Anneke Lucas a fost vândută de propria mamă unor pedofili belgieni când avea 6 ani. Într-un video emoționant, ea povestește că a fost violată de 1716 ori până la împlinirea vârstei de 12 ani. Femeia a dezvăluit că a ajuns să fie sclava sexuală pentru elita Europei. A fost violată de celebrități, șefi de stat și chiar și de un membru al familiei regale.
„Când eram doar o fetită, în țara mea natalaă, Belgia, am fost forțată să fiu sclavă sexuală. Mama mea m-a vândut și mă ducea unde eram solicitată. Șeful acestei rețele de pedofili lucra într-un cabinet ministerial. Clienții erau membri ai elitei. Pe multi dintre cei cu care am fost i-am recunoscut la televizor. FeȚele lor erau foarte cunoscute și nimeni dintre oamenii obișnuiți nu s-ar fi gândit că sunt capabili de așa ceva. Am fost cu VIP-uri, cu șefi de stat și chiar cu un membru al unei familii regale.
Era în anul 1969, aveam în jur de 6 ani. Atunci am fost dusă la prima orgie, într-un castel. Am fost folosită pentru un ritual S&M. Pe o scenă joasa, cu o zgardă de caine în jurul gâtului, am fost forțată sa mănânc fecale umane. M-am simțit atât de umilită. Nu știam ce să fac ca să-mi salvez sufletul. Aș fi preferat să mor atunci.
În sala era o adunătură bizară, îmbracați ca aristocrații sau ca hipioții, fumau, se drogau șfaceau sex. Singurii “curați” erau chelnerii. Tremuram de frică. Îmi auzeam vocea interioara cum țipa la toți acei adulți că ceea ce fac este atât de gresit. Le spuneam în gând că într-o zi vor ajunge la pușcarie.
Toți cei prezenți se bucurau de muzică, droguri și sex. Părea că nu mă vede nimeni. Până când un domn, bine îmbrăcat, la costum, mi-a susținut privirea. Parca m-a înteles. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Peste niște ani, însă, l-am văzut la televizor. Era un politician belgian de vază.
Apoi am fost dusă într-o celulă. Eram sigură că ma vor omorî, însă mi s-a arătat cadavrul unei persoane foarte tinere. Asta era mesajul că trebuia să tac, altfel ajung așa.
Și am tăcut. Mă duceam la școală, eram foarte timidă, nu aveam prieteni. Ba nu mă băga nimeni în seamă, ba râdeau toți de mine pentru că aveam momente în care nu eram deloc prezentă. Profesorii mă întrebau diverse lucruri, dar eu eram departe… Acasă, nimeni nu dădea doi bani pe mine. De aceea, cu timpul, am început să vâd altfel faptul că barbații puternici, cu standarde înalte, mă voiau pe mine. Mă gândeam că sunt frumoasă, senzuală și am început să mă agăț de această idee pentru a putea supraviețui ororilor îndurate și rușinii.
Când aveam 10 ani, unul dintre membrii rețelei și-a adus băiatul de 20 de ani. Înalt, frumos, blond, ochi albaștri. S-a dat la mine și mi-a spus că sunt o curvă mică. A fost pentru prima dată, în toți acești ani în care am fost forțată să fac aceste lucruri când mi-am spus parerea. “Crezi că-mi place să fiu aici?!”.
De aici a început cea mai intensă perioadă din viața mea, în care m-am simțit iubită, apreciată, înteleasă, dar și abuzată de acelasi barbat. Tânărul de 20 de ani. Un an mai tarziu, nu mai eram de folos rețelei si trebuia să fiu omorâtă. Când a început tortura, el a privit totul râzând. Atunci a fost a treia oară în viata mea când m-am simțit foarte puternică. Aveam atâta mândrie în mine încât furia mi-a dat forță. Am fost arsă cu țigara, apoi dusă într-o camera în care am fost legata de o buturugă de măcelar. Tortionarul meu nu era nimeni altul decat Marc Dutroux. Au facut înconjorul planetei sterile despre el, prin 1996. Se considera că el a pus bazele rețelei de pedofilie. Deși au făcut mulți parte din această rețea, doar Dutroux a fost condamnat la închisoare pe viață, 8 ani mai târziu. Trebuia să mor în acea noapte din 1974, pe acea buturugă de măcelar, însă viața mea a fost salvată în ultima clipă.
În timpul torturii, tânărul a negociat cu politicianul care conducea reteaua. A făcut o întelegere. El se ocupa de afacerile murdare ale politicianului în schimbul vieții mele. Propunerea, însă, l-a costat pe el viața. În această lume, orice semn de umanitate este considerată slabiciune și ești mort.
Viața mi-a fost crutată, dar am fost obligată să tac pentru totdeauna. Mi-au trebuit 40 de ani să am curajul să vorbesc.
În 1988, când aveam 25 de ani, mă plimbam prin Los Angeles când am fost atacată cu fecale umane. Mi-am adus aminte imediat de umilintele suferite în copilarie. Și mi-am spus atunci în gand că mă omor dacă mi se va mai întâmpla ceva asemănător cu ce a fost atunci.
Mi-au trebuit ani buni de terapie ca să scap de aceste amintiri, ca sa scap de rușine, ca să mă pot considera un om normal.
Această dezvaluire face parte din procesul meu de vindecare, pentru a ajunge din nou la acea putere interioară ca sa merg mai departe”, mărturisește femeia.
Video: https://www.youtube.com/watch?v=vxtcU4LdstE
