Atenţie la cele 3 probleme ale părului

Individualitatea fiecăruia din noi constă din mai multe trăsături – caracter, aspect fizic, inteligență, temperament, poziție socială etc. Unele din aceste componente sunt determinate genetic, altele sunt circumstanțiale. Aspectul fizic are un rol primordial în realizarea implicită a procesului de comunicare, iar  pielea și anexele ei, părul și unghiile, au funcții primare în această interacțiune. Atunci când pielea, părul și unghiile au de suferit se constată o labilitate psiho-emoțională ce duce la instalarea barierelor în comunicare, integrare și adaptare socială. Conștientizarea acestor probleme este esențială pentru adresarea la medicul dermatolog.

separator
DSC_5253

Părul, podoaba pe care o purtăm oriunde și oricând, pe cât de bine arată, pe atât este de sensibil, fiind afectat de diverse stări patologice ale organismului, de la dezechilibrele hormonale, maladiile autoimune, afecțiunile metabolice,  dieta precară, stresul cronic, precum și probleme care la moment nu pot fi diagnosticate.

Irina Batir

Irina Batir,
doctor triholog clinica Sancos

Dna Irina Batîr, medic dermatolog, menționează că în mod normal, se pierd zilnic în medie 100-150 de fire de păr. La depășirea acestui număr de câteva ori cu o durata de peste o lună, se constată alopecia, este necesară adresarea neîntârziată la medic.  Cele mai frecvente 3 afecțiuni care conduc la căderea părului sunt: alopecia androgenetică (inclusiv la femei), effluvium telogen și alopecia areata.

Alopecia androgenetică numită si alopecia de tip masculin, este mai frecventă la rasa albă şi este produsă de hormonii androgeni pe fondul unei predispoziții genetice. În această afecțiune este scurtat ciclul pilar pe seama fazei de creștere (anagen). Alopecia debutează, de regula, la 30-40 ani, prin pierderea progresivă a părului la nivelul regiunii fronto-temporale și în vertex. Tegumentele din zonele alopecice par mai subțiri datorită absenței bulbilor piloși. Foliculii produc păr terminal din ce în ce mai subțire pâna la înlocuirea completă cu păr de tip imatur (vellus). Alopecia androgenetică feminină reprezintă aproximativ 85% din cazurile de alopecie la femei, tipul de alopecie diferă de cel la bărbați: se produce o pierdere difuză a părului care afectează mai ales regiunea centrală a scalpului și mai puțin zona frontală. În declanșarea ei sunt implicați: sensibilitatea crescută a firului de păr la concentrații fiziologice de androgeni, producerea crescută de androgeni (ovar polichistic, sindromul adrenogenital), consumul de medicamente cu acțiune androgenică. Chiar și cu mijloace terapeutice actuale, rezultatele sunt modeste, şi depind foarte mult de începerea cât mai rapidă a tratamentului. Nu trebuie neglijată igiena părului, recomandându-se folosirea șamponului cu ketoconazol, seleniu, novo-phane (vit.E, vit.C, biotină, vit.B5, vit. PP, vit. B6). Tratamentul local se face cu minoxidil și loţiuni cu estrogeni, iar corticosteroizi topici pot fi folosiți o perioada scurtă pentru tratarea simptomelor asociate (mătreață, dermatita seboreică).

Alopecia difuză câştigată non-androgenetică (effluvium telogen) reprezintă căderea firelor de păr în mod difuz, ducând la rărirea podoabei capilare. Poate interveni în mai multe circumstanțe: după naștere; postabortum; în cazul tulburărilor endocrine, în mod special în disfuncții ale glandei tiroide, în diabetul zaharat, hiperprolactinemie, hipoestrogenemie; după stări febrile (peste 39 grade Celsius); anumite tratamente cu citostatice, anticoagulante, antimalarice, unele anticoncepționale; după intervenții chirurgicale traumatisante; afecțiuni hepatice severe, carențe nutriționale grave, deficit de fier, zinc, cupru, calciu, seleniu, magneziu, vitaminele A si C; alcoolosimul cronic şi malabsorbția; intoxicații cu săruri de arsenic, bismut, mercur; după agresiuni cosmetice când se urmăreşte modificarea culorii sau modificarea de durată a formei firului de păr; stresul puternic, instalarea anxietăţii, depresiuni psihice. Identificarea factorului producator este principială, pentru definirea tacticii de tratament. Inlăturarea acestui factor contribuie la vindecări spontane.

Alopecia areată (pelada) este o pierdere focală a părului, de obicei reversibilă, de cauza necunoscută, fiind cea mai importanta alopecie inflamatorie. Afectează copiii şi adulţii şi are o distribuţie egală pe sexe. Pelada este considerată o maladie autoimună pe teren genetic predispozant. Pot participa următorii factori: factorul imunologic – asociere cu alte boi cu substrat imun (vitiligo, tiroidita Hashimoto); factorul genetic – 20% sunt cazuri familiale; factorul psihic – pelada se instalează frecvent după un șoc psihic; disfuncţiile endocrine, indeosebi cele tiroidiene; tulburările microcirculaţiei locale; deficitul latent de zinc; focarele infecţioase (dentare, sinusale). Are loc o pierdere rapidă şi completă a firelor de păr, care conduce la plăci alopecice, rotund-ovalare, de 1-5 cm diametru. Se localizează pe scalp, barbă, sprancene şi rare ori în alte zone păroase ale corpului. Smulgerea cu uşurinţă, fără durere a perilor de la periferia plăcilor alopecice, este un semn de avansare al bolii. Un număr mic de cazuri (sub 10%) se însoţesc de modificări unghiale. Acestea pot precede sau coincide cu debutul alopeciei şi pot persista şi după remisia acesteia. Evoluţia bolii este imprevizibilă. Formele de alopecie cu pronostic nefavorabil sunt cele cu debut prepubertar, pelada cu plăci multiple, când sunt afectate genele, sprâncenele şi în cazurile când există interesari unghiale sau evoluţia peladei depăşeşte un an. În scop terapeutic se abordează factorii de fond, la specialiştii respectivi: afecţiunile renale, hepatice, tulburările endocrine, carențele nutriţionale, starea psihică. În tratamentul propriu-zis se aplică: vasodilatatoare sistemice şi topice, terapia cu vitamine și aminoacizi; alergeno-terapia de contact, crioterapia, revulsive locale.

Problemele menționate pot fi și trebuie depistate cât mai devreme, atunci când corecția terapeutică administrată de medicul dermatolog se dovedește mai eficientă, nu conduce la reacții adverse și este mai ieftină pentru pacient.

O soluţie ideală pentru un păr sănătos şi unghii ferme este gama de produse NOVOphane(ACM Franţa). Ea conţine:

  1. NOVOphane 60 capsule pentru unghii şi păr – supliment alimentar bogat în aminoacizi, vitamine şi oligoelemente. Favorizează creşterea şi vitalitatea părului şi unghiilor.
  2. NOVOphane Energizing sampon – un şampon energizant împotriva căderii părului, conţine substanţe active: vitaminele B5, B6, E, PP, biotină, panthenol, lauril sulfat de sodium.
  3. Novophane nail cream – este o cremă hidratantă pentru unghii. Conţine urea, ulei de migdale dulci, ceară de albine, vitamina E şi lecitină de soia. Este destinată unghiilor casante, uscate şi neregulate, hrăneşte şi hidratează unghiile. Datorită ingridientelor naturale va conferi unghiilor flexibilitate şi putere.
  4. NOVOphane şampon cheratoregulator pentru tratamentul dermatitei seboreice,  sebopsoriasisului, reacţiilor inflamatorii şi alergiei scalpului. Conţine pirocton olamin, zinc pzrithione, acid salicilic şi extract de jneapăn care au acţiune antimicotică şi bactericidă, antiinflamatorie şi antifungică, reducând descuamarea şi iritarea pielii scalpului, stopează căderea părului şi stimulează creşterea lui.
  5. NOVOphane loţiune contra căderii părului este un antioxidant puternic, protejând părul de acţiunea razelor solare şi stimulează creşterea părului.

ANSP recomandă părinților să-și vaccineze copiii contra rujeolei pentru a-i proteja de îmbolnăviri

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) atenționează că rujeola este o infecție extrem de contagioasă care poate duce la complicații grave și îndeamnă părinții să vaccineze copiii conform Programului Național de Imunizări, aceasta fiind cea mai sigură și eficientă metodă de prevenire a cazurilor de îmbolnăvire, informează unica.md cu referire la un comunicat al instituției.

În Republica Moldova, în perioada 01 ianuarie 2024 – 08 august 2024, au fost înregistrate 149 de cazuri confirmate de rujeolă, dintre care 12 de import (România, Azerbaidjan, Marea Britanie, Germania și Federația Rusă). Cele mai multe dintre acestea au fost raportate în mun. Chișinău (62) și raionul Sîngerei (55). Alte teritorii afectate de rujeolă, de la începutul acestui an, sunt: Strășeni – 7 cazuri; Bălți – 6 cazuri; Dondușeni – 4 cazuri; Ialoveni – 3 cazuri; Drochia, Râșcani, Călărași – câte 2 cazuri; Fălești, Ștefan Vodă, Ungheni, Orhei, Ceadîr-Lunga, Dubăsari – câte 1 caz. Menționăm că peste 90% dintre cazuri sunt înregistrate la copii nevaccinați.

În condițiile de acoperire vaccinală joasă, (sub 90% pentru vaccinarea ROR la vârsta de 1 an) și a reticenței la vaccin, care persistă mai mult între membrii confesiilor religioase, există riscul de răspândire a rujeolei și a altor maladii ce pot fi prevenite prin vaccinare. Copiii mici sunt cel mai des expuși riscului de complicații severe. Ratele ridicate de spitalizare și slăbirea sistemului imunitar îi fac mai vulnerabili la alte boli infecțioase.

Tratament specific împotriva rujeolei nu există, dar boala poate fi prevenită prin vaccinare, care se efectuează gratuit, la 12 luni, 6-7 ani și 15-16 ani. Încurajăm părinții să meargă la instituția medicală, în cazul în care copiii nu au beneficiat de vaccin la vârstele corespunzătoare, unde medicul de familie va propune o schemă individuală de vaccinare.

Parazitul de 10 metri care poate trăi în corp până la 30 de ani

Una dintre infecţiile parazitare pe care oamenii le pot face de-a lungul vieţii este teniaza. Aceasta reprezintă infecţia cu tenie, un vierme intestinal care se transmite în urma consumului de alimente contaminate, cum ar fi carnea de porc sau de bovină.

Există mai multe tipuri de tenii, dar oamenii fac mai ales infecţii cu:

Taenia solium, care poate atinge lungimea de 3 metri; are ca gazdă porcul.

Taenia saginata, parazit care la vârsta adultă poate atinge lungimea de 10 metri. Gazda acestei tenii sunt bovinele.

Oamenii pot face teniază în urma consumului de carne de porc sau de vită crudă sau insuficient preparată termic, infectată cu ouă sau larve de tenie.

O altă cale de contaminare este cea fecal-orală. Când persoana infectată nu se spală riguros pe mâini după defecaţie şi manipulează alimente, poate contamina hrana cu ouă de tenie. Astfel, teniaza apare şi la cei care nu au consumat carne infectată. Contaminarea se poate face la orice vârstă.

Tenia este parazitul cunoscut a fi foarte rezistent în organismul uman

Când ouăle ei sunt ingerate de oameni, acestea încep să crească până ajung la vârsta adultă. Parazitul trăieşte la nivelul intestinului subţire, zona cea mai potrivită de dezvoltare pentru ciclul lui de viaţă. De acolo, se dezvoltă hrănindu-se cu alimentele ingerate de oameni.

În doar 3 luni devine adult și se poate reproduce. Există unii dintre acești paraziți care se pot stabili în ochi, în țesuturile subcutanate, în sistemul nervos și în mușchi.

Fragmentele de tenie pot fi observate şi pe lenjeria intimă sau în materiile fecale. Fără tratament, tenia poate trăi în corpul uman până la 30 de ani. O persoană infectată va răspândi mereu ouă şi larve.

Simptomele teniazei sunt adesea observate la începutul vieții acestui parazit. Printre manifestările posibile ale infecţiei se numără:

– Greață + multă poftă de mâncare fără a lua în greutate

– Diaree sau chiar constipație

– Mâncărime în jurul rectului sau anusului

– Dureri abdominale

– Tulburare alimentară (bulimie sau anorexie)

Dacă observi în mod regulat aceste simptome, este recomandat să te adresezi medicului pentru a efectua anumite analize: examenul coproparazitologic (examinarea materiilor fecale), amprenta anală, testarea anticorpilor serici.

În cazul diagnosticului de teniază, medicul va indica medicamente antiparazitare, antihelmintice.

De ce scad oamenii în înălțime la bătrânețe. Totul începe de la 40 de ani. Explicația specialiștilor

Multe persoane scad în înălțime pe măsură ce avansează în vârstă. Potrivit specialiștilor, acesta este un lucru normal, care se întâmplă în timpul procesului de îmbătrânire, scrie fanatik.ro.

Procesul începe de la 40 de an și este unul normal, conform experților. Când devine acest lucru un motiv de îngrijorare?

După 40 de ani, oamenii pierd aproximativ un centimetru în înălțime la fiecare 10 de ani, potrivit Medline Plus. Ritmul accelerează după vârsta de 70 de ani. Odată cu vârsta, oamenii ajung să piardă, în medie, între 1 și 3 centimetri.

Procesul de îmbătrânire presupune schimbări la nivelul oaselor, articulațiilor și mușchilor, supă cum a explicat Dr. Angela Catic, medic geriatru și profesor asociat la Centrul Huffington pentru Îmbătrânire de la Colegiul de Medicină Baylor.

“Discurile dintre vertebrele coloanei vertebrale pierd lichid pe măsură ce îmbătrânești, se deshidratează și, odată cu asta, pierzi puțin din înălțime”, a explicat aceasta.

În plus, mușchii abdominali au tendința de a slăbi în timp. Din acest motiv, multe persoane au o postură cocoșată și devin mai scunde la bătrânețe.

În cazul femeilor, pierderea osoasă poate fi grăbită de menopauză. Acest lucru se întâmplă “din cauza pierderii efectelor protectoare ale estrogenului asupra oaselor”, potrivit Dr. Arashdeep Litt, medic intern la Spectrum Health.

Ce problemă de sănătate provoacă pierderea în înălțime

O altă problemă care cauzează pierderea în înălțime este osteoporoza. Afecțiunea se dezvoltă în momentul în care densitatea minerală osoasă și masa osoasă scad. Un alt motiv este atunci când structura sau calitatea osului suferă modificări. Rezistența oaselor poate fi, astfel, redusă, iar riscul de fracturi e mai mare.

Din cauza osteoporozei, pot apărea fracturi de compresie a coloanei vertebrale. Acestea sunt, de fapt, mici rupturi la vertebrele coloanei, motiv pentru care “în multe cazuri, oamenii nici nu-și dau seama că se întâmplă acest lucru”.

Dacă o persoană pierde în înălțime 3 sau mai mulți centimetri, medicul va suspecta că aceasta suferă de osteoporoză. Diagnosticul poate fi confirmat printr-un test de densitate osoasă.

Pentru a reduce riscul de pierdere a înălțimii odată cu vârsta, dr. Catic a spus că acest lucru poate fi prevenit prin respectarea unui stil de viață sănătos.

Mai exact, este nevoie de sport regulat pentru a menține oasele cât mai puternice, dar și de o dietă bogată în calciu și vitamina D. Fumatul, consumul excesiv de alcool și de cofeină trebuie evitate, deoarece reprezintă factori de risc pentru dezvoltarea de osteoporoză.

MakingOf Martie
Articolul anterior
Rochii în trend pentru primăvara-vara 2013! (40 foto)
Articolul următor