Emilian Crețu, actor și prezentator TV, cunoscut și ca „Doamna Dora”, a devenit eroul unul pictorial degajat, ceva diferit, lipsit de inhibiție, ce a însoțit unul dintre cele mai sincere interviuri oferite de către actor.
Acesta a spars toate stereotipurile apărând într-un pictorial nud cu sâni, unul în premieră prin părțile noastre, pe coperta revistei RED by Rodica Ciorănică. Emilian și-a amuzat intens publicul virtual, după ce aseară a publicat prima fotografie din cadrul sesiunii foto ,,inedite”. 
Urmăritorii săi virtuali, bineînțeles, au reacționat cu umor, Emilian fiind cunoscut deja drept un personaj controversat care ,,îmbracă” roluri feminine, și asta pentru că nimeni nu s-a așteptat că actorul își va ,,arăta” într-un final și… goliciunea.Deghizat în femeie și ducând arta la un alt nivel, Emilian a vorbit despre copilărie, casa de la Negureni, anii de studenție, cei mai plini din punctul de vedere al cultivării personalității, cariera profesională, bani, viața de artist și relația cu fanii săi. Dincolo de pozele îndrăznețe și ,,siropoase”, interviul oferit de protagonist a emoționat, fiind pe placul publicului. Emilian a spus că primele sale deghizări în personaje feminine au început la o vârstă foarte fragedă:
,,Nici la școală nu mergeam încă. Și acum îmi amintesc rochia mamei pe care o îmbrăcam tot timpul și era preferata mea. Încercam să parodiez toate emisiunile pe care le vedeam la TV, pentru că nu aveam acces la internet. Mă uitam des la „De la 5 la 10” și, pentru mine, să ajungi la această emisiune, era ceva egal cu ce poate să existe mai scump pe acest pământ. Făceam mici concerte la mine acasă, în fundul grădinii, pe o buturugă. Mă urcam pe ea ca pe o scenă, iar un ciot de varză îmi ținea loc de microfon. Apoi am „avansat” în domeniu și am început să fac emisiunile publice, în mahala deja. Acolo aveam o scenă mai mare – prițăpul de la tractorul lui nanu. Încăpeau în el toți colegii și vecinii mei. În aceste show-uri eram mereu „doamna prezentatoare” și îmi plăcea acest lucru. Nu-mi puteam imagina un alt rol. Totuși, aveam o problemă, nu aveam peruci! Fiind o persoană foarte creativă, mi-am făcut singur una. Mama avea un păr foarte lung, o coadă de aproape 2 metri, și s-a tuns, iar coada a pus-o deoparte, așa cum fac toate femeile credincioase: se gândesc din timp la moarte și își păstrează părul pentru perna pe care o pun în mormânt. Așa poate era să se întâmple, dacă aș fi fost un copil cu imaginația mai cuminte. Eu însă am luat acea gâță, am cusut părul pe o bucată de cârpă și mi-a ieșit o perucă. Doamne, eram cel mai fericit!”
,,Apogeul fericirii mele sunt oamenii. O domnișoară fotograf care a fost bolnavă de cancer mi-a scris: „Emilian, în perioada când eram în spital, în chimioterapie, un mare medicament ai fost tu, tot ce făceai tu era o speranță, era un zâmbet.” Au fost si oameni, foarte mulți, care mi-au scris că în momentele în care ei nu mai aveau nicio speranță și mureau, pur și simplu se uitau la filmulețele mele și credeau din nou. Asta înseamnă arta. Nu există altă explicație”.
,,Unii pot să mă digere, alții nu. Nutoată lumea e obligată să accepte ce sunt eu și ceea ce fac. Arta e diferită. Oamenii îi acceptă cu greu pe cei care nu sunt ca ei. Unii mă divinizează și zic că sunt genial. Alții sunt gata să-mi dea foc și pentru mine acest lucru e unul normal. Totuși, există o întrebare de care deja m-am zai…it! ,,Emilian este sau nu gay?”. Interviul integral îl poți citi în revista RED by Rodica Ciorănică.
