Şase sau şapte ore pentru a parcurge 60 de kilometri pe autostradă: aceasta este realitatea ultimelor zile în provincia turcă Hatay, una dintre cele mai grav afectate de cutremurele de luni care au distrus mare parte din sud-estul Turciei şi au provocat pagube însemnate şi în Siria vecină, transmite EFE.
Autostrada, care nu a avut prea mult de suferit în urma cutremurelor, este ticsită de maşini pe ambele sensuri, cu un şir nesfârşit de camioane, autobuze, furgonete, autoturisme particulare şi vehicule de mare gabarit care transportă utilaje grele sau, în unele cazuri, chiar case prefabricate, transmite tvr.ro.
Printre ele, circulă ambulanţe, cu sirenele pornite şi cu girofarul aprins, în încercarea de a-şi face loc, şi, cu o oarecare disciplină, toate vehiculele trag pe dreapta sau pe stânga în încercarea de a crea un culoar central pe care ambulanţele îl parcurg apoi în viteză mare, urmate adesea de maşinile caselor funerare municipale.
De când au apărut primele veşti despre cutremur, numeroşi cetăţeni originari din Hatay şi locuitori ai altor oraşe s-au urcat în maşini pentru a ajunge în oraşul Antakya, grav afectat de seism, în încercarea de a afla veşti despre rude, au declarat pentru EFE locuitori din zonă.
În fapt, mai mult de jumătate din maşinile care circulă în prezent prin Antakya au plăcuţe de înmatriculare din alte provincii, mai ales din Ankara, aflată la aproape 700 de kilometri distanţă, sau din Istanbul, situat mai bine de 1100 de kilometri pe autostradă.
Cu aceste vehicule soseşte şi o „armată” uriaşă de voluntari din întreaga ţară, care ajung aici prin propriile mijloace, pentru a ajuta cum pot la eforturile de salvare şi de înlăturare a molozului.
Pe autostradă circulă deopotrivă camioane, autobuze şi numeroase autoturisme particulare cu număr de înmatriculare local, încărcate până la refuz: sunt locuitorii care părăsesc oraşul distrus şi caută să se adăpostească la rude sau cunoscuţi aflaţi în alte zone din ţară.
Şi guvernul a început evacuarea acestui oraş cu 300.000 locuitori, unde nu mai există nicio casă locuibilă, pentru că inclusiv clădirile care au rămas în picioare în unele zone periferice ar putea avea structura de rezistenţă afectată şi trebuie evaluate în prealabil.
Un autobuz plin de familii din zonă dă ture prin centru, printre dărâmături şi excavatoare, căutând o ieşire dintr-un labirint în care este practic imposibil să te poţi orienta, pentru că o mare parte dintre străzi pur şi simplu au dispărut sub dărâmături, iar harta pusă la dispoziţie de GPS-ul telefoanelor a devenit o glumă proastă.
Desigur, aceasta se întâmplă când pe ecranul telefonului poate fi afişată harta, dat fiind că şi semnalul telefonic este extrem de deficient şi în mare parte a oraşului nu se pot iniţia apeluri telefonice şi nici nu se primesc date mobile.
Pentru a înlesni evacuarea, companiile aeriene turce oferă până la sfârşitul lunii bilete gratuite de avion de pe opt aeroporturi din zona afectată de cutremur.
Este o veste bună pentru cei care încearcă să se îndepărteze de dezastru… asta dacă găsesc un loc liber, misiune imposibilă pentru următoarele zile nu doar la companiile aeriene, ci şi la trenurile şi autobuzele care pleacă din Adana, cel mai apropiat oraş de Antakya, la circa 200 de kilometri distanţă, care continuă să funcţioneze normal.
Mulţi dintre cei care pleacă nu se vor mai întoarce niciodată, crede un locuitor al oraşului, identificat drept Onur şi intervievat de EFE. „Şi asta pentru că Antakya nu mai există”, explică el.
