O doamnă impecabilă, foarte caldă care şi-a lăsat ţara de baştină pentru cea a soţului. Doar că aşa s-a întâmplat că locurile s-au inversat. Soţia lui Eugen Doga, Natalia, originară din Rusia locuieşte în Chişinău, atât timp cât soţul e mai mult la Moskova. Cu fiecare vizitator care le păşeşte pragul casei vorbeşte în română pentru că acesta a fost unul din punctele contractului spiritual semnat acum 50 de ani între ea şi un geniu.
În Moskova eram aşteptată de un tânăr, părinţii căruia mă vedeau ca o potenţială noră, dar odată ajunsă la Chişinău, mi-am schimbat viaţa în 3 zile la 180 de grade.
Eram în vizită la o mătuşă, deja îmi cumpărasem biletul înapoi în Moskova când l-am întâlnit seara în curte. El era student şi lucra în orchestra Radioteleviziunii de Stat. Trăia în subsolul casei în care locuia mătuşa mea. M-a întrebat dacă vreau să merg cu el să servim o limonadă. Şi eu am acceptat.
După 3 zile m-a cerut de nevastă. Am semnat şi un contract spiritual. În cazul în care vom simţi că nu mai suntem compatibili, nu vom sta unul în calea celuilalt, ne vom păstra independenţa. Cea de-a doua cerinţă a fost să învăţ limba de stat. Mi-a fost dificil pentru că în acele vremuri nu erau cursuri specializate aşa că am mers la cursuri de limbă spaniolă. Limba de stat am învăţat-o ceva mai târziu, împreună cu fiica.
Am decis să avem doar un copil pentru că un om de creaţie e al doilea copil.
Din punct de vedere spiritual am o viaţă frumoasă alături de Eugen, deşi e o dedicaţie de sine, în primul rând. Viaţa de familie e o muncă. Trebuie să-ţi ştii locul în această meserie.
Până a crescut fata mi-a fost simplu, când a crescut a fost mai dificil. Eram destul de tânără. Atunci am fost pusă în faţa unei alegeri. Sau îmi găsesc o activitate, sau mă dedic familiei. Am ales familia.
Fiicei i-am dat numele Viorica. L-am auzit într-un film românesc şi mi-a plăcut. Când i-am spus lui Eugen mi-a aprobat alegerea. Acum Viorica munceşte la televiziunea de stat în calitate de regizor.
Trăim de mai bine de 50 de ani la distanţă
Casa mea este aici. Cât erau părinţii în viaţă mai mergeam în Rusia, acum doar soţul pleacă pentru că are nevoie de intimitate. Doar în singurătate poate crea. În schimb nu avem timp să ne plictisim unul de celălalt. Ne grăbim de fiecare dată să ne revedem.
Text: Olga Chirica