Anxietatea, efecte grave pentru sănătate. Ce cauzează, de fapt, anxietatea

09/08/2023

Anxietatea este trăită de mulți dintre noi, dar puțini înțeleg cu adevărat cum funcționează această reacție complexă în creierul nostru. Este o stare de neliniște, îngrijorare și frică în fața unor evenimente sau situații viitoare, iar mecanismele din spatele acestei reacții sunt mai intricate decât ne putem imagina, scrie dcmedical.ro.

Anxietatea și creierul: Bazele neurologice

Pentru a înțelege cum funcționează anxietatea în creierul nostru, este important să explorăm bazele neurologice ale acestei reacții complexe. Creierul nostru este responsabil, nu doar pentru funcțiile cognitive, dar și pentru reglarea emoțiilor și a răspunsurilor fizice la stimuli externi. În acest context, anxietatea are rădăcini adânci în sistemul nostru nervos central.

O componentă esențială în ecuația anxietății este amigdala, o structură aflată în centrul creierului. Amigdala are un rol crucial în evaluarea amenințărilor și inițierea răspunsurilor emoționale adecvate. Atunci când suntem expuși la situații stresante sau periculoase, amigdala preia controlul și declanșează o serie de reacții complexe.

Această reacție începe cu semnale chimice și electrice care se propagă în creier. Amigdala eliberează hormoni de stres, cum ar fi cortizolul și adrenalina, în sângele nostru. Acești hormoni au un impact semnificativ asupra întregului corp, pregătindu-l să facă față amenințării percepute. De exemplu, ritmul cardiac și tensiunea arterială cresc, furnizând mai mult sânge mușchilor pentru a fi pregătiți pentru acțiune.

Un aspect important de menționat este reacția de „luptă sau fugă” care apare în acest context. Această reacție ancestrală ne ajută să ne protejăm în fața pericolelor. Fie ne confruntăm cu amenințarea, fie alegem să fugim pentru a ne asigura supraviețuirea. Dacă fugim de fiecare dată, creierul va înțelege că acea situație reprezintă un pericol pentru noi, conducând astfel la anxietate.

Totuși, în societatea modernă, mulți dintre noi experimentăm anxietatea în fața unor situații care nu sunt neapărat periculoase. Creierul nostru poate interpreta diferite evenimente sau situații ca potențial amenințătoare, chiar dacă nu sunt. Aceasta poate duce la apariția anxietății fără un motiv clar sau proporționat.

Pe măsură ce cercetările avansează, se înțelege din ce în ce mai bine că anxietatea este rezultatul unei interacțiuni complexe între diferite regiuni ale creierului și neurotransmițători. De exemplu, neurotransmițătorii precum serotonină și GABA au un rol semnificativ în reglarea stării noastre de spirit și a reacțiilor anxioase.

Anxietatea are baze neurologice profunde în creierul nostru. Amigdala și alte regiuni ale creierului lucrează împreună pentru a evalua amenințările și pentru a iniția reacțiile noastre emoționale și fizice. Deși această reacție ancestrală poate fi utilă în anumite contexte, în societatea modernă, anxietatea poate fi provocată și de stimuli care nu reprezintă un pericol real. Înțelegerea acestui proces ne poate ajuta să gestionăm mai bine anxietatea și să ne menținem echilibrul mental.

Circuitele cerebrale ale anxietății

Anxietatea este mai mult decât un răspuns simplu la situații stresante. În realitate, este o reacție complexă care implică mai multe regiuni ale creierului și circuitelor sale. În afară de amigdală, cortexul prefrontal joacă, de asemenea, un rol crucial. Acesta este centrul raționalității și luării deciziilor din creierul nostru.

De multe ori, anxietatea poate fi legată de o hiperactivitate a amigdalei și a unei comunicări deficiente între aceasta și cortexul prefrontal. Acest lucru poate duce la supra-reacții la amenințări minore sau la incapacitatea de a regla răspunsul de frică.

Cum ne afectează anxietatea?

Anxietatea poate afecta diferite aspecte ale vieții noastre, de la bunăstarea mentală și emoțională la sănătatea fizică. În doze mici, anxietatea poate fi utilă, ajutându-ne să fim vigilenți și să luăm măsuri de precauție. Cu toate acestea, prea multă anxietate sau anxietate cronică pot avea efecte negative.

Pe termen lung, anxietatea cronică poate duce la stres cronic, epuizare emoțională, probleme de somn și impact negativ asupra sistemului imunitar. De asemenea, poate contribui la apariția unor afecțiuni medicale precum boli cardiovasculare, hipertensiune arterială și tulburări digestive.

Gestionarea anxietății

Cum putem gestiona anxietatea și echilibrul dintre reacția de luptă sau fugă și gândirea rațională? Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este adesea utilizată pentru a învăța tehnici de gestionare a gândurilor și emoțiilor anxioase. Relaxarea, meditația și exercițiile fizice regulate pot ajuta la reducerea nivelurilor de stres și anxietate.

În cazuri mai severe, medicația prescrisă de un specialist poate fi utilă pentru a gestiona simptomele anxietății. Este important să căutăm ajutorul profesionistului potrivit pentru a primi sfaturi și tratament adecvat.

Anxietatea este o reacție complexă care are rădăcini în creierul nostru. Înțelegerea mecanismelor din spatele acestei reacții ne poate ajuta să gestionăm mai eficient anxietatea și să ne menținem echilibrul mental și emoțional.

De ce răcim atât de des: Virusurile le dau bătăi de cap cercetătorilor

De ce răcim mai des și sunt virusurile mai rezistente. Un studiu recent sugerează o posibilă legătură între diversificarea virusurilor pe Pământ și radiațiile cosmice provenite de la supernove antice, scrie evz.ro.

De ce răcim mai des și sunt virusurile mai rezistente

Conform cercetărilor efectuate de Caitlyn Nojiri de la Universitatea din California Santa Cruz, acum aproximativ 2,5 milioane de ani, în perioada în care o supernovă ar fi emis raze cosmice care au ajuns pe planeta noastră, diversitatea virusurilor în Lacul Tanganyika a cunoscut o creștere semnificativă.

Radiațiile cosmice generate de exploziile de supernove ar putea influența procesele de pe planetă, chiar dacă viața continuă să evolueze independent de acestea. Sistemul solar nostru se află într-o regiune cunoscută sub numele de Bula locală, caracterizată printr-o densitate stelară scăzută.

Zona în care se află sistemul solar a fost generată de mai multe explozii de supernove, evenimente care au intensificat semnificativ radiațiile care au ajuns pe Pământ. Echipa condusă de Nojiri a extras carote din sedimentele marine pentru a căuta urme de fier-60, un izotop produs în urma exploziilor de supernove, care ajunge pe Pământ atunci când traversează norii de resturi stelare.

Ce au descoperit cercetătorii

Analizând datele, cercetătorii au identificat două perioade distincte în care s-au depus fier-60: una cu aproximativ 6,5-8,7 milioane de ani în urmă și alta cu 1,5-3,2 milioane de ani în urmă. Studiul a corelat vârful de fier-60 din perioada mai recentă cu o explozie de supernovă provenind probabil dintr-un grup stelar specific, Scorpius-Centaurus sau Tucana-Horologium.

Oamenii de știință au făcut simulări pentru a analiza impactul exploziei de supernovă asupra Pământului, concluzionând că planeta noastră a fost expusă radiațiilor cosmice intense timp de aproximativ 100.000 de ani.

Interacțiunea dintre evenimentele cosmice și Terra

Experimentele ulterioare sugerează că aceste radiații ar putea influența ADN-ul, având un potențial efect asupra evoluției.

Chiar dacă nu există dovezi directe care să lege diversificarea virusurilor de radiațiile provenite de la supernova, cercetările au documentat o creștere a diversității acestor microrganisme în perioada respectivă. Acest studiu subliniază interacțiunea complexă dintre evenimentele cosmice și dezvoltarea vieții pe Terra.

Babesioză, o boală parazitară periculoasă, confirmată pentru prima dată în R. Moldova

Agenția Națională pentru Sănătate Publică (ANSP) informează despre înregistrarea unui caz de import de babesioză (boală parazitară transmisă prin intermediul căpușelor), în Republica Moldova, informează unica.md cu referire la un comunicat oficial.

Cazul a fost confirmat în Laboratorul Național de Referință în Infecții Asociate Asistenței Medicale și Rezistența la Antimicrobiene, Infecții Bacteriene și Parazitoze al ANSP, la o femeie originară din Irlanda, cu reședința temporară în Republica Moldova.

Persoana, în vârstă de 38 de ani, prezenta simptome precum febră, frisoane, slăbiciune generală, cefalee și dureri musculare. În rezultatul anchetei epidemiologice, s-a stabilit că, în luna ianuarie, aceasta s-a aflat timp de două săptămâni într-o țară africană. Babesioza poate evolua asimptomatic, iar în cazurile în care este prezentă o simptomatologie, aceasta nu este specifică și este necesară excluderea altor posibile cauze. Deoarece bolnava a acuzat simptome caracteristice malariei și, luând în considerare că s-a aflat într-o țară endemică la această boală, inițial, femeia a fost diagnosticată cu malarie. În legătură cu aceasta, probele de sânge au fost expediate în laboratorul ANSP pentru confirmarea diagnosticului primar. În rezultatul investigației, s-a stabilit că este un caz de babesioză.

În prezent, femeia beneficiază de tratament, starea ei fiind satisfăcătoare.

Menționăm că acesta este primul caz de babesioză înregistrat pe teritoriul țării.

Boala este o zoonoză caracteristică pentru animale, dar care poate afecta și oamenii. Este cauzată de paraziți din familia Babesia, ce atacă celulele roșii ale sângelui și transmisă prin intermediul căpușelor. Majoritatea cazurilor umane de babesioză au fost raportate în Statele Unite ale Americii, Europa, Asia și Australia.

Pentru a stabili diagnoza, se examinează frotiurile de sânge în scopul detectării prezenței parazitului Babesia în interiorul globulelor roșii. Deoarece aspectul parazitului este foarte asemănător cu Plasmodiul falciparum, adesea acesta este confundat cu ultimul, boala fiind greșit considerată drept malarie tropicală. La fel, pentru diagnostic, pot fi utilizate testele serologice și moleculare.

Boala începe să se manifeste la câteva săptămâni, sau chiar luni de la momentul molipsirii, prin febră, oboseală, frisoane, transpirație, dureri de cap, dureri musculare, dureri articulare, pierderea poftei de mâncare.

Tratamentul pentru babesioză implică o combinație de antiprotozoice, antibiotice și medicamente antimalarice.

Măsurile de prevenție includ:

evitarea expunerii la căpușe – aceste insecte se găsesc cel mai frecvent în zone cu vegetație abundentă, precum pădurile, zonele cu iarbă înaltă și tufișurile; dacă locuiți sau petreceți timp în astfel de zone, încercați să vă deplasați pe potecile bine amenajate și să evitați contactul cu vegetația deasă;
purtarea de haine care acoperă pielea și utilizarea unui repelent pentru căpușe – dacă totuși nu puteți evita zone precum cele descrise mai sus, asigurați-vă că purtați îmbrăcăminte adecvată (pantaloni lungi, bluze cu mâneci lungi) și că aplicați pe piele un repelent pentru insecte;
verificarea cu atenție a corpului după fiecare ieșire în aer liber – căpușele pot fi extrem de dificil de observat și este important să inspectați cu atenție scalpul, gâtul, axilele, zonele inghinale și în spatele genunchilor; nu ezitați să cereți ajutorul unei alte persoane pentru verificarea zonelor greu accesibile;
îndepărtarea corectă și rapidă a căpușelor – în cazul în care găsiți o căpușă pe corp, trebuie să o eliminați cât mai curând posibil; folosiți o pensetă cu vârf ascuțit pentru a apuca căpușa cât mai aproape de piele și trageți drept în sus; după eliminarea căpușei, dezinfectați zona mușcăturii cu alcool.

ANSP recomandă, în cazul când reveniți dintr-o călătorie din zone tropicale și prezentați semne de boală, evitați autotratamentele și adresați-vă la medic!

Adevărul despre plicurile de ceai: Ce au descoperit în ele oamenii de știință

Plicurile de ceai conțin sute de urme genetice de la gândaci, păianjeni sau muște, spune un studiu realizat în Germania. De exemplu, într-un singur plic de ceai verde cercetătorii au descoperit rămășițe de la 400 de specii, scrie digi-world.tv.ro.

La fel cum oamenii lasă urme de salivă sau de piele peste tot pe unde merg, așa fac și aceste specii. Oamenii de știință germani au analizat 40 de probe de ierburi uscate găsite la vânzare în magazine: mușețel, ceai verde, mentă și chiar pătrunjel. Și au descoperit rămășițe de la 1.200 de specii diferite. Adunate, peste 3.200 de nevertebrate.

Printre ele se numără muște, purici, păianjeni, gândaci sau fluturi. Toate acestea s-au așezat ori au consumat din frunze înainte să fie culese, se arată în studiu.

Plantele au fost uscate fără să fie spălate și apoi mărunțite, iar probele de ADN s-au împrăștiat peste toată cantitatea de ceai. Experții spun că din urmele găsite pot să afle informații esențiale despre locul în care au fost crescute plantele și dacă au fost tratate cu pesticide, precum și despre relația dintre plante și insecte.