„The Economist” a ales țara anului 2021. Republica Moldova, printre finaliste

În fiecare an, prestigioasa revistă „The Economist” alege o „țară a anului”. Premiul nu se acordă nici celei mai mari, nici celei mai bogate și nici celei mai fericite, ci celei care, în opinia jurnaliștilor, și-a îmbunătățit cel mai mult imaginea în 2021.

Printre câștigătoarele din trecut s-au numărat Uzbekistan (pentru abolirea sclaviei), Columbia (pentru că a făcut pace) și Tunisia (pentru că s-a deschis către democrație). Anul acesta, menționează publicația, a fost unul dificil, mohorât și doar câteva „stele” au strălucit. Printre ele s-a numărat însă și Republica Moldova, transmite Digi24.ro.

În 2021, Covid-19 a continuat să răspândească nenorocirea, în timp ce vaccinurile concepute în mod atât de strălucit au fost distribuite în mod inegal și au apărut noi variante, cum ar fi Omicron. În multe țări, libertățile civile și normele democratice au fost erodate. Principalul lider al opoziției din Rusia, Alexei Navalnîi, a fost încarcerat. Susținătorii lui Donald Trump au luat cu asalt Capitoliul în SUA. Războaiele civile au cuprins Etiopia și Myanmar. Cu toate acestea, în mijlocul întunericului, câteva țări au strălucit, scrie The Economist.

Principalele candidate la titlul de „țara anului 2021”

În micul stat Samoa, justiția a dezamorsat o criză constituțională, a dat afară partidul aflat la putere de 33 de ani și un prim-ministru care pretindea că a fost ales de Dumnezeu și a instalat un reformator, prima femeie care ocupă această funcție.

Moldova, una dintre cele mai sărace țări din Europa, a fost mult timp un centru pentru spălarea banilor din Rusia. Dar la sfârșitul anului 2020 a ales-o ca președinte pe Maia Sandu, o luptătoare împotriva corupției, iar în 2021 a încredințat partidului ei controlul în Parlament, arată The Economist.

Zambia și-a recâștigat democrația. În urmă cu un an, țara era coruptă și falimentară. În august, conducătorii săi au încercat să fraudeze alegerile, dar populația l-a votat pe Hakainde Hichilema, un om de afaceri liberal, cu o marjă atât de mare, încât fraudarea votului a eșuat. De atunci, Hichilema a încheiat un acord cu FMI, a promis că va reduce subvențiile risipitoare la combustibil și electricitate și a început să investigheze corupția.

Lituania a luptat și ea pentru valorile democratice și s-a dovedit o țară curajoasă. Dacă acest stat baltic ar fi un oraș, abia dacă ar intra în top 40 din China, după populație. Cu toate acestea, a sfidat guvernul de la Beijing, permițând Taiwanului să deschidă un birou de reprezentare în Vilnius, capitala Lituaniei. Pe de altă parte,  Lituania a ținut piept unor regimuri autoritare. A oferit adăpost disidenților din Belarus și Rusia, inclusiv femeii care a câștigat, probabil, cele mai recente alegeri prezidențiale din Belarus, Svetlana Tihanovskaia. Liderul autoritar al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a încercat să se răzbune forțând mii de refugiați „de import” să treacă granița lituaniană. Lituania a răspuns ferm, dar ceva mai uman decât Polonia, pe care Belarusul a provocat-o în același mod. „Dar chiar și așa, nu ea este câștigătorul nostru”, menționează The Economist.

Și câștigătorul este…

Această onoare revine Italiei, dezvăluie revista și argumentează: „Nu pentru măiestria fotbaliștilor săi, care au câștigat marele trofeu al Europei, și nici pentru vedetele sale, care au câștigat concursul Eurovision, ci pentru politica sa. The Economist a criticat în repetate rânduri Italia pentru că și-a ales lideri precum Silvio Berlusconi, care ar fi putut urma cu folos îndemnul cântecului câștigător al Eurovisionului: „Taci și fă”. Din cauza guvernării slabe, italienii erau mai săraci în 2019 decât erau în 2000. Cu toate acestea, în acest an, Italia s-a schimbat. Prin Mario Draghi a căpătat un prim-ministru competent și respectat la nivel internațional. Pentru prima dată, o largă majoritate a politicienilor săi au îngropat securea războiului pentru a susține un program de reformă profundă care ar trebui să-i garanteze Italiei că primește fondurile la care are dreptul în cadrul Planului de Redresare post-pandemic al UE. Rata de vaccinare a Italiei împotriva COVID este printre cele mai ridicate din Europa. Iar după un an 2020 dificil, economia sa își revine mai repede decât cea a Franței sau a Germaniei”.

Publicația adaugă că există pericolul ca această infuzie neobișnuită de guvernare sensibilă să fie inversată, pentru că dacă Mario Draghi va vrea să fie președinte, o funcție mai mult ceremonială, ar putea fi succedat de un prim-ministru mai puțin competent. „Dar este greu de negat că Italia de astăzi nu este un loc mai bun decât era în decembrie 2020. Pentru asta, o declarăm țara anului (2021). Auguroni!” – încheie The Economist.

Donald Trump spune că are nevoie de Groenlanda „nu pentru SUA, ci pentru pacea mondială”

Statele Unite au nevoie de Groenlanda pentru pacea şi securitatea internaţională, a motivat, vineri, preşedintele american Donald Trump dorinţa sa de a anexa acest teritoriu autonom danez din regiunea arctică. Președintele american a susținut că în zonă se află nave ruseşti sau chineze pe care Washingtonul nu le poate lăsa în „grija” Danemarcei sau a altcuiva, potrivit Reuters, citată de Agerpres.

Donald Trump. Sursa foto: Profimedia Images

„Avem nevoie de Groenlanda şi este foarte important pentru securitatea internaţională. Trebuie să avem Groenlanda (…) Nu vorbim despre pace pentru Statele Unite, ci vorbim despre pacea mondială”, a indicat Donald Trump, la câteva ore după ce vicepreşedintele său, JD Vance, a sosit în Groenlanda într-o vizită criticată de autorităţile acestui teritoriu.

„Dacă privim căile navigabile, sunt peste tot nave chinezeşti şi ruseşti (…) Nu ne putem baza pe Danemarca sau pe altcineva să aibă grijă de această situaţie”, a justificat el.

Ideea lui Trump de a anexa Groenlanda – el sugerând cumpărarea acesteia, dar într-o declaraţie din ianuarie nu a exclus nici posibilitatea de a recurge la forţa militară – este respinsă pe scară largă de politicieni şi de populaţia locală.

Deşi majoritatea locuitorilor Groenlandei doresc independenţa, puţini dintre ei consideră această opţiune ca fiind viabilă, având în vedere dependenţa economică faţă de Danemarca, iar 85% dintre ei nu doresc ca insula să intre în componenţa SUA, potrivit unui sondaj recent.

Groenlanda face parte din Danemarca de peste 600 de ani, iar în prezent are un statut de teritoriu semi-suveran.

Cu baza sa aeriană Pituffik, insula este importantă din punct de vedere strategic pentru SUA şi pentru sistemul american de avertizare timpurie a rachetelor balistice, întrucât ruta cea mai scurtă dintre Europa şi America de Nord trece prin această insulă. Washingtonul şi-a exprimat interesul de a-şi extinde acolo prezenţa militară, inclusiv prin amplasarea de radare care să monitorizeze apele Atlanticului pe unde pătrund navele militare şi submarinele nucleare ruseşti.

VIDEO. Momentul în care un zgârie nori din Bangkok se prăbușește după cutremurul de 7,7. Piscinele de pe hoteluri s-au revărsat în stradă

Un seism extrem de puternic s-a produs vineri în Myanmar, fiind resimţit puternic și în Thailanda și chiar în China. La Bangkok, capitala Thailandei, s-a produs o panică generală și au fost înregistrate pagube majore.

Pe rețelele sociale s-au viralizat mai multe filmări cu un zgârie nori aflat în construcție care se prăbușește în urma cutremurului. De altfel, clădirile din Bangkok nu sunt proiectate pentru cutremure puternice.

De asemenea, există mai multe filmări cu piscinele aflate deasupra hotelurilor care se revarsă pe stradă, în timp ce turnurile se zguduie puternic.

Un zgârie nori aflat în construcție s-a prăbușit în urma cutremurului, în capitala Thailandei. Potrivit BBC, există temeri că mai mulți muncitori au fost prinși sub dărâmături. În filmările făcute de martori pot fi văzuți muncitori îngroziți fugind din zona clădirii prăbușite.

Zguduituri puternice au fost resimţite şi în Thailanda vecină, provocând panică la Bangkok, unde birourile şi magazinele au fost evacuate, iar circulaţia trenurilor pe unele linii de metrou a fost oprită.

Trupele ucrainene ar fi trecut granița în regiunea rusă Belgorod

Armata ucraineană pierde treptat controlul asupra teritoriului ocupat anul trecut în regiunea rusă Kursk, dar desfășoară în paralel o incursiune în regiunea rusă învecinată Belgorod, confirmă bloggeri militari citați vineri de Reuters.

Spre deosebire de ofensiva lansată în august anul trecut în Kursk, cea desfășurată acum în Belgorod este mai puțin mediatizată, ambele tabere păstrând în mare parte tăcerea la nivel oficial. Astfel, nici Moscova și nici Kievul nu au confirmat relatările despre lupte care ar fi ajuns în partea rusă a frontierei, iar în urmă cu zece zile Ministerul rus al Apărării afirma că a zădărnicit tentative ucrainene de a străpunge granița în Belgorod, scrie G4media.

Mai mulți bloggeri militari ruși au fost însă unanimi vineri în estimarea că trupe ucrainene sunt într-adevăr în interiorul acestei provincii și duc acolo lupte împotriva celor ruse.

Astfel, blogul militar Rybar, cu 1,3 milioane de urmăritori, afirmă că sunt în desfășurare lupte grele în satul Popovka, iar cele două tabere se atacă reciproc cu drone.

De asemenea, canalul de Telegram „Doi Maiori” scrie despre „operațiuni defensive” desfășurate de armata rusă în Belgorod. „Se execută constant foc asupra concentrărilor de trupe ale forțelor armate ucrainene, dar inamicul încă are un potențial ofensiv semnificativ în această direcție și nu a abandonat planurile pentru noi străpungeri, inclusiv în noi sectoare ale frontului”, explică analiza acestui blog.

Potrivit unui al treilea blog militar rus, denumit „Arhangelul Spețnaza”, au loc lupte în provincia Belgorod de asemenea în satul Demidovka și soldați ucraineni sunt încercuiți acolo, transmite Agerpres.

Nu este clar scopul acestei noi incursiuni ucrainene peste graniță, o ipoteză fiind încercarea de a dispersa trupele ruse care încearcă să recupereze în provincia vecină Kursk întreg teritoriul care se mai află sub control ucrainean. Potrivit blogului Rybar, armata rusă a mutat deja trupe din Kursk pentru a consolida apărarea în Belgorod.

Aici trupele ucrainene par să fi pătruns 3-4 kilometri peste graniță după ce au străpuns o primă linie defensivă a armatei ruse în Belgorod, afirmă un analist militar al centrului finlandez Black Bird Group, Emil Kastehelmi, care consideră însă improbabil ca armata ucraineană să poată reuși o străpungere semnificativă pe acel sector și să amenințe orașe ori rute logistice rusești importante.

„Ucrainenii ar putea, teoretic, să ocupe mai multe sate în zona de graniță, dar aceasta nu înseamnă o străpungere, ar fi mai degrabă un mic succes tactic, în direcția Demidovka nu se poate obține mult la nivel strategic sau operațional”, explică analistul citat.

Spre deosebire de ofensiva lansată în Kursk, acum, în cea din Belgorod, „s-a cam pierdut elementul surprizei, iar prezența rusă în zonă este suficient de puternică pentru a putea desfășura măcar operațiuni defensive cât de cât de succes”, mai estimează Emil Kastehelmi.

În acest timp, pe frontul din Kursk, Ministerul rus al Apărării a susținut vineri că trupele sale au recuperat satul Gogolevka, una dintre cele câteva localități încă aflate sub controlul armatei ucrainene din cele circa o sută pe care aceasta le ocupase în august. De partea sa, Statul Major ucrainean a susținut tot vineri că în ultimele 24 de ore unitățile ucrainene au respins 18 asalturi rusești în Kursk.

Conform hărților de front ale portalului ucrainean de analiză militară DeepState, trupele ruse au recuperat doar o parte din satul Gogolevka, iar trupele ucrainene mai controlează o suprafață de sub 80 de kilometri pătrați în Kursk, într-o zonă din vecinătatea graniței ruso-ucrainene

Ocupând inițial în Kursk un teritoriu de circa 1.300 de kilometri pătrați, armata ucraineană a pierdut treptat zone din acest teritoriu în urma contraatacurilor rusești, sprijinite și de trupe nord-coreene. De la începutul lunii martie pierderile ucrainene s-au accelerat în urma unei contraofensive ruse puternice, unitățile ucrainene pierzând inclusiv controlul asupra orașului Sudja, cea mai importantă poziție pe care o ocupaseră în Kursk.

Incursiunea ucraineană în provincia rusă Kursk, lansată pe 6 august 2024, a fost prima invazie a teritoriului rus după al Doilea Război Mondial și singurul succes militar al Kievului în precedentele 18 luni de război, deși armata ucraineană nu a reușit să ajungă la centrala nucleară Kursk și nici să forțeze Rusia să disloce suficient de multe trupe din Donbas pentru a opri înaintarea rusă în această zonă din estul Ucrainei.

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a sperat că prin ocuparea unei porțiuni de teritoriu rus ar fi putut avea o monedă de schimb la eventuale negocieri de pace cu Rusia.

Președintele rus Vladimir Putin a vizitat luna aceasta provincia Kursk, încercând astfel să transmită un semnal de încredere că aceasta ar putea fi recucerită complet în curând.

Care sunt meseriile cu cei mai mulţi psihopaţi
Articolul anterior
Imagini emoționante de la concertul Plăieșilor! Spectatorii i-au aplaudat din picioare minute în șir și nu se lăsau duși acasă
Articolul următor
Close menu