Puține femei au curajul să recunoască că au suportat o intervenție chirurgicală pentru a se simți bine în propriul corp. Astăzi, designerul Gabriela Atanasov, stabilită cu traiul în România, a scris pe blogul ei un articol despre noul ei bust, pe care și l-a siliconat după ce a devenit mămică și a alăptat.
„Țâțele mele nu-mi aparțin. De aceea simt nevoia sa mi le expun în fel și chip. Sunt fabricate în Germania, se numesc Polytech, au fost introduse “inframmary” și au termen de valabilitate și certificat de garanție pe viață. Au chiar și pașaportul lor personal, care trebuie să mă însoțească în orice călătorie.
Am făcut acest pas pentru că aveam de umplut un gol post-alăptare. Nu am avut țâțe niciodată și le-am descoperit frumusețea și potențialul în timpul alăptării. Mi-am dat seama că nu mai voiam să îmi înțarc copilul – deși el nu mai avea chef decât de carne și cartofi – pentru că eu eram o egoistă, care voia să poată să umple un sutien cupa B la nesfârșit.
După înțărcat mi-a fost clar că mă obișnuisem cu binele. Să rămâi fără el, era exact cum i-ai fura unui copil bomboana din mână.
Mi-a luat aproape un an, să mă conving că de acum în colo va trebui să arăt ca o femeie tânără cu 2 stafide agățate in loc de piept. Am purtat chiar și rochii cu un decolteu imens, in care le serveam niste coaste privitorilor. Am zis că o să mai alăptez un copil după câțiva ani și abia după o să mă operez.
Totuși, după câteva zile pe plajă vara trecută și încă vreo câteva vizite frustrante la piscină, am zis că mă mint singură și adevărata dorință era sa arăt ca pe vremea cand alăptam….acum și pentru totdeauna.
Mă îngrijora ideea de a avea țâțe țapene de fată mare la bătrânețe, pentru că mereu mi-a plăcut ideea de a îmbătrâni natural. Dar după am zis ca e mai important pentru mine, să nu mai am țâțe de femeie stafidită la 25 de ani.
Așa că am ajuns să las un chirurg să se joace de-a Dumnezeul cu corpul meu și să mi “recreeze” bustul după măsura sutienului de cupa B. Am adormit fără ele și m-am trezit după 3 ore de somn anestezic cu ele.
In prezent am 48 kg din care 600 gr sunt in țâțe – 290 ml silicon in fiecare.
“Iti pui prea mici” mi-a zis si chirurgul si anestezistul. Am zis că nu vreau sa imi schimb măsura la haine pentru țâțe și că tot ce imi doream era să umplu niște piele.
Am stat 5 zile in Cluj la Alina Ceusan pe canapea si doar 2 in spital. Bărbatul m-a hrănit, m-a “adăpat”, m-a îmbrăcat, spălat, inclusiv m-a pieptănat si mi-a prins părul. Sintagma “La bine și la greu” a bifat un nou episod în istoria cuplului nostru.Am pozat goală pentru că așa văd eu adevărul pentru care am apelat la aceasta operație. Deși mulți mi-au zis că nu are rost să mă justific în fața nimănui, eu știu că blog-ul meu rămâne mai presus de orice, o reflecție a vieții mele personale și este dependent în mod direct de tot ceea ce mi se întâmplă. Aș vrea doar să se înțeleagă că această serie de articole nu reprezintă o justificare, ci mai mult un manifest prin care arăt ce înseamnă de fapt să treci printr-o operație estetică, după ce corpul tău a suferit niște schimbări dramatice.
Acest prim articol este doar o introducere lejeră înainte de a începe să vă arăt mai multe picanterii și să vă povestesc și despre durerile la care este supusă o femeie după o astfel de intervenție.
Pot doar sa vă spun că nașterea naturală a durut mult mai puțin decât această operație. În primul rând pentru că durerile au durat în cazul primei experiențe 2 ore …nu 5 zile.
Recunosc am căpătat un respect imens pentru orice persoană care este supusă unei astfel de intervenții, indiferent dacă motivația este una medicală sau una pur estetică.
Stay tuned, mâine vă zic desfășurarea acțiunii și recuperării pe zile. Sper că tot ceea ce vă voi spune mâine, să vă ajute cu adevărat să luați / sau nu – o decizie, în cazul în care vă doreați sau sunteți nevoite să faceți acest pas în viața voastră.”, a scris Gabriela pe blogul ei.