„Închipuiți-vă inima de mamă, e de nedescris. Mi-am sunat imediat nora. Am întrebat-o: De ce ascundeți de mine? Spuneți adevărul mamei, să mă duc undeva să strig, că nu mai pot”. Mama lui Igor Ciofu, agentul de pază decedat eroic la Aeroport, în urma atacului din 30 iunie, a relatat, într-un interviu pentru Adrian Prodan, cum a aflat despre tragedia din acea zi, dar și cum era fiul ei, în viața de zi cu zi. „A fost un băiat cu inimă mare, săritor la nevoie, el nu obijduia pe nimeni, pe toți îi ajuta. Nu avea motiv de supărare, chiar de îi spuneai ceva, el calcula, dacă era vinovat, își cerea scuze. El nu ținea mânie”, a povestit femeia, conform shok.md.
„Aproape de ora 17:00 am mers la magazinul alimentar, să-mi iau pâine, apoi a venit cumnata mea. Niciun sunet de nicăieri, nimeni nu mi-a spus nimic. M-am întors, mă uit, la poartă se oprește o mașină albă. E șoseaua centrală, m-am dus la poartă, lângă mașină stătea cumătrul lui Igoraș, cel mai bun prieten al lui și fratele mai mic al soțului meu. Lângă ușa garajului deja era cumnata mea, plângea. Eu întreb: S-a întâmplat ceva? Cumnata zice: Leonea, îi spunem adevărul țacăi? El i-a răspuns: Hai lasă, mai sunăm acuș, te grăbești. Mi-au spus că s-a întâmplat ceva la Aeroport și vor să verifice, dacă nu cumva și Igoraș e implicat. Eu nu văzusem știrile. Mă luau fiorii, mă încălzisem așa tare, simțeam un năduf. Am auzit că au sunat la primar, am mai așteptat, apoi am decis să îi sun Dianei, pentru că am văzut că ei ascund. Am întrebat-o dacă l-a sunat pe Igor. Zice că nu. I-am spus că ceva nu e bine. Ea îmi zice: Eu nu știu nimic de la Chișinău, iar matale știi de la Nimoreni. Calmează-te, că Vlăduț a auzit și retrăiește. Am simțit că se grăbește. Peste un timp, îi sun Sănduței, nepoțica mai mare: Ai auzit ce s-a întâmplat? Spuneți bunicăi. Ea mi-a spus că la Aeroport sunt 2 oameni răniți, dar nu-i tăticul. I-am spus că ce nu ar fi, au și ei mamă, surori, frați, mamă, tată, îi așteaptă cineva acasă, nu trebuie să ne limităm că nu-i al meu”, a relatat mama lui Igor Ciofu.
„Strigam, fierbea totul în mine, era clar pentru mine că Igoraș nu mai este în viață”
„Apoi a sunat primarul și a confirmat că Igoraș a decedat și mai este un băiat decedat și mai este un ostatic. Închipuiți-vă inima de mamă, e de nedescris. O sun îndată pe Diana: De ce ascundeți de mine? Ea îmi spune: Nu am știut nimic, am comandat taxi să plec la Aeroport și merg încolo. I-am zis: Spuneți adevărul mamei, să mă duc undeva să strig, că nu mai pot.
Cumnatul meu vorbea cu cineva, dar nu au vrut să îmi spună deodată, mă mângâiau, pentru că sunt după operație și nu demult mi-am înmormântat soțul. Tatăl lui Igor nu mai este în viață, a decedat recent, i-am făcut jumătate de an, în prezența lui Igoraș.
Am sunat-o pe Diana, deja strigam, fierbea totul în mine, era clar pentru mine că Igoraș nu mai este în viață. Dianuța mi-a spus atunci: Mamă, Igoraș m-a lepădat.
Nu vă pot reda ce am simțit. Câteva clipe nu mi-am dat seama. Dar m-au sprijinit cumnata, cumnatul și cumătrul. Acum conștientizez, înțeleg că înapoi nu se întoarce”, a continuat femeia.
„Durerea cea mai mare pentru mine e că soțul meu a fost orfan de război, nu și-a văzut tatăl”
Aceasta este supărată și pe faptul că nepoții au rămas fără tată, exact cum a fost și soțul ei, decedat recent: „Durerea cea mai mare pentru mine e că soțul meu a fost orfan de război, nu l-a văzut pe tatăl lui. A trăit 78 de ani, noi împreună am trăit 54 de ani și câteva luni, în armonie, dragoste, am avut copii mult doriți. Avem un băiat, Sergiu, invalid din copilărie, are 51 de ani, ne știe satul, lumea. Primul copil al nostru e Viorica, fetița, născută în 1969, nu e în țară. S-a căsătorit în sat, iar după 17 ani de căsnicie, soțul ei a decedat. Ea a crescut de una singură copiii – 2 băieți și o fetiță, în Italia, soțul a avut grijă să-i ducă acolo, înainte de a deceda. Fata și nepotul mai mare au venit să-l petreacă la Igoraș”.
Mama lui Igor Ciofu a activat în sfera pedagogică, începând cu anul 1968: „Am venit învățătoare în sat, la copiii din clasele primare și am lucrat până în 2013 – 45 de ani. Aici am început cariera și aici am ieșit la pensie. Soțul a lucrat ca militar, în MAI, în Chișinău”.
„O iresponsabilitate din partea conducerii sale. Doar doi polițiști în așa sală mare? Puteau fi nu doar ei morți”
Întrebată cine crede că este de vină pentru moartea fiului ei, femeia a răspuns: „Cred că este o iresponsabilitate din partea conducerii unde a lucrat el. Doar doi polițiști în așa sală mare? Puteau fi nu doar ei morți. Dacă mai era cineva, măcar altfel de chemare. Pe acela l-a lovit și l-a dat jos, iar acesta s-a dus în apărare”.
Ce a făcut Igor Ciofu, cu o zi înainte să fie împușcat mortal
„El creștea în niște sere flori, E costisitor lucrul, dar s-a gândit să facă pentru familie. Joi până seara a terminat ce și-a pus în plan. Au plecat acasă, pentru că a doua zi urmau să ducă niște investigații la policlinica de sector. În timpul zilei el a fost omorât”, a povestit mama agentului împușcat mortal.
Femeia nu s-a gândit vreodată că pe fiul său îl paște vreun pericol de moarte, la serviciu: „Știam că e periculos lucrul, dar el l-a iubit. Când a ieșit la pensie de la SPPS a spus că nu se duce la lucru măcar 3 luni, să se recreeze: O să stau cu Dianuța, cu copii, cu matale, mai ales că ești după operație. Când ne-a spus că se angajează la Aeroport, m-am gândit că nu e atât de complicat ca la SPPS, pentru că acolo erau mereu cu escorta. Acolo a scăpat de toate”.
„A fost un băiat cu inimă mare, nu obijduia pe nimeni, pe toți îi ajuta”
Maia lui Igor Ciofu se sfiește să-l laude, dar spune că oricine l-a cunoscut are doar cuvinte calde despre el: „Ca fiecare mamă, nu că vreau să-l laud eu, poate să îl laude satul, satul vecin, la Colegiul de Medicină pot să vă spună, a fost un băiat cu inimă mare, săritor la nevoie, el nu obijduia pe nimeni, pe toți îi ajuta. Nu avea motiv de supărare, chiar de îi spuneai ceva, el calcula, dacă era vinovat, își cerea scuze. El nu ținea mânie. Mereu îmi destăinuia secretele. Nu era pentru el, era sfătos, cerea mult ajutor de la unii băieți, sfaturi”.
Igor a făcut Colegiul de Medicină și totuși, a ales să lucreze în securitate.
