Principalele motive pentru care copiii fug de acasă pot fi lipsa supravegherii din partea părinţilor, teama de reacţia părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de o greşeală comisă de copil, situaţia financiară precară din familie, dar şi conflictele din familie (motivat de consumul de alcool şi comportament amoral al adulţilor) sau ca urmare a plecării părinţilor la muncă în străinătate.
Ce trebuie să facă părinţii şi persoanele în grija cărora se află copii:
– manifestați interes permanent faţă de situaţia copilului, încurajaţi-l să aibă încredere în puterile proprii şi menţionaţi orice îmbunătăţire în comportamentul său
– fiți atenți la orice schimbare negativă în comportamentul copilului şi motivaţi-l pentru rezolvarea în comun a problemei cu care se confruntă
– discutați cu copilul cât mai frecvent şi stabiliţi un set de reguli de comportament, atunci când se află în stradă
– învăţaţi-l că are voie să plece doar cu permisiunea dumneavoastră şi că trebuie să spună întotdeauna unde şi cu cine pleacă
– explicaţii că nu este bine să intre în vorbă cu persoane străine şi nici să accepte de la acestea diverse obiecte sau promisiuni. În niciun caz nu trebuie să se urce în maşinile necunoscuţilor sau să îi însoţească pe aceştia, indiferent de pretext
– asiguraţi-vă că ştie numele şi numărul de telefon al părinţilor, precum şi adresa la care locuieşte
– învăţaţi-l că dacă se pierde de dumneavoastră, trebuie să rămînă în zona unde v-a văzut ultima dată şi să apeleze la un poliţist sau la un adult însoţit de un copil
Solicitați ajutorul specialiştilor din domeniul protecţiei copilului când sesizaţi că situaţia pare a scăpa de sub control (psiholog, profesori, poliţie, autoritatea tutelară locală/teritorială), care vă pot oferi suport în rezolvarea situaţiilor de impas.
În cazul dispariţiei copilului, păstraţi calmul şi sesizați imediat poliţia, apelând la numărul unic 112.
