Care ar fi fost principalele sarcini finalizate, că „denazificarea”, „demilitarizarea”, „naţionalismul ucrainienilor” nu s-au rezolvat. Armata rusă n-a fost în stare să ocupe niciun oraş important din Ucraina, nici Kiev, nici Lvov sau Odesa. Nici măcar Harkov, aflat la 70 de km de graniţa rusă. Nu mai vorbim de schimbarea de regim din Ucraina, cu unul obedient Moscovei, ca în Belarus. Rând pe rând China, Turcia, Japonia s-au dezis de regimul Putin şi n-au ridicat un deget în sprijinirea lui. Mai mult, cele mai multe ţări NATO, America, Europa, au ajutat militar şi umanitar Ucraina, izolând total Rusia. Iar ajutorul militar s-a dovedit esenţial în rezistenţa armatei Ucrainei, provocând armatei Rusiei pierderi imense, în oameni şi echipamente militare, transmite CNN, conform Adevărul.
Ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a declarat că „principalul obiectiv” al Moscovei în Ucraina este „eliberarea” regiunii Donbas, adică regiunile Doneţk şi Lugansk. Neputinţa armatei ruse de a ocupa o ţară mai mică şi cu armată mult sub potenţialul armatei ruse reprezintă o schimbare majoră în arhitectura geostrategică a lumii. Consecinţele se vor vedea în zilele şi lunile următoare.
Inclusiv la negocierile de pace dintre Rusia şi Ucraina.
Putin a pierdut lamentabil războiul cu Ucraina
Ceea ce am anticipat şi eu şi alţi comentatori se întâmplă în aceste zile. Rusia se retrage cu coada între picioare în Donbas, o parte mică din Ucraina.
Ministrul Serghei Şoigu declară:
„Principalele sarcini ale primei etape a operaţiunii au fost finalizate. Potenţialul de luptă al forţelor armate ucrainene a fost redus în mod semnificativ, ceea ce face posibilă concentrarea atenţiei noastre principale şi a principalelor noastre eforturi asupra atingerii obiectivului principal – eliberarea Donbasului.
Doi oficiali americani au declarat pentru CNN că deja se observă în teren reducerea operaţiunilor armatei ruse în jurul oraşelor Kiev, în ceea ce au descris ca fiind “o schimbare majoră de strategie”.
Aceştia consideră că mişcarea este una pe termen lung, ce nu poate fi interpretată ca o retragere pentru o regrupare temporară.
Sancţiunile economice blochează economia Rusiei, în fiecare săptămână inflaţia şi căderea rublei deteriorează nivelul de trai din Rusia, afectând viata a zeci de milioane de ruşi. Sute de mii de ruşi, cu o înaltă calificare, au fugit din Rusia, pe care o vedeau revenind la statutul URSS-ului.
Rusia este izolată total acum, economic, financiar, comercial, diplomatic, este boicotată cultural, sportiv şi artistic. Nici în visele cele mai negre nu se aştepta Putin la o aşa solidaritate şi unitate în idei şi acţiuni din partea occidentului.
Ideea disperată de a cere ruble pe gazul şi petrolul importat din Rusia, condiţie neacceptată de beneficiari, duce mai rapid Rusia la dezastru economic, pentru că 50% din PIB-ul Rusiei se realiza din exportul de hidrocarburi.
Prostia actualei elite politico-militare de la Moscova duce Rusia la o înfrângere umilitoare, similară cu aceea a Germaniei după al doilea război mondial. Această consecinţă poate fi şi premiza unei renaşteri a Rusiei, sub o conducerea tânără, inteligentă, care înţelege colaborarea şi cooperarea cu restul lumii, nu confruntarea cum înţelege Putin. Oricum, zecile de mii de morţi şi răniţi, inclusiv din armata Rusiei, reprezintă „sabia” atârnată acum deasupra capului lui Putin.
Ce urmează
Armata rusă se retrage pe teritoriul celor două republici, Doneţk şi Lugansk, ce reprezintă cam a zecea parte din teritoriul Ucrainei. Separatiştii pro-ruşi întreţineau oricum aici un conflict militar începând din 2014.
Problema este că şi armata Ucrainei scapă de presiunea militară asupra Kievului, Lvovului, Odesei şi altor regiuni importante, şi se va îndrepta spre Donbas. Dacă armata Ucrainei a ţinut piept Rusiei pe un teritoriu imens, cu atât mai mult îi va ţine piept în Donbas. Rusia a pierdut echipament militar şi cheltuieli de război în sumă de sute de miliarde de dolari. Alţi bani nu mai are de unde aduce, dacă şi exportul de gaze şi ţiţei se reduce sau încetează.
În convorbirile de pace care au început la Istambul azi, s-a vorbit despre neutralitatea militară şi nucleară a Ucrainei, de intrarea ei în UE, dar nu şi în NATO. La ajutoarele militare primite din partea ţărilor NATO, nici nu are nevoie de mai mult, deocamdată.
Ucrainienii înţeleg şi ei că Rusia este în corzi, militar, economic, financiar şi diplomatic, cu sute de diplomaţi expulzaţi din ţările UE şi NATO. Şi nu cred că se va negocia altceva decât coridoarea umanitare pentru salvarea populatiei ucrainiene din Mariupol şi alte oraşe distruse de bombardamentele Rusiei. Sau pe cei care au mai rămas în viaţă.
Confruntarea militară acerbă se va muta în Donbas, în republicile Doneţk şi Lugansk, şi nu este clar cine va avea câştig de cauză, având în vedere contextul economic, financiar şi comercial în care se zbate acum Rusia.
În cel mai bun caz, Ucraina ar putea renunţa la zonele dominate de separatiştii pro-rusi, deşi nu este clar, în acest moment, dacă va accepta aşa ceva.
Neclară este şi situaţia enclavelor ruseşti Transnistria şi Kaliningrad. Nu văd cum le-ar putea păstra Rusia, în condiţiile în care şi-a demonstrat neputinţa militară.
Au murit şi au fost răniţi zeci de mii de oameni, ucrainieni şi ruşi. Au plecat din locuinţele şi rosturile lor 10 milioane de ucrainieni. La nivel umanitar a fost o catastrofă, atenuată cumva de sprijinul acordat refugiaţilor de ţările vecine Ucrainei.
Rămâne ca Putin, autorul acestei catastrofe, să plătească pentru vieţile pierdute şi destinele distruse. Şi să fie înlocuit de conducători tineri, educaţi în timpurile noastre, nu în „şcolile” de tristă amintire ale KGB-ului.
