Experiența unei mame care, prin terapie psihologică, a reușit să depășească mai ușor șocul și să își accepte copilul homosexual, poate fi o lecție de viață pentru mai mulți părinți.
„Am apelat la psiholog pentru că nu reușeam să înțelegem de ce copilul nostru era atât de închis în sine. Era deja o perioadă lungă, de câteva luni bune, în care se închidea în camera lui și nu își mai dorea să comunice. Am înțeles că și la școală era foarte retras, iar rezultatele la învățătură erau într-o continuă scădere.
După primele ședințe de terapie, am început să ne redobândim speranța că va redeveni din nou ceea ce a fost, poate chiar o variantă mai bună. Își manifesta dorința să încerce lucruri noi, să facă sport, cursuri de înot, ba chiar să se înscrie la cursuri de actorie.
Eram tare mândri de evoluția lui, până în ziua în care, într-o discuție în familie, am aflat o veste care ne-a zdruncinat. Dintr-odată, înțelegeam și eu și soțul ce încerca să ne transmită copilul atunci când se retrăsese în sine.
Pentru mine, șocul a fost destul de temperat. Ascultând de sfaturile tale, mă focusam mai ales pe noile preocupări ale copilului. A fost mai greu la început, dar în timp am învățat să mă bucur de copilul meu, indiferent de identitatea sexuală despre care spunea că îl reprezintă.
Soțul meu a fost însă extrem de șocat. Pentru el, șocul a durat câteva săptămâni. Aveam senzația că problemele de tristețe profundă trecuseră de la copil la soț și mă simțeam cumva depășită de situație.
Terapia însă l-a ajutat și pe soțul meu să își depășească șocul și să înțeleagă că fiul nostru va rămâne minunea noastră, indiferent de orientarea lui sexuală.
Împreună, am învățat să ne bucurăm de viață, de realizările copilului pe care, datorită terapiei, le puteam regăsi pe mai multe planuri.
Rezultatele școlare se îmbunătățiseră substanțial, și-a depășit frica de apă și a învățat să înoate foarte bine. Cursurile de dans îi dădeau o energie aparte, iar în urma cursurilor de actorie a reușit să se exprime mai bine și, spunea el, să își recunoască și să își controleze mai bine emoțiile.
Pot spune că, pentru noi, copilul nostru a fost o adevărată lecție de viață. Crezând că îl ajutăm doar pe el, am descoperit să ne ajutăm și pe noi. Am învățat să comunicăm mai bine, să ne bucurăm mai mult de viață. Și eu, și soțul, urmând exemplul copilului, am făcut cursuri de dans și am învățat să înotăm.
Buchetul acesta mare de realizări, ale fiecăruia în parte, dar și ale familiei noastre în general, ne-a făcut să ne înțelegem mai bine unul pe celălalt, dar și să acceptăm că suntem diferiți.
Am învățat ce înseamnă respectul pentru celălalt, dar și dorința de a descoperi, mai profund, sentimentele și dorințele propriului copil.
Este al nostru și putem spune cu mâna pe inimă: DA, fiul nostru este homosexual, dar noi suntem mândri de el! Și el poate spune același lucru, că se mândrește cu noi, pentru că îl înțelegem, poate cum puțini părinți își înțeleg și își iubesc copilul cu adevărat.”
