Nimeni nu știe cu adevărat cum își ia deciziile Vladimir Putin sau pe cine ascultă cel mai mult atunci când se gândește la ce are de făcut. Totuși, președintele rus are trei consilieri apropiați, toți provenind din zona serviciilor de securitate, care sunt dedicați „valorilor tradiționale” și care visează la restaurarea gloriei sovietice. Ei vor juca un rol important în decizia finală a Kremlinului de a invada sau nu Ucraina, scrie The New York Times, citat de digi24.ro.
Occidentul legalizează căsătoria între oameni și animale. Liderii Ucrainei sunt la fel de răi ca Hitler, iar naționaliștii din această țară nu sunt ființe umane. Acestea sunt opiniile care se regăsesc în cercul strâmt de apropiați ai președintelui Vladimir Putin, în rândul oficialilor de top din domeniul securității rusești, cei care vor fi, probabil, la masă atunci când liderul lor va decide dacă va lansa un război deschis împotriva Ucrainei.
Acești oameni puternici – în mare parte născuți în anii 1950, în Uniunea Sovietică, la fel ca Putin – au poziții chiar mai reacționare decât ale președintelui lor. Este un semn al virajului către o linie mai dură pe care Kremlinul îl face pe măsură ce își intensifică lupta cu inamicii pe care îi vede peste tot, în țară și în străinătate.
Faptul că Putin s-a înconjurat de oameni din domeniul securității arată însăși evoluția liderului de la Kremlin, de la un tânăr lider care arăta Occidentului o față prietenoasă, la începutul anilor 2000, când avea printre consilieri liberali proeminenți, la omul care acum amenință implicit că va declanșa un război major în Europa.
Este, de asemenea, povestea luptei de ani de zile a Kremlinului de a-și crea o ideologie care să susțină guvernarea lui Putin: una care, din ce în ce mai mult, vede în Occident un inamic, în Ucraina o amenințare și în Rusia un bastion al „valorilor tradiționale”. Această elită din serviciile de securitate ale Rusiei are o viziune conservatoare și reacționară asupra lumii, tocmai pentru că Putin nu are o ideologie. Și atunci, principiul-cheie de la care se pleacă este că toată lumea este împotriva Rusiei.
„Șoimii” lui Putin
Unii dintre apropiații lui Putin au lucrat cu el în KGB-ul sovietic, iar oficialii occidentali cred că ei au supervizat asasinatele, operațiunile de propagadă, spionajul cibernetic și războiul brutal care au contribuit în timp la îndepărtarea Kremlinului de Europa și de Statele Unite. Unul dintre acești „șoimi” care stau în preajma lui Putin și care îi alimentează fobiile antioccidentale este principalul său consilier de securitate națională, Nikolai Patrușev.
Dacă Putin vorbește de inamici care se străduiesc să falsifice trecutul glorios al Rusiei, atunci șeful serviciilor de informații externe, Serghei Narîșkin, chiar și-a asumat lupta pentru istorie ca pe o prioritate specială.
Iar dacă Putin a îmbrățișat ideea unei mai mari implicări a statului în economie, ministrul apărării, Serghei Șoigu, a dus această tendință la extrem și a lansat un efort uriaș al statului de a construi noi orașe în Siberia.
Partea pragmatică a lui Putin
„Un fel de mașină a timpului ne duce înapoi în cei mai răi ani ai ocupației lui Hitler”, a spus Serghei Narîșkin despre Ucraina în această lună, descriind guvernul pro-occidental de la Kiev drept o „adevărată dictatură”. El a inaugurat la Moscova o expoziție intitulată „Abuzuri ale drepturilor omului în Ucraina”.
Luna trecută, Serghei Șoigu i-a numit pe naționaliștii ucraineni ființe „non-umane”, iar Nikolai Patrușev a descris „rusofobia” din Ucraina ca fiind rezultatul unei campanii de propagandă occidentală ce datează încă de la cronicarii europeni invidioși, care l-au denigrat pe Ivan cel Groaznic. „Nu le plăcea că țarul rus nu le recunoștea superioritatea politică și morală”, a spus Patrușev despre tiranul din secolul al XVI-lea, cunoscut pentru temuta sa poliție secretă.
Acum, în timp ce Putin cântărește cât de mult va ridica miza în Ucraina, întrebarea este cât de mult adoptă mentalitatea conspiraționistă a acestor radicali conservatori. La Moscova, unii analiști încă văd o parte pragmatică în Vladimir Putin. El ar pune în balanță nemulțumirile și paranoia promovate de confidenți precum Patrușev cu aportul mai sobru al unor persoane precum premierul Mihail Mișustin, un tehnocrat însărcinat cu menținerea economiei în funcțiune.
„Siloviki” au atribuții colaterale: restaurarea Imperiului
Potrivit lui Andrei Kolesnikov, analist al think tank-ului Carnegie Moscow Center, scopul elitei de securitate a Rusiei este „restaurarea Imperiului”. Putin însuși a descris prăbușirea Uniunii Sovietice drept o „catastrofă geopolitică”.
Dar el obișnuia, pe de altă parte, să caute și sfatul unor oficiali cu puncte de vedere mai liberale. Acum, acei oficiali au fost în mare parte alungați din guvern, în timp ce tehnocrați precum premierul Mișustin aproape că nu se pronunță niciodată asupra problemelor ce depășesc zona lor imediată de responsabilitate.
Prin urmare, rămâne clasa de oficiali de elită din domeniul securității, cunoscuți în mod colectiv sub numele de „siloviki”, dintre care mulți – precum Patrușev, Narîșkin și Aleksandr Bortnikov, șeful spionajului intern al Rusiei (FSB) – au lucrat în KGB alături de Putin.
Influența lor se extinde mult dincolo de chestiunile de securitate: Nikolai Patrușev, un jucător pasionat de volei, conduce Federația de volei a Rusiei, iar fiul său, Dmitri, este ministrul agriculturii.
Serghei Narîșkin supervizează Societatea Istorică Rusă, ajutând la campania de glorificare – și, spun criticii, de albire – a trecutului Rusiei. Serghei Șoigu, ministrul apărării, satisface interesul lui Putin pentru natură în calitate de președinte al Societății Geografice Ruse și îl duce frecvent pe președinte în excursii în pădurile siberiene.
Pentru acești oficiali, spun analiștii, creșterea tensiunilor cu Occidentul este un lucru bun, pentru că le sporește influența în cadrul elitei conducătoare.
