Probabil mulţi dintre părinţi se confruntă, măcar o dată în viaţă, cu situaţii în care relaţia cu cel mic scapă de sub control. La nervi și supărare, poţi ajunge să ţipi la copilul tău, iar asta se întâmpla chiar dacă îl iubeşti. Ce e de făcut în acest caz?
„De câte ori ți-am zis să nu mai intri în casă încălțat cu pantofii de stradă?” „Uite cum ai murdărit covorul!” „De ce nu poți să mă asculți niciodată?” – totul spus pe un ton ridicat și amenințător. Îți pare familiară scena asta?
Interesant e că adulții strigă mult mai des la copii decât strigă unii la ceilalți. Ce îi face pe părinți să creadă că e mai bine să țipe la copii decât să gândească rațional? Dacă credeți că țipatul va disciplina copilul, aflați că acest lucru este foarte greșit!
Furia, însă, nu e cea mai potrivită reacție atunci când ești implicat într-o situație tensionată, conflictuală. E adevărat că adulții trebuie să fie mai autoritari, iar copiii trebuie să-i respecte, însă țipatul nu antrenează respect.
Iată ce învață copiii, de fapt, atunci când părinții țipă la ei:
• Adulții nu vorbesc serios decât după ce încep să țipe;
• Învață că e în regulă să strige și ei;
• Învață că e bine să fie agresivi și cu alte persoane;
• Învață să ignore cererile făcute pe un ton calm și civilizat;
• Învață ca ei nu merită să li se vorbească pe un ton calm;
• Învață că țipatul, în general, este o metodă bună de a te elibera de probleme.
Copiii trebuie educați, bineînțeles, dar există și alte metode, infinit mai bune decât strigătele:
Copiii trebuie educați, bineînțeles, dar există și alte metode, infinit mai bune decât strigătele:1. Fă-ți copilul să se simtă iubit. Chiar dacă este obraznic și nu te ascultă aproape niciodată, nu te arăta tot timpul nemulțumită de el. Nu te baza pe faptul că, în sinea lui, el știe că e iubit, ci arată-i asta în fiecare zi, printr-o îmbrățișare, un pupic, o vorbă bună.
2. Acordă-i atenție. Pentru copii, atenția părinților este esențiala, vitală, e lucrul cel mai de preț. Lauda comportamentul pozitiv, chiar dacă e vorba de lucruri mărunte – cum că și-a spălat canuța sau și-a lăsat pantofii la intrare.
3. Folosește-te de reguli și de rutină. Creează un set de reguli pentru ca piciul tău să știe exact ce aștepți de la el și ce nu ar trebui să facă niciodată.
4. Rugămințile tale trebuie să fie scurte și la obiect. Părinții se supară atunci când copiii nu fac ce li s-a cerut. Și atunci, încep să le țină predici lungi de jumătate de ora. Reamintește-i regula casei printr-o propoziție: „Întotdeauna ne descălțam înainte să intrăm în casă.” Și, eventual, mai adresează-i un indemn scurt: „Haide, scoate-ți pantofii”. Foarte posibil să obții rezultate mai bune cu o astfel de abordare.
Un psiholog te învaţă cum este corect să te adresezi copilului!
5. Arată-i cum îți poate fi de ajutor. Cel mai des, copiii aud cuvinte negative de genul “nu ai voie”, “nu acum”, “termină cu asta”, “gata”. Problema cu aceste remarci e că învață copiii ce să NU facă, dar nu și ce așteptări ar avea părinții de la ei. În loc să-l cerți și să-i spui că nu are voie sa se joace acolo, recomandă-i să își pună jucăriile pe masă, ca tu sa îți poți face treaba și să-l poți vedea.
6. Nu ceda la smiorcăieli. Altfel, copilul va ști ca părintele poate fi manipulat și va apela foarte des la acest truc.
7. Asigură-l că tu întotdeauna vorbești serios. Tine-te de cuvânt.
8. Copiii învață cel mai bine din consecințe și nu din predici!
9. Fii un model pozitiv pentru copilul tău. Daca tu te porți frumos și politicos cu alți oameni, copilul îți va imita comportamentul. Nimeni nu e perfect, iar dacă vreodată faci o greșeala în fața copilului, recunoaște-ți fapta, cere-ți scuze pentru ea și arată-i că întotdeauna se poate învăța din greșeli, astfel încât data viitoare să fie mai bine.
