Oamenii de rând din Dobas sunt epuizați de război, ei nu văd altceva decât distrugere și suferință. Copiii în lacrimi își amintesc de momentele de coșmar prin care au trecut cu părinții și bunicii lor.
Întreagă Europă urmărește cu atenție criza de la granița Ucrainei, iar temerile unui atac din partea Rusiei cresc. Regiunile de frontieră raportează frecvent transporturi de echipamente militare.
În plus, Rusia mută trupe și tehnică în Belarus, parte a unor exerciții armate comune. În timp ce politicienii încearcă să prevină un nou conflict, pentru oamenii din estul Ucrainei este, de fapt, o situație familiară. În Sloviansk, în regiunea Donbas, luptele nu contenesc de câțiva ani, transmite Digi24.ro.
Acolo, Nikolai s-a angajat într-o nouă bătălie: încearcă să rămână optimist într-o situație cu care deja s-a obișnuit.
Orașul Sloviansk este devastat de război. În regiunea Donbas, separatiștii pro-ruși sunt în conflict cu armata ucraineană de opt ani. Iar luptele au reizbucnit în ultimele săptămâni.
Nikolai analizează în fiecare zi cicatricile războiului. „Uite. Urme de gloanțe. Vedeți, o parte din proiectil a rămas înțepenită aici”, arată Nikolai.
Autoritățile locale îl anunțaseră că îi vor repara casa. Însă tot el și-a acoperit găurile din pereți. Dar construcția fragilă nu e un paravan și în fața frigului. Iar lemnul e scump. Din pensia lui modestă de aproximativ 100 de euro abia acoperă costurile cu încălzirea.
Epuizați de război: „Nu îmi mai este frică deloc”
Nikolai mărturisește că oamenii de aici sunt epuizați de război. Din 2014, ei nu văd altceva decât distrugere și suferință, deși cândva, rușii și ucrainenii erau camarazi.
„Pe vremea sovieticilor, trăiam cu toții împreună – kazahi, belaruși, ruși și ucraineni. Acum, unii politicieni ne-au învrăjbit”, spune bărbatul.
Situația se înrăutățește iar și pare critică. Se crede că Rusia a mobilizat peste 100.000 de soldați de-a lungul graniței cu Ucraina.
„Nu cred că se va întâmpla, dar dacă chiar vor declanșa invazia, va izbucni Al Treilea Război Mondial. Și nimeni nu vrea asta”, crede Nikolai.
Ce sentimente îl încearcă? „Nu îmi mai este frică deloc. Deloc”, susține bărbatul.
Arată reporterilor adăpostul pe care și l-a construit în curte. În 2014, el a stat săptămâni întregi acolo cu soția, fiica și cele două nepoate, sub ploaia de obuze. Acum îl folosește ca depozit de alimente.
Amintirile unui copil de 11 ani: „Coboram la subsol și apoi loveau obuzele. Apoi auzeam împușcături”
Nikolai crede că, și în cel mai rău scenariu, adăpostul său încă rezistă la bombe. Cu siguranță va rezista din nou, spune el. Deși, în mod clar, nu-i place perspectiva.
Nepoatele lui au acum 9 și 11 ani. Nikolai le ia în fiecare zi de la școală. Bunicul Nastiei și Katiei se ocupă de ele cât părinții lor sunt la serviciu. Face cald în casă, gătește și, cel mai important, se asigură că își fac temele.
Sunt scene de normalitate care încearcă să șteargă trauma războiului. Copiii de aici nu au cunoscut niciodată pacea. Aceste amintiri le vor rămâne în minte mult timp de acum încolo.
„Când Katia era mică, mama o înfășura în cârpe. Coboram la subsol și apoi loveau obuzele. Apoi auzeam împușcături”, povestește Nastia. Își pune mâinile la ochi și începe să plângă.
„Mai bine ne oprim aici cu întrebările”, intervine Nikolai.
Sora sa mai mică încearcă să o mângâie. Fetița de 11 ani se ridică și pleacă.
Tot ce au îndurat până acum s-ar putea repeta.
„Dacă orașul este ocupat, voi deveni agent sub acoperire”
În orașul Harkov, la aproximativ trei ore de mers cu mașina, se află un poligon. Dimitro se antrenează, trăgând la țintă. Nu își poate dezvălui identitatea.
„Lucrez pentru forțele de apărare. Dacă orașul este ocupat, voi deveni agent sub acoperire”, explică bărbatul.
Harkov este al doilea oraș ca mărime din Ucraina. Săptămâna trecută, președintele țării a estimat că ar putea fi primul oraș care va cădea în mâinile rușilor. În acest caz, soldatul Dimitro ar rămâne aici ca agent, ca să adune în secret informații pentru armata ucraineană. Are rădăcini rusești, ca mulți oameni de aici.
Orașul său natal, Harkov, este un mare centru comercial și industrial, având astfel o importanță strategică.
„Suntem în război din 2014. Unele bătălii le-am câștigat, pe altele le-am pierdut. Iar ideea că Harkov ar putea fi ocupat a tot fost vehiculată. Orașul se află de-a lungul graniței cu regiunea Donbas, devastată de război. Am putea fi ocupați în orice moment”, spune soldatul ucrainean.
Dimitro se pregătește pentru ce e mai rău. Are și un plan special de evacuare a soției și a fiului său. Dacă izbucnește războiul, la fel ca mulți alții, vor fugi în vestul Ucrainei. Dar cei mai mulți oameni rămân aici deocamdată.
„Bineînțeles că mi-e frică. Dar frica nu ar trebui să ne copleșească niciodată”, crede Dimitro.
Înapoi în Donbas, unde a început războiul, Nikolai a obosit. S-a săturat de frig, de sărăcie și de viața pe care o trăiește de opt ani. Are o singură dorință simplă: „Vreau pace!”, spune bărbatul.
Nikolai nu vrea să renunțe la speranță. Dar uneori se întreabă dacă această dorință i se va împlini vreodată. Video aici.
