Nimfomania – plăcere sau pedeapsă?!

23/02/2017

Multă vreme nimfomania a fost considerată o tulburare sexuală. La începutul secolului nimfomania era asociată cu isteria, condiție ce descria un comportament exploziv, iritabil, instabil, cu o puternică valență sexuală, fiind atribuită mai degrabă femeilor.

Valentin Pescaru,
psiholog, psihoterapeut, sexolog

Pe vremea aceea exista un termen ce descria cam același lucru, legat de o activitate sexuală intensă, susținută de un bărbat – satirismul. Este interesant că, în timp ce activitatea sexuală intensă a bărbatului a fost mai dintotdeauna acceptată ca fiind normală, nu același lucru se poate spune, în cultura populară, despre cea a femeii. Este social acceptabil ca un bărbat să aibă mai multe partenere față de o femeie care apare cel puțin promiscuă într-o astfel de situație. Din acest motiv termenul satirism este aproape inexistent în limbajul popular. În epoca modernă lucrurile încep să se schimbe din acest punct de vedere, mișcările feministe și egalitariste aducând schimbări importante în abordarea acestei probleme.

Un act sexual fără finalitate – nimfomania

Progresul medicinii, psihologiei și al celorlalte stiințe, necesitatea lor intrinsecă de a defini, cataloga, clasifica, trata etc., a făcut ca termenul să-și piardă din importanță lingvistică și să fie încet-încet înlocuit. La acest lucru au avut o contribuție foarte importantă și următoarele situații:

– savanții și cercetătorii s-au lovit de dificultatea de a stabili limitele normale (?!) ale activității sexuale; cât este sănătos, cât este acceptabil și cât nu, respectiv când devine anormal/patologic?

– dacă totuși forțăm limitele și depășim punctul anterior, unde poate fi clasificată nimfomania, în funcție de definiția ei, respectiv o dorință sexuală foarte puternica:

a) este ea o tulburare a dorinței? (recomand www.psihologultau.net pentru a se citi o clasificare extensivă a tulburărilor sexuale). Dacă da, atunci ce facem cu orgasmul, știindu-se foarte clar că „nimfomanele” au o mare problemă în atingerea orgasmului. Este acesta cazul unei femei interesată de actul sexual doar pentru plăcerea în sine, fără finalizare, când de fapt finalizarea este ceea ce caută în mod natural (și sănătos) orice ființă umană?

b) este nimfomania o tulburare a orgasmului, având în vedere că el apare extrem de rar la astfel de persoane (după cum am menționat anterior)? Dacă da, atunci la ce bun o activitate de genul acesta, cu implicare fiziologică majoră, care nu are nici un final. Ce ființă „normală și sănătoasă” se încarcă la maximum fără putința de a se descarca vreodată? Nu este această condiție/stare/situație mai degrabă o pedeapsă decât o plăcere?

Toate acestea au dus la schimbarea termenului cu cel de hipersexualitate sau erotomanie, dar și o nouă înțelegere a termenilor, introducându-se și câteva tipuri de diagnostice: „Activitate sexuală excesivă” și/sau „Disfuncție sexuală, neprovocată de o tulburare sau boală organică”.

Ce este nimfomania?

La această nouă abordare se introduce și o nouă definiție, care explică mult mai bine termenul: „o parafilie feminină care constă în pulsiuni, fantasme și comportamente marcante și persistente, implicând căutarea permanentă a plăcerii sexuale. Ea se caracterizează prin căutarea imperioasă a unor experiențe erotice care lasă, în general, femeia nesatisfăcută”. În măsura în care aceste episoade repetate generează o frustrare cronică, nimfomania poate fi considerată o boală, care se poate trata prin farmacoterapie sau psihoterapie.

Persoanele caracterizate ca fiind nimfomane nu pot fi fidele

Deoarece nimfomania se referă la un libidou exagerat, la o dorință permanentă de a face sex cu oricine, oricând și oriunde, e de la sine înțeles că femeile care suferă de această afecțiune nu sunt fidele, când vine vorba despre relații, pentru că nu se pot abține de la sex, fiind dependente de acesta. Este destul de clar că acest libidou de necontrolat va provoca dificultăți în viața persoanei, căci interesul pentru sex prevalează și va afecta mai devreme sau mai târziu funcționalitatea persoanei în cauză. Chiar dacă încercăm să depășim sfera patologicului și să ne imaginăm un cuplu format dintr-o astfel de persoană și echivalentul ei masculin, tot este greu să găsim o soluție de funcționare. În timp ce femeia în cauză nu necesită echivalentul erecției pentru a avea un act sexual, pentru bărbat este o condiție obligatorie, iar erecția nu poate fi „obținută” oricând, oricum, la dispoziția/discreția femeii. Și dacă, totuși, bărbatul va putea susține 1,2,3 contacte sexuale pe zi, nu va putea face asta 1,2,3… luni/ani constant și continuu….

În realitate, în zilele noastre această condiție este întâlnită destul de rar, poate datorită unei subdiagnosticări (nu este recunoscută și deci nici diagnosticată ca atare), dar și datorită faptului că viața modernă pune la dispoziție mai multe variante de satisfacere a unor astfel de nevoi: site-uri de întâlniri între adulți, case de toleranță, cluburi de noapte etc., și o abordare mult mai relaxată a sexualității.

De unde vine această dorință accerbă de sex?

Foarte interesant este că, atunci când s-au studiat astfel de cazuri, în multe dintre ele nu au putut fi puse în evidență cauze fiziologice clare, ce ar fi putut fi direct responsabile: dezechilibre hormonale sau alte condiții medicale. Acest fapt a sugerat existența unor resorturi mai profunde, de origine psihică. De aceea, dincolo de abordarea farmacoterapeutică (medicamente, substanțe care să scadă dorința sexuală) se recomandă întotdeauna și abordarea psihoterapeutică, din care se desprinde psihoterapia psihanalitică sau psihanaliza, metode care studiază profund funcționarea sexuală a individului uman. Se consideră că nimfomania are la baza o imagine de sine/a feminității perturbată și o dorință de reasigurare constantă (femeia atrage bărbați pentru a-și demonstra sieși atractivitatea, feminitatea), traume timpurii care au transformat-o în victimă sexuală, fapt ce o împinge la a căuta în mod inconștient această poziție față de un bărbat, sau dimpotrivă, o atitudine de revanșă față de bărbați, ca și cum ar vrea să-i deposedeze de putere, să le demonstreze că și ea poate fi dominantă, puternică și în felul acesta „colecționează” sclavi pe care îi posedă, îi conduce și folosește pentru plăcerea proprie; în această situație actul sexual devine un act de putere, iar plăcerea sexuală cade pe un loc secund.

Există însă și situații când nimfomania este un efect al unei condiții medicale: dezechilibru hormonal major, intoxicație/abuz cu substanțe excitante (doze mari din unele plante, substanțe, droguri etc.), tumori, boli psihice (tulburare maniacală, schizofrenie etc.).

Până unde ajunge limita normalului

Pentru a avea o părere completă asupra situației și a o înțelege cât mai bine oferim câteva date observate și demonstrate statististic, referitoare la numarul (frecvența) de acte sexuale considerate reciproc acceptabile (adică de către ambii parteneri). Se consideră că pentru un interval de vârstă cuprins între 20-40 de ani numarul de acte sexuale normale/sănătoase este cuprins între 1-3/săptămână. Desigur există și multe alte situații în care acest număr este diferit, aceasta nu înseamnă că este greșit, atât timp cât partenerii sunt satisfăcuți cu viața lor sexuală.

Ce femei nu au voie să meargă la Înviere!

Sfânta noastră Tradiţie, păstrată neschimbată de două mii de ani, spune că femeia este specială în perioada lunii când sângerează din organul născător de prunci. Clericii sfătuiesc femeile să se roage acasă și să nu intre în Biserică până în ziua a opta.

Nici in curte nu poţi asculta Liturghia lipită de zidul Bisericii, pentru ca curtea oricărei Biserici este sfinţită de episcopul locului, conform cuviosului Ilarie, potrivit antenastars.ro.
De asemenea, în această perioadă femeia nu are voie: să se împărtăşească, să ia anafură, să bea apă sfinţită, să se împreuneze cu bărbatul. Iată cuvintele lui Dumnezeu, aşa cum apar ele la scriptură, în Levitic 15, versetele 19-28.
„Mulţi vor zice că asta e legea veche, dar Măicuţa Domnului a respectat-o, deşi era pururea curată fecioară! De aceea, tu ca femeie trebuie să urmezi acest exemplu, să nu vii la Biserică şi să nu te atingi de cele sfinte atunci când borhotul pântecelui se revarsă. Nerespectarea acestei rânduieli este mare păcat, pentru care vei da seamă”, scrie cuviosul Ilarie pe blogul personal.

sursa: antenastars.ro

„Degeaba ignorăm instinctul”. Cum ştii că eşti în relaţia nepotrivită. Sfaturile unui parapsiholog

Viața de cuplu nu este mereu roz, iar atunci când vine vorba despre aceasta, unele semne te pot ajuta să îţi dai seama că eşti în relaţia nepotrivită. Iată ce sfaturi are un parapsiholog.

„Sunt multe semne care ne arată că nu este locul nostru acolo. Noi vom vorbi despre patru moduri în care putem afla. De pildă, când unul din ei stă de vorbă la telefon şi celălalt se învârte în jurul lui şi vrea să discute.

Atunci când zâmbeşti din ce în ce mai rar. Pe faţa oamenilor se pune tristeţea, dispare sclipirea. Oamenii când sunt fericiţi, atunci când sunt iubiţi, le sclipesc ochii. Când începe să îţi dispară sclipirea din ochi şi nu mai zâmbeşti atât de mult cât zâmbeai, trebuie să îţi pui întrebarea dacă eşti lângă persoana potrivită. Dacă te face să zâmbeşti, dacă te face să râzi, dacă te face să te simţi iubit, dacă îţi dă atenţie. E valabil şi viceversa. Nu numai femeile au sclipici în ochi.

Te confrunţi în mod constant cu o stare de agitaţie. Atunci când îşi găseşte lucruri de făcut. Ar pierde timpul oriunde şi cu oricine, numai să nu ajungă acasă. E un semn. Când începe să facă chestia asta, e un semn. Şi femeile au chestia asta de a se simţi anxioase în prezenţa bărbatului. Când li se pune lor pata pe ceva, încep să devină nervoase şi anxioase.

Un alt lucru este legat de insomnii. Oriunde te-ai duce, chiar dacă dimineaţa te aşezi să bei cafeaua, ele se aşează pe marginea ceştii şi se uită în ochii tăi. Alea sunt gândurile tale.

Cea din urmă, dar nu ultima, este atunci când simţi că ceva nu este în regulă. Instinctul tău ştie de cele mai multe ori. Degeaba ignorăm instinctul. Este primul care sesizează toate schimbările, toate energiile, toată starea, simţim când minte, când nu minte, când e agitat partenerul, când ascunde ceva.

Dacă eşti într-o relaţie fericită, instinctul doarme. Pentru că nu simţi acea formă de alarmă. Instinctul nostru simte alarma. Senzorii noştri spun ceva. Dacă simţim chestiile astea trebuie să vorbim, să discutăm. Dacă eu am o suspiciune, dacă am o stare de agitaţie. Discută, nu lăsa lucrurile la interpretarea altora, pentru că pe ceilalţi nu îi interesează.

Acestea sunt lucrurile pe care le putem vedea înainte de a fi parteneri de viaţă. Tocmai atunci, la început, trebuie bătut fierul cât e cald, când e îndrăgostirea maximă. E bine că eşti orb, pentru că te înveţi cu unele lucruri pe care partenerul tău le face şi le iei ca atare.

Sunt multe cupluri în care, după zece ani, oamenii sunt perimaţi. Aşa că, văzut, plăcut, luat. E o loterie, dar noi simţim care este partenerul nostru, noi simţim care poate fi tatăl copiilor noştri. Şi bărbatul simte cine poate fi mama copilului lui. Asta se vede de la început”, a povestit Lidia Fecioru, bioenergoterapeut, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse, potrivit antena3.ro.

Ce se întâmplă cu viața ta sexuală când dormi după-amiaza?

Specialiștii spun că un pui de somn la amiază are o mulțime de beneficii susținute de știință, cum ar fi reducerea oboselii, îmbunătățirea performanței, suține atenția și îmbunătățește starea de spirit. Dar știai că și viața ta sexuală poate beneficia de somul de dupa-amiaza?

Potrivit profesorului de psihologie de la Universitatea din California și coautor al cărții „Take a Nap! Change Your Life”, Sara Mednick, un pui de somn poate face câteva lucruri utile viața ta sexuală, cum ar fi îmbunătățirea rezistenței și a dispoziției generale.

Poate deloc surprinzător, somnul și viața ta sexuală sunt strâns legate. În timp ce lista lucrurilor care se întâmplă cu corpul tău atunci când încetezi să faci sex include somn prost, lipsa somnului poate dăuna și vieții tale sexuale. Somnul și sexul împărtășesc o relație simbiotică.

Lipsa somnului a fost asociată cu libidoul scăzut și excitarea sexuală slabă la femei și cu disfuncția erectilă la bărbați. Potrivit omul de știință Matthew Walker, hormonii noștri reproductivi, esențiali pentru sănătatea sexuală, sunt afectați atunci când nu dormim suficient. „Tinerii care dorm doar cinci ore pe noapte timp de o săptămână vor avea un nivel de testosteron care este cel al unei persoane cu 10 ani mai în vârstă din punct de vedere biologic decât ei”, a spus Walker. Având niveluri scăzute de testosteron înseamnă că este posibil să ai un apetit sexual scăzut și probleme la obținerea unei erecții. Pentru femei, somnul insuficient le poate afecta hormonul luteinizant și hormonul foliculostimulant; sănătatea sexuală și fertilitatea unei femei depind de funcționarea corectă a acestor hormoni.

Potrivit unui studiu din 2015 realizat pe femei, publicat în The Journal of Sexual Medicine, a dormi doar o oră în plus a fost asociat cu o șansă crescută cu 14% de a intra în intimitate cu partenerul.

Experții subliniază că somnul de după-amiază nu poate înlocui somnul recomandat pe timp de noapte, dar dacă te simți obosit și nu te poți concentra în timpul zilei, un pui de somn de 20 de minute ar putea fi benefic. S-ar putea să te pună într-o dispoziție mai bună și să-ți ofere rezistența pentru a intra în intimitate.

Sfatul este să limitezi somnul 30 de minute, o oră și să nu îți strice odihna pe timpul nopții, care poate fi direct legată de viața ta sexuală. „Avem două momente pe zi în care ritmul nostru circadian se schimbă și devenim adormiți în mod natural: prima dată este noaptea, iar a doua este după prânz”, a spus dr. Robert Oexman, cercetător la Institutului Sleep to Live.

Dacă te confrunți cu somnolență excesivă în timpul zilei și ai nevoie de somn pentru a te simți odihnit în mod constant, acest lucru ar putea fi un motiv de îngrijorare. Totul, de la depresie și probleme cu tiroida până la tulburări de somn, cum ar fi apneea obstructivă în somn, ar putea fi de vină. Dacă se întâmplă acest lucru, verifică starea ta cu medicul de familie.

sursa