Unele femei singure, cu copii, se plâng adesea că este dificil să te recăsătorești. Cine mai are nevoie de ele, dacă au deja un copil? Iată, în continuare, istoria unei femei care s-a recăsătorit la vârsta de 47 de ani, având patru copii mici.
,,Mama m-a născut destul de târziu, pe când avea 34 de ani. Era prima ei sarcină.
Nu i-a cerut niciodată ajutor tatălui meu, l-a protejat mereu de problemele de zi cu zi, l-a ținut departe de scutece și de strigătele copiilor. Mai târziu a rămas din nou însărcinată. Cu tripleți!
Doctorii erau foarte îngrijorați, ea avea deja peste 40 de ani, dar mama i-a surprins pe toți. Așa s-au născut frații mei. Atunci a fost nevoită să-i ceară ajutor tatălui meu. El era foarte nemulțumit.
La un moment dat a spus că a economisit niște bani și, deoarece ne era strâmt în două camere, ar fi bine să cumpărăm un apartament cu 3 camere. Mama era în culmea fericirii, dar fericirea, din păcate, nu a durat prea mult. Tata a vândut apartamentul și a dispărut. După cum s-a dovedit mai târziu, el obosise de atâția copii, soția sa îmbătrânise și el și-a găsit o iubită. Au divorțat. Mama a rămas pe drumuri.
Ne-am mutat într-un apartament cu o cameră, care ne rămăsese de la bunici. Ne era foarte greu. Strâmt, bani nu aveam, mâncare puțină și tripleții care plângeau încontinuu. Când au mers la grădiniță, ne-a fost puțin mai ușor, măcar puteam să-mi fac temele. La grădiniță, cei care nu știau, credeau că mama era bunica tripleților. Părea și mai în vârstă din cauza oboselii.
Tatăl nu ne vizita, nu ne ajuta, rudele sale la fel, ne-au eliminat complet din viața lor. Mama nu intenționa să se mai căsătorească, dar soarta a decis altfel. Într-o zi am mers cu toții la o plimbare prin parc. Mama s-a așezat tristă pe o bancă. La un moment dat s-a apropiat un bărbat de ea:
– Sunteți atât de frumoasă, dar atât de tristă!
– Nu vă privește!
– Aș dori să facem cunoștință. Sau sunteți căsătorită?
– Nu sunt căsătorită, dar am patru copii, dintre care trei se joacă acum în nisip.Ea s-a ridicat și s-a îndreptat spre ei. Când l-am întâlnit din nou, a încercat iarăși să vorbească. Mama, în cele din urmă, a acceptat să discute cu el. Se întâlneau în parc, vorbeau. Apoi o prietenă s-a oferit să stea cu noi și mama a mers la întâlnire. Patru luni mai târziu i-a cerut mâna. Eu am susținut-o pe mama.
Este un bărbat adevărat, nu i-a fost frică să se căsătorească cu o femeie cu 4 copii. Sunt împreună deja de 12 ani. Este cel mai bun tată din lume, o respectă pe mama și ne iubește ca pe copiii săi.
El ne-a crescut și ne-a întreținut pe toți. Ne citea povești, în weekend ne făcea clătite și ne pregătea dejunul ca mama să poată dormi mai mult. Este un exemplu demn de urmat!”