“
Cunoașterea se traduce prin imprimarea în memoria de scurtă durată, apoi, prin repetiție, în cea de lunga durată, a unor informații preluate din mediu prin sistemul senzorial. Creierul înmagazinează aceste informații prin crearea unor sinapse – legături chimice – între neuroni. Cunoașterea determină astfel formarea “infrastructurii” pe care urmează să circule neurotransmițătorii, inclusiv cei care determină plăcerea, respectiv endorfinele și serotonina.
Luminiţa Carmina Codrescu,
Psihoterapeut în probleme de cuplu şi familie, Psihosexolog
Sistemul senzorial reacționează la mediu. Vedem o imagine frumoasă, colorată, mirosim o aromă îmbietoare, auzim o muzică divină. Senzația ventilează prin corp, creierul ia cunoștință de ea, dar prin simpla depărtare din câmpul de influență al stimulilor, senzația se pierde. Obiectul plăcerii de o secundă a dispărut.
Peste un număr de zile, dacă cineva te va pune să alegi ce îți place mai mult dintre o imagine a unui top model văzut fugar și a unei persoane dragi din anturajul personal, cu siguranță vei alege opțiunea a doua.
Este adevărat de asemenea, că, uneori, persoanele care inițial ne păreau “șterse” sau neatractive, după un proces mai lung sau mai scurt de cunoaștere, să ne devină atât de atractive, încât să nu mai vedem nimic altceva în jur (pata oarbă a iubirii).
Ne plac mai mult melodiile pe care le auzim repetate de sute de ori la radio (poate și de aceea se repetă atât de des, ca să se imprime pe creier), decât cele pe care le auzim în premieră. Ne plac străzile, orașele, casele în care revenim, de fiecare dată, cu placere sporită. Ne place cu atât mai mult confortul propriei case, al propriei canapele, al propriului tricou uzat.
Mirosul specific al casei noastre ne place mai mult decât mirosul unui parfum necunoscut. Pentru că el reactivează în memoria personală noțiunile de confort, siguranță, obișnuință.
Nu te teme însă să treci de bariera inițială a primelor senzații.
Creierul chiar dacă opune rezistență la început are nevoie de noutate. De asemenea, el are și sisteme de recompensare cu care te va bucura dacă depui din când în când efortul necesar căutării noutății în viață. La un scurt timp de la schimbare, cu efortul proporțional de voință necesar imprimării (circa 21 de zile), o nouă autostradă informațională va permite micilor vehicule de neurotransmițători ai plăcerii să se plimbe și să inunde în euforie specifică creierul. Acesta este procesul creării de noi sinapse.
Este documentat faptul că nu numărul neuronilor ci lungimea și complexitatea sinapselor fac o persoană mai inteligentă, mai creativă, mai aptă de a se descurca în orice situație. Este și recomandarea medicilor să învățăm continuu pentru a le crea, rezultat ce impiedică apariția pierderilor de memorie sau a demenței la bătrânețe.
Astfel că, dacă ajungem să fim constienți de tot acest proces de familiarizare putem să ne dăm seama că relațiile lungi și nesatisfăcătoare în care suntem pot fi întrerupte dacă ne dorim cu adevarat schimbarea și că atașamentul față de persoana nepotrivită vine nu din iubire, ci din obisnuință. Sau, în mod contrar, că dacă nu simțim la început iubire față de o persoană cu care rațional ne potrivim, aceasta va veni cu timpul.
Sfatul meu este să îți creezi sinapse cât mai lungi și mai multe, învățând ceva nou în fiecare lună, să ai răbdare cu tine și cu ceilalți când vine vorba de schimbări și să te bucuri apoi cu tot sufletul de familiaritatea creată, indiferent dacă este vorba de o melodie nouă, o limbă străină sau partenerul cu care ai ales să îți petreci întreaga viață.
