Şampania, pizza Margherita şi alte feluri de bucate şi obiecte au fost denumite în cinstea unor pesonalităţi istorice celebre. Dacă nu o ştiai, află mai jos câteva lucruri curioase şi captivante la acest capitol.
Pizza Margherita, denumită în cinstea Reginei Italiei, Margherita de Savoia
În 1889, regele italian Umberto I și soția sa Margherita de Savoia au mers într-o vacanţă în Napoli. Într-una din zile acestora le-a venit ideea să mănânce la prânz ceea ce obişnuiau să consume oamenii de rând. Şi cum pizza era cel mai popular aliment al oamenilor simpli, bucătarul regal a invitat cel mai iscusit bucătar de pizza din oraş pentru a le face pe plac celor doi. Astfel, acesta a pregătit două pizza tradiționale și una specială: cu roșii cherry, mozarella și frunze de busuioc. Cea de-a treia pizza i-a plăcut cel mai mult reginei, întrucât corespundea celor trei culori ale steagului italian. Așa că, fără a ezita, Raphael Esposito şi-a numit creația sa „Pizza Margherita”.
Şampania Hemingway, preferata scriitorului Ernest Hemingway
Nu mai este un secret faptul că scriitorul Ernest Hemingway avea o predilecţie aparte pentru băuturile alcoolice. Modul în care acesta turna băutura în pahare, ca să formeze băşici de gaze, a permis inventarea reţetei pentru băutura pe care Hemingway o numea ,,moartea în după-amiaza”. Astfel, şampania Hemingway mereu are în componenţa sa bulbuci.
Nicotina şi diplomatul francez Jean Wilhelm Nico
În secolul al XVI-lea, Jean Nico Wilhelm a fost trimis ca ambasador în Portugalia. Misiunea sa, aceea de a o aduce pe prințesa Margareta de Valois regelui Sebastian a eşuat, în schimb acesta nu s-a întors la Paris cu braţele goale. Diplomatul este cel care a adus în Franţa tabacul pentru mirosit. Ecaterina de Medici s-a bucurat de acesta, așa încât în scurt timp toţi membrii de la palat, dar şi întreg Parisul au început să miroase tabacul, care a primit denumirea ,,nicotiana”. Nicotina, în sine, a fost descoperită abia în secolul al XIX-lea. Chimiștii au denumit-o în cinstea francezului care a molipsit toată Franţa de tabac.
Carpaccio, preparatul italian denumit în cinstea pictorului italian Vittore Carpaccio
Pictorul a trăit în secolul al XV-lea, iar creaţiile sale erau remarcate graţie unei explozii de culori aprinse. Câteva secole mai târziu, în 1950, la Veneția, a fost organizată o expoziție cu operele de pictură ale artistului. În același timp, în celebrul restaurant „Barul lui Harry”, din apropiere, bucătarul Giuseppe Cipriani a servit la masă un fel nou de mâncare, în special pentru contesa Amalia Nani Mocenigo, celei căruia medicii i-au interzis să consume carne fiartă și prăjită. Bucătarul a trebuit să-i prepare contesei carne crudă. Ei bine, acesta a inventat pe loc o reţetă: a tăiat felii foarte subţiri de muşchi de vită, le-a asezonat cu ulei de măsline şi suc de lămâie, le-a împodobit cu frunze de rucola, roșii cherry și brânză parmezan, iar combinaţia de culori aprinse l-a determinat pe bucătar să-şi denumească bucatele în onoarea pictorului Carpaccio.
Mansarda, cuvântul a apărut în cinstea arhitectorului francez François Mansart
Considerat unul dintre cei mai faimoşi arhitecţi ai sec. XVII, François Mansart a construit casele în stilul baroc, tradiționale secolului al XVII-lea. În acelaşi timp, arhitectorului i-a venit ideea să monteze un geam, chiar în acoperiș. Astfel, în timp, a transformat mansarda în cameră de zi, pentru aceeasta nefiind percepute taxe, precum se întâmpla în cazul unor altor spaţii de locuit.
