Suntem cu toţii dependenţi de iubire, într-un anume fel. Avem nevoie de ataşament, ca şi de aer – pentru a supraveţui; avem nevoie de un ataşament sănătos – pentru a trăi bine. Toţi oamenii caută iubire, din instinct. Dorinţa de iubire nu este disfuncţională. Aşa este dependenţa de iubire, acea poftă avidă, cronică şi nestăvilită de dragoste, exprimată prin eforturi enorme, deseori iraţionale, de a ne lipi, cu orice preţ, de cineva, în căutarea zădarnică a unui sentiment securizant cu privire la propria noastră valoare, pe care doar celălalt, credem că ni-l poate asigura.
Daniela Terzi-Barbarosie,
psiholog, psihoterapeut de familie si cuplu
Majoritatea oamenilor cu care discut par foarte convinşi de faptul că fără iubire, viaţa nu e viaţă, exact cum zice şi celebrul vers:
„Dar unde dragoste nu e, nimic nu e
Nici soare nu-i, nici viață nu-i…”
Iar de la această convingere denaturată şi pretenţioasă, până la o relaţie de dependenţă nu e prea lungă distanţa… Mult prea adesea am văzut cum se confundă iubirea cu dependenţa, cum se chinuie reciproc oamenii şi ce răni le rămân în suflete. Sunt multe situaţiile în care oamenii se blochează în acest ciclu distrugător, iar alţii – sar de la o relaţie la alta în căutarea acelui sentiment minunat pe care l-au trăit cândva sau pe care şi l-au imaginat că-l vor trăi „în doi”. Alții stau în singurătate, în ciuda senzației de nemulțumire şi înfofolocesc gânduri o mie, însetaţi sau înşelaţi de „foşti” şi „foste”, neavând vreun indiciu clar, de unde să-şi (re)înceapă viaţa.
Nu intenţionez să vă etichetez în vreun fel, voi ştiţi cel mai bine cine sunteţi, cum iubiţi şi pe cine. Aş vrea să vă invit însă să chibzuiţi asupra următoarelor întrebări:
Crezi că o dată cineva te-a iubit în acel „mod special”, asta te poate face fericită pentru tot restul vieţii? Ai fost preocupată de felul în care dragostea este exprimată în muzică, filme, pictură etc.? S-a întîmplat vreodată să te ataşezi de cineva nepotrivit, motiv pentru care nu ai fost deosebit de mândră, doar pentru că ai simţit o nevoie acută de iubire în acel moment? Ai rămas vreodată într-o relaţie proastă sau ai refăcut în mod repetat o relaţie disfuncţională doar pentru că nu ai putut suporta să fii singură? Obişnuiești să folosești expresiile „suflet-pereche”, „jumătate” cu referire la modul în care ar trebui să fie iubirea? Ești capabilă să-ți acorzi timpul necesar pentru a te „vindeca” după o relaţie proastă și a face un travaliu temeinic de post mortem acestei relaţii, înainte de a te lansa într-o altă relaţie sau de a începe „căutările” unui alt iubit?
Dacă bănuiești că ai o dependenţă de dragoste – nu e cazul să te simţi devastată. Primul pas l-ai şi făcut: ai admis că ai o asemenea experienţă! Şi-apoi, tocmai această experienţă, chiar dacă e dureroasă şi plină de dezamagiri, te poate ajuta să ajungi la o alta: frumoasă, sănătoasă şi autentică.
Cauzele dependenţei de dragoste sunt destul de ușor de identificat: educaţie inconsecventă, cultivarea unor aşteptări eronate în copilărie, preluarea unor „standarde” necorespunzătoare în adolescenţă, stima de sine scăzută, lipsa unor modele pozitive pentru relațiile umane, îndoctrinare cu imagini culturale de dragoste romantică perfectă, „până când moartea ne va despărţi” etc.
Uneori, nu este însă suficient să recunoşti la tine acest model şi să ştii cauzele, deoarece multe nu prea mai poţi schimba aici. Ceea ce însă poţi face cu certitudine, este să schimb modelul de relaţionare, să zdruncini temelia şi să construieşti alta.
Iată câteva măsuri inițiale pentru ruperea modelului de dependenţă de dragoste:
Opreşte-te din ceea ce faci acum, în această relaţie, îndepărtează-te imaginar (sau real) de protagonişti şi observă-ţi propriul comportament. Analizează şi relaţiile semnificative din trecut şi elaborează un inventar al modelelor disfuncţionale pe care le aplici în relaţiile tale curente. Fă notiţe. Fii onestă, nu da vina pe nimeni altcineva pentru alegerile tale. Dacă nu ești angajată la moment într-o relație, nu te implica emoţional într-o interacțiune potenţial romantică pentru o perioadă de cel puțin 6 luni.
În timp ce faci inventarul, fii atentă la anumite „teme” care par comune pentru relațiile tale, subiecte care apar cu regularitate în toate relaţiile semnificative. Nu există vreo similitudine între anumite experiențe din copilăria ta și de opțiunile tale ca un adult? Dacă este așa, atunci trebuie să ştii că acest lucru nu este o simplă coincidenţă, de cele mai dese ori.
Dacă nu eşti într-o relație la moment, ia în consideraţie şi obțiunea apelării la servicii profesioniste în ceea ce priveşte autocunoaşterea înainte de a începe să cauți din nou. Dacă eşti într-o relație, nu lua decizii radicale şi nu anunţa revendicări până te analizezi şi înţelegi pe tine.
Întreabă-te cum ar fi viața dacă ţi-ai asuma întreaga responsabilitate pentru propria fericire, pentru succese și eșecuri, dacă te-ai iubi pe tine aşa cum vrei să te iubească celălalt.
Fă-ţi un plan și urmează-l zi de zi. Poate vor fi zile în care te vei simţi singură, tristă sau frustrată, dar în cele din urmă, vei primi darul cel mai de preț dintre toate: te vei cunoaşte şi te vei iubi. Numai atunci vei putea face alegeri bune şi vei avea o relaţie reală, plină, chiar şi imperfectă, pe care o meriţi.
Ca un act de iubire, care va dura o viaţă, acceptă-te şi iubeşte. Darul ăsta nu vine cu o fundă mare şi roşie, dar este cu certitudine unul dintre acelea pe care toată lumea îl aşteaptă.
