Cine este cântăreața care trăiește cu un glonț în creier. A fost împușcată de bărbatul cu care a refuzat să se căsătorească

O cântăreață din Turcia, care a ajuns în finala unui concurs de talente televizat, a fost împușcată în cap de bărbatul pe care l-a refuzat atunci când acesta a cerut-o în căsătorie, relatează Sky News.

Cine e Femeia de oțel, cântăreața care trăiește cu un glonț în creier

Cu trei ani în urmă, sora ei a fost ucisă de iubit. Acum, Mutlu Kaya, zisă și „Femeia de oțel” din cauza glonțului pe care doctorii nu au putut să i-l scoată din creier, a ajuns un star al rețelelor sociale și o eroină pentru fanii ei, transmite digi24.ro.

În luna mai a anului 2015, pe vremea când avea doar 20 de ani, Mutlu a fost una dintre finalistele echivalentului turcesc al emisiunii Britain’s Got Talent. Era atât de aproape de a-și vedea visul cu ochii. 

Dar, cu doar câteva zile înainte să poată apărea din nou la televizor, viitorul pe care și l-a imaginat a fost distrus în cel mai brutal mod posibil, atunci când un bărbat care făcuse o obsesie pentru ea a încercat să o omoare. 

Mutlu a fost împușcată în cap și a petrecut următoarele două luni la terapie intensivă. Familia ei a campat în parcarea spitalului ca să fie cât mai aproape de ea. 

Povestea lui Mutlu a ajuns pe prima pagină a ziarelor din toată lumea. Opt ani mai târziu, femeia nu își mai poate folosi mâinile și se deplasează cu un scaun cu rotile.

Glonțul cu care atacatorul a vrut să îi curme viața a rămas în creierul femeii întrucât este prea riscant ca să poată fi scos – o amintire permanentă a evenimentului tragic care i-a schimbat complet viața. 

Familia lui Mutlu a fost lovită din nou de tragedie acum trei ani, când sora ei, Dilek, a fost ucisă de un bărbat care pretindea că este iubitul ei. 

Potrivit campaniei turcești „Vom Opri Feminicidul”, 334 de femei și-au pierdut viața în urma violențelor într-un context intim sau de familie în 2022, iar 245 au murit în condiții suspecte. 

Sora cântăreței a fost ucisă de iubit la o zi după ce a împlinit 35 de ani 

Dilek a fost împușcată mortal la o zi după ce a împlinit 35 de ani, în martie 2020. „M-a lovit mai tare decât glonțul”, a spus Mutlu. 

Astăzi, cântăreața nu mai cântă muzică turcească tradițională. În schimb, folosește platforma media ca să militeze pentru schimbare, pentru pedepse mai aspre și pentru ca violențele comise împotriva femeilor în Turcia să fie tratate cu mai mare seriozitate. 

Mutlu mai are 7 frați și surori. Familia ei provine din micul cartier Ergani al orașului Diyarbakir, cu o populație majoritar kurdă și conservatoare, din sud-estul Turciei. 

Cântăreața l-a întâlnit pentru prima oară pe Veysi Ercan, „bărbatul care i-a dat peste cap toată viața”, pe când avea doar 14 ani, iar el avea peste 20.  

A crezut că este un gentleman atunci când l-a cunoscut, dar, în timp, și-a schimbat opinia. Când bărbatul a cerut-o în căsătorie, ea a spus nu, ceea ce l-a înnebunit. Ercan a urmărit-o 1.400 de kilometri până la Istanbul, acolo unde se filma concursul. 

„A venit la studiouri și a spus: ‘Dacă o lăsați să participe la emisiune, vă voi omorî pe toți’. Suna în continuu și mă amenința. ‘Ești a mea sau vei fi moartă’”, și-a amintit Mutlu. „După ce am luat parte la concurs, a devenit și mai gelos. Cred că a simțit că dacă am succes la TV, nu va mai putea să mă controleze.” 

Cu doar câteva zile înainte de finală, Mutlu era la repetiții când Ercan a căutat-o acasă la sora ei, după ce a bombardat-o cu mesaje.

Din afara casei, Ercan a scos un pistol și a împușcat-o pe Mutlu printr-o ușă de sticlă. 

Următorul lucru pe care Mutlu și-l aduce aminte este că s-a trezit la spital. „Mi-am deschis ochii și eram în pat, complet imobilizată. A trebuit să folosesc scutece, ceea ce a fost foarte greu.” 

„Bărbatul ăsta mi-a luat mâinile și picioarele” 

În 2016, Ercan a fost condamnat pentru tentativa de omor și a primit 15 ani de închisoare. Cu toate acestea, bărbatul ar putea fi acum la doar câțiva ani de ziua eliberării. 

Mutlu a spus că îi este foarte greu să accepte această realitate. „Bărbatul ăsta mi-a luat mâinile și picioarele. Ar fi trebuit să primească închisoare pe viață. Pedepsele nu sunt suficient de mari. Vreau să țin subiectul violenței împotriva femeilor pe agendă. Primesc mereu răspunsuri pozitive, în special din partea femeilor. Ele îmi spun: ‘Mutlu, tu ești speranța noastră’.” 

Aproape o treime (32%) dintre femeile și fetele din Turcia cu vârste cuprinse între 15 și 49 de ani au suferit abuzuri fizice și/sau sexuale comise de un partener, potrivit datelor culese între 2000 și 2018 de Organizația Mondială a Sănătății.

Este cel mai mare procent din Europa și Asia de Vest pentru țările în care astfel de date sunt disponibile. În comparație, media europeană este de 23%. 

Mutlu își împărtășește povestea într-un nou documentar intitulat Numele meu este Fericit – „mutlu” înseamnă „fericit” în limba turcă. În una dintre scenele extraordinare ale acestui documentar, Mutlu îl privește pe doctor în timp ce acesta îi arată o radiografie cu glonțul din capul ei. 

Mutlu s-a împăcat cu ideea că glonțul nu poate fi scos afară. Poate că sună ciudat, dar uneori vorbesc cu obiectul străin din capul meu, a spus Mutlu. „De multe ori am dureri de cap foarte puternice. Îi cer [glonțului] să nu mă facă să mă simt atât de rău și să nu îmi provoace așa multă durere.” 

În 2022, ucigașul surorii ei a primit pedeapsa cu închisoarea pe viață. „În Turcia, multă lume joacă cele trei maimuțe: surdă, oarbă și mută”, a spus Mutlu. „Vreau ca alte țări și comunități să audă ce s-a întâmplat.”

Numele ei înseamnă „fericit”, dar pentru ea a căpătat un alt sens, după cum a spus și în documentar. „Când spun Mutlu acum înseamnă să fii matur, să fii o femeie care a avut mult de suferit.”

Drama apicultorilor moldoveni care trec printr-o criză acută

În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a exportat miere de albini, prețul produselor apicole a scăzut, iar cantitatea rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Drama apicultorilor moldoveni este că ei trebuie să vândă, în prezent, de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile pe care le-au avut în 2010, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

„Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la un minimum de acum 10-15 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult”, a declarat Veaceslav Ioniță, expert în politici economice la Institutul pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale (IDIS) „Viitorul”, vineri, 3 ianuarie, 2025, în cadrul emisiunii săptămânale „Analize economice cu Veaceslav Ioniță”.

Potrivit expertul, în 1980 erau 168 mii/familii de albini, dintre care 95 de mii – deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 73 de mii erau în gospodăriile oamenilor. În 1990 – 388 mii/familii: 98 de mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 290 de mii – ale oamenilor. 2000 – 76 mii/familii: 18 de mii erau în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 58 de mii erau în gospodării. 2010 – 101,5 mii/familii: 4,9 mii erau deținute de către întreprinderi agricole și fermieri, iar 96,6 de mii erau în gospodăriile oamenilor. 2020 – 182,1 mii/familii: 2,3 mii erau ale întreprinderilor agricole și ale fermierilor, iar 179,8 de mii erau ale oamenilor. 2024 – 207,1 mii/familii: 3,2 mii sunt în gestiunea întreprinderilor agricole și ale fermieri, iar 203,9 mii sunt în gospodăriile oamenilor. „În Republica Moldova, sectorul apicol se ține pe activitatea micilor apicultori”, spune expertul.

Despre producția de miere, a afirmat că în 2010 s-a produs 2,7 mii/tone; în 2015 – 3,5 mii/tone; 2016 – 5,4 mii/tone; 2019 – 5,7 mii/tone; 2020 – 3,9 mii/tone; 2021 – 5 mii/tone; 2022 – 4,5 mii/tone; 2023 – 5,5 mii/tone; 2024 – estimativ 5,6 mii/tone. Cu referire la exportul mierii de albini, a menționat că în 2000 volumul exportului a totalizat 0,33 mil/USD; în 2010 – 1,6 mil/USD; 2015 – 9,5 mil/USD; 2017 – 14,1 mil/USD; 2020 – 8,8 mil/USD; 2022 – 12,8 mil/USD; 2023 – 6 mil/USD; 2024 – estimativ 9,2 mil/USD. „Din 2017 batem pasul pe loc, după ce a fost transformată această ramură în una importantă de export”, susține expertul.

În baza datelor pentru ultimii doi ani, Veaceslav Ioniță a stabilit țările unde este exportată mierea de albini din Republica Moldova. Este vorba de Italia, cu o pondere de 33,1%; România – 16,3%; Slovacia – 9,1%; Germania – 6,4%; Franța – 6,2%; Norvegia – 4,8%; Olanda – 4,2%; Cehia – 3,8%; Macedonia de Nord – 3,4%; Serbia – 3%; alte 25 de țări – 9,6%. „Două țări consumă jumătate din mierea de albini din Republica Moldova. 90% din toată mierea de albini merge în țările din UE”, a spus Veaceslav Ioniță.

Cu referire la prețul mediu de export al mierii de albini, economistul a declarat că în 2005 acesta a fost de 1,4 USD/kg; în 2010 – 3,6 USD/kg; 2016 – 2,8 USD/kg; 2020 – 2,6 USD/kg; 2023 – 3,5 USD/kg; iar în 2024, în prima jumătate a anului, a fost de 2,4 USD/kg. În lei, în 2010 a fost de 44,6 lei/kg; în 2015 – 62,5 lei/kg; 2020 – 44,9 lei/kg; 2022 – 71,7 lei/kg; 2024 – 43 lei/kg. Asemenea preț a fost în 2013, dar valoarea leului din 2013 era altul față de valoarea leului de astăzi. Este cel mai mic preț de vânzare și de export al mierii de albini pe care l-am avut vreodată. Cea mai mare durere a apicultorilor este faptul că prețul de export determină și prețul de import. Au ajuns apicultorii, în acest an, să vândă angro mierea de albine mai ieftin decât zahărul. Costurile la ei cresc, cheltuielile vieții au crescut cu 65%, inflație mare, iar prețul de vânzare al mierii de albine a scăzut aproape de două ori”, a declarat economistul.

Vorbind despre încasările apicultorilor, luând anul 2010 ca an de referință, Veaceslav Ioniță a spus că în 2010 au avut încasări de 100%; în 2012 – 76% din nivelul anului 2010; în 2015 – câștigurile au fost la nivelul anului 2010. În 2020 – 60% din nivelul anului 2010; în 2023 – 55% din valoarea lui 2010; iar în 2024 încasările sunt în proporție de 35% din nivelul anului 2010. „Până în 2010 veniturile apicultorilor au cunoscut doar creșteri. Astăzi, de la 1 kg de miere de albini apicultorul obține de trei ori mai puțin decât obținea în 2010. Apicultorii astăzi trebuie să vândă trei kilograme de miere de albini ca să aibă veniturile pe care le avea în 2010 de la 1 kg de miere. În 2024 apicultorii trebuie să lucreze și să vândă de trei ori mai mult miere ca să-și asigură familia la nivelul anului 2010. Situația în care se află apicultorii astăzi din păcate este cea mai complicată față de toate ramurile agriculturii”, a spus economistul.

Referitor la producția, exportul și consumul local de miere de albini, analistul economic a precizat că în 2010 producția a fost de 2700 de tone, dintre care 400 tone-export, iar 2300 tone-pe piața locală. 2015 – total 3500 tone: 2900 tone-export, iar 500 tone-consum local. 2020 – 3900 tone: 3400 tone-export, 500 tone-consum local; 2022 – 4500 tone: 3400 tone-export, 1100 tone-consum local; 2024 – 5600 tone: 3800 tone-export, 1800 tone-consum local. „Noi avem două probleme. Pe de o parte a scăzut prețul, pe de altă parte, a scăzut și exportul. Pe de o parte, se produce multă miere de albini, iar pe de altă parte, prețul de export a scăzut și volumele au scăzut. Timp de trei ani, dar mai grav în 2023 și 2024, în țară este multă miere de albini. De câteva ori mai mult decât în mod normal”, a precizat analistul economic.

În baza stocului mediu pe doi ani, expertul a estimat consumul mediu de miere de albini pe cap de locuitor. Astfel, în 2010 se consuma 0,8 kg/persoană; în 2015 – 0,2 kg/persoană; 2018 – 0,1 kg/persoană; 2021 – 0,4 kg/persoană; 2023 – 1 kg/persoană; iar în 2024 se consumă 1,2 kg/persoană. „În ultimii doi ani, din cauza că Republica Moldova nu a putut exporta, prețurile au scăzut, iar cantitatea de miere de albini rămasă în țară este de două ori mai mare față de anii precedenți. Toată drama apicultorilor este că ei trebuie să vândă de trei ori mai multă miere de albini ca să aibă veniturile din 2010. Prețul un kilogram de miere de albini a ajuns la minimum de acum 10 ani, în condițiile în care costurile au crescut aproape de două ori. Avem o stare în care avem un surplus de miere de albini, în condiția în care nu se produce atât de mult. Fiecare dintre noi poate susține apicultorii, cumpărând un kilogram de miere pentru consum”, a îndemnat Veaceslav Ioniță.

Cum s-ar putea termina războiul din Ucraina în 2025

Pe măsură ce războiul din Ucraina ajunge la sfârșitul celui de-al treilea an, Rusia câștigă teren mai repede. 2025 ar putea fi anul sfârșitului acestui conflict, scrie adevarul.ro.

Jurnaliștii de la BBC consideră că în 2025 s-ar putea încheia acest conflict european. Aceștia au analizat situația războiului din Ucraina și au prezentat cum ar putea arăta finalul său.

Trebuie să spun că situația se schimbă dramatic”, a declarat președintele Rusiei, Vladimir Putin, la conferința de presă de la sfârșitul anului din decembrie, adăugând: „Există mișcare de-a lungul întregii linii de front. În fiecare zi.

În estul Ucrainei, armata rusă înaintează prin câmpurile larg deschise ale Donbasului. Unii civili fug înainte ca războiul să ajungă la ei. Alții rămân până când obuzele încep să explodeze în jurul lor. Abia atunci își împachetează lucrurile pe care le pot transporta și își părăsesc locuințele, urcând în trenuri și autobuze și mergând mai spre vest, spre a fi în siguranță.

„Discuția despre negocieri este o iluzie”

În îndepărtatul Washington, între timp, imprevizibilul Donald Trump, care nu este faimos pentru dragostea lui pentru Ucraina sau pentru Volodimir Zelenski, este pe cale să preia conducerea la Casa Albă.

În plus, rămâne de văzut și dacă promisiunea lui Trump de a pune capăt conflictului în termen de 24 de ore de la preluarea mandatului va fi respectată.

Potrivit lui Michael Kofman, expert al Fundației Carnegie pentru Pacea Internațională (Carnegie Endowment for International Peace), noua administrație americană se confruntă cu două provocări,

„În primul rând, ei vor moșteni un război pe o traiectorie foarte negativă, fără a avea o perioadă mare de timp pentru a stabiliza situația”, a spus el în decembrie, adăugând: „În al doilea rând, o vor moșteni fără a avea o teorie clară a succesului”.

Donald Trump a oferit câteva indicii, în urma interviurilor recente, despre modul în care intenționează să abordeze războiul. El a declarat pentru Time Magazine că nu este „vehement de acord” cu decizia administrației Biden, din noiembrie, de a permite Ucrainei să tragă rachete cu rază lungă de acțiune, furnizate de SUA, către ținte din interiorul Rusiei.

„Doar intensificăm acest război și îl agravăm”, a spus Trump.

Întrebat de NBC News, pe 8 decembrie, dacă Ucraina ar trebui să se pregătească pentru mai puțin ajutor din partea americanilor, președintele ales a spus: „Posibil… Probabil, sigur”.

Doar că intențiile lui Trump sunt departe de a fi clare. Iar, deocamdată, oficialii ucraineni resping orice discuție despre presiuni sau sugestia că sosirea lui Trump ar însemna neapărat că discuțiile de pace sunt iminente.

Se vorbește mult despre negocieri, dar este o iluzie”, spunea, recent, Mykhailo Podolyak, consilier al șefului biroului președintelui Zelenski.

Niciun proces de negociere nu poate avea loc, deoarece Rusia nu a fost obligată să plătească un preț suficient de mare pentru acest război”, a completat acesta.

„Planul de victorie”

Chiar înainte de alegerile din SUA, existau semne că Zelenski căuta modalități de a susține atractivitatea Ucrainei ca viitor partener pentru un președinte ales precum Trump, care este atât instinctiv tranzacțional, cât și reticent în a continua să susțină o securitate europeană mai largă.

Citiți continuarea AICI.

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: Soldații unei brigăzi de elită au dezertat în masă, în Franța

Procuratura din Kiev a deschis o anchetă penală în legătură cu situația militarilor care au dezertat înainte de a fi trimiși pe front, scrie adevarul.ro.

Dintre aceștia, peste 50 de militari au dezertat chiar în timp ce se antrenau în Franța. În plus, brigada nu a putut fi niciodată „creată” în adevăratul sens al cuvântului și nu a putut acționa ca o unitate omogenă, deoarece militarii săi – atunci când nu dezertau – erau trimiși imediat pe front după ce terminau pregătirea: peste 2.500 de soldați au fost trimiși astfel pentru a înlocui pierderile suferite de alte brigăzi pe câmpul de luptă, conform unei investigații realizate de publicația ucraineană censor.net.

Înainte de apariția scandalului, presa și propaganda de la Kiev prezentau brigada 155 de Infanterie Mecanizată a armatei ucrainene, supranumită „Ana din Kiev”, drept o unitate de elită care urma a fi echipată inclusiv cu armament, tunuri și blindate occidentale.

 În realitate, până să ajungă pe front, peste 1,700 de militari din cei 4.000 declarați oficial deja dezertaseră din această unitate.

Brigada a fost apoi trimisă pe frontul de la Pokrovsk fără drone de recunoaștere și fără echipament specializat în combaterea dronelor rusești. Unul din comandanții brigăzii, care avea chiar misiunea de a recruta, forma și antrena efectivele unității, a murit în urma unui stop cardiorespirator. Apoi, comandantul brigăzii a fost imediat demis după ce unitatea a intrat în luptă.

Pierderile mari suferite pe front au fost provocate, conform jurnaliștilor de investigație ucraineni, de faptul că ofițerii de la comanda brigăzii nu au avut niciodată timp să-și antreneze adecvat propriii militari. Astfel, deoarece erau permanent transferați la alte unități din prima linie, militarii brigăzii 155 nu au putut acționa niciodată în mod coerent, omogen și coordonat.

 „Membrii brigăzii au devenit ostatici ai unei acțiuni de PR a lui Zelenski”, se arată în publicația ucraineană citată. Jurnaliștii, bloggerii militari și influencerii  ucraineni s-au arăta scandalizați de modul în care liderii armatei ucrainene decid din simple rațiuni de PR, să creeze noi unități din resturi provenite de la alte brigăzi, fără ca noile brigăzi formate să dispună de o comandă coerentă, specialiști, tehnică grea de luptă sau drone, ceea ce duce la pierderi inutile de vieți pe front.

„Se pierd vieți și bani din fonduri publice pe aceste noi proiecte în loc de a întări mai mult unitățile deja formate și care au deja experiență acumulată pe câmpul de luptă”, se arată în articolul publicației censor.net, care a calculat că o brigadă nou-formată costă statul ucrainean în jur de 900 de milioane de euro.

 Peste 19.000 de dezertori în armata ucraineană, înregistrați oficial

Armata ucraineană se confruntă în prezent cu tot mai multe cazuri de dezertări: în luna septembrie 2024, peste 19.000 de militari erau înregistrați ca dezertori. Cei aproape trei ani de război continuu împotriva armatei ruse au decimat aproape toate unitățile ucrainene din prima linie.

Rotirile de trupe sunt rare, ceea ce duce la epuizarea și demoralizarea militarilor – în special a infanteriștilor – care luptă în cele mai fierbinți zone ale frontului, cum este cea de lângă Pokrovsk. „Nu toți soldații mobilizați își părăsesc pozițiile, dar majoritatea asta fac. Când ajung aici (în prima linie), realizează cât e de greu, când văd dronele inamicului sau efectele bombardamentelor artileriei”, a declarat, sub protecția anonimatului, comandantul unei unități ucrainene angajate în luptele de la Pokrovsk.

Situația e mult mai gravă, în condițiile în care unii comandanți ucraineni au recunoscut că nu raportează imediat unele cazuri de dezertare ori absențe neautorizate și că încearcă mai întâi să-i convingă pe militari să se întoarcă voluntar, fără a fi pedepsiți.

O astfel de abordare a devenit atât de frecventă încât parlamentarii au modificat legea astfel încât cazurile de dezertare să nu fie pedepsite, dacă militarul se află în prima abatere.

Șoferii din Capitală s-au trezit cu pliante pe mașini. Ce spune Poliția
Articolul anterior
Antony Blinken: A venit timpul pentru ca Suedia să adere la NATO
Articolul următor