sa merg la orl-ist. A….da… şi mi se bagă în faţă o foaie pe care trebuie s-o semnez.
La recepţie ne măsurasera cu un fel de aparat febră şi ne-au scris în fişă 37,6. Aparatul mi-a trezit suspiciuni pentru că de acasă ştiam că fata are 40,2 deaceea am mai cerut încă o dată termomentrul (nu eu trebuia să fac acest lucru ci medicul obligatoriu trebuia să mi-l propună).
Aştept cuminte în hol orl-istul care nu era în biroul său. Altceva nimic nu se întâmplă. Încep să mă enervez şi intru în cabinetul pediatrului rugându-l să dăm analiza de sânge. Pediatrul zice ca nu este nevoie! Cum naiba nu este nevoie la aşa febră?
Peste 15 min vine orl-ul şi se uită, atenţie doar în guriţă şi scire: angina foliculară. Până m-am dezmeticit pentru a mai întreba ceva acesta iar dispăruse.
Termometrul între timp arată 40,5 şi medicul de gardă înţelege că e grav însă îmi spune să merg în sala de aşteptare şi să iau un pahăruţ din toaletă pentru a colecta urina. Eu îi reprosez că aşa copil mic nu prea uşor face pipi şi trebuie să-mi dea colector sau îl cumpăr dacă e nevoie. Cu mutra acră îmi aduce un colector.
În sală aşteptam 40 de minute şi nimic nu se întâmplă. După ceva timp medicul zice că trebuie să plecăm la alt spital unde să ne examineze infecţionistul. Eu ridic problema şi cer să i se facă ceva copilului pentru scăderea febrei. Vine o asistentă cu o seringă şi îi pune o injecţie de analghin cu demidrol. Trece jumătate de orp li febra nu scade. Eu simt că înnebunesc! Insist să îmi aducă un paracetamol! Mai trece jumătate de oră şi îi implor să-mi ia copilului analiza de sânge. Ura! Ne cheamă în laborator. Peste 45 min vine rezultatul. Totul e bine, analizele sunt bune. Un pic mă liniştesc însă nu-mi pot explica cum să scapăm de febra asta mare!!!
Încep isteria prin hol şi medicul de gardă ca să scape de mine mă conduce în secţia Reanimare unde cu replici gen: nu noi trebuie să va dam paracetamol cu greu îmi aduc o lumânare şi mă lasă iar singură! Răbdarea mea a crăpat şi am plecat de la Ignatenco!
Cum să reacţionăm la aşa un comportament? Poate eu sunt prea exigentă, poate vreau prea multe, poate… un lucru e cert… copilul meu nu este în siguranţă…”, a scris Magarita Răducan pe pagina sa de facebook.
